CtEDO 26.01.2012 Auto

KOCSAN c. ROUMANIE ET MORAR c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
26.01.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KOCSAN c. ROUMANIE ET MORAR c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Solicitări nr. 28569/10 și 3097/10 Rudolf KOCSAN împotriva României și Sebastian MORAR împotriva României introduse la 17 și 28 mai 2010 EXPOSAT DE FAPT pe reclamanți, dnii Rudolf Kocsan, și, respectiv, pe Sebastian Morar, pe cel de-al doilea reclamant. Acestea sunt resortisanți români, născuți în 1980 și, respectiv, 1978 și deținuți în prezent în închisoarea din Oradea. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Razvan Viorel Doseanu, avocat din Oradea. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a fost un agent în cadrul poliției de frontieră din Satu Mare. Al doilea reclamant a fost inspector principal în cadrul poliției departamentale din Satu Mare. La 18 martie 2009, Hotărârea Națională Anticorupție a Oranea (inclusiv DNA) A început urmărirea penală împotriva reclamanților, a șefilor de adeziune la o asociație de răufăcători și complicitate în cadrul operațiunilor de contrabandă, a fost sancționat prin articolele 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și 26 din Codul penal combinat cu articolele 270 și 274 din Legea nr. 86/2006 privind codul vamal. Le-a fost reproșat faptul că au facilitat, între septembrie 2008 și ianuarie 2009, introducerea ilegală în țara de țigarete cu o valoare de 1 552 453 EUR, fără a trece prin controale vamale, în vederea comercializării lor. Detenția reclamanților la 23 și 24 martie 2009, respectiv, reclamanții au fost reținuți. Prin hotărârea din 24 martie 2009, în temeiul articolelor 143 și 148 litera (f) din Codul de procedură penală, Tribunalul de Primă Instanță din Oradea a dispus plasarea în detenție provizorie a persoanelor interesate și a altor opt persoane pentru douăzeci și nouă de zile, pe motiv că au existat dovezi care au întemeiat motive plauzibile pentru care părțile interesate au comis infracțiunile reproșate. Aceasta a adăugat că menținerea în libertate a celor interesați reprezenta un pericol pentru ordinea publică, din cauza duratei pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile în cauză și a modului în care acestea comiteau faptele. În acest ultim punct, instanța de apel a menționat în special perioada destul de lungă în cursul căreia cei interesați comiteseră infracțiunile. fapte, numărul de persoane implicate, valoarea prejudiciului și lacuna agenților de stat. La recursul reclamanților, printr-o hotărâre definitivă din 8 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat temeinicia hotărârii Tribunalului de Primă Instanță. În perioada 2 iunie 2009 - 12 decembrie 2010, reținerea provizorie a reclamanților a fost prelungită periodic, fie prin intermediul Tribunalului de apel din Oradea, fie de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit dovezilor depuse de reclamanți în dosarele de afaceri, instanțele interne au prelungit măsura de detenție provizorie a inculpaților printr-o singură decizie, pe motiv că motivele care au stat la baza acestei măsuri persistă și că eliberarea lor prezenta un pericol pentru ordinea publică. Cererile celor interesați de înlocuirea măsurii de detenție provizorie cu interdicția de a nu părăsi orașul au fost respinse de instanțele interne din aceleași motive ca cele indicate pentru menținerea măsurii provizorii de detenție. 10. Printr-o hotărâre din 17 ianuarie 2011, Curtea de Apel din Oradea a condamnat fiecare persoană interesată pentru infracțiunile condamnate la cinci ani și șase luni de închisoare. În prezent, acțiunea celor interesați este în fața Curții Supreme de Casație și Justiție. Dreptul intern relevant 11. Astfel, articolele din Codul de procedură penală aplicabile în speță au fost redactate la data la care au avut loc faptele în părțile lor relevante art. 143 În cazul în care există dovezi sau dovezi concludente că aceasta a comis un fapt interzis de legea penală (...) există indicii concludente atunci când, pe baza datelor existente în cauza în cauză, persoana care face obiectul urmăririi penale poate fi suspectată că a comis faptele reproșate. art. 148 În cazul în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 143 și în unul dintre următoarele cazuri: (...) acuzatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de patru ani și există dovezi că menținerea sa în libertate constituie un pericol pentru ordinea publică. GRIEF 12. Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata detenției lor provizorii pe care o consideră rezonabilă, în special de lipsa instanțelor interne de a furniza motive concrete pentru a justifica menținerea măsurii de detenție provizorie împotriva acestora. Durata detenției provizorii a reclamanților a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 5 alin. (3) din Convenție, ținând cont de justificările furnizate de instanțe pentru menținerea în detenție provizorie a reclamanților și de diligențele autorităților naționale

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă