Comunicat la 16 septembrie 2014 Secțiunea a treia Cerere nr. 15572/09 Lucian DRUȚĂ împotriva României introdusă la 12 martie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Lucian Druța, este un resortisant român născut în 1959 și rezident în Comănești. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 16 mai 2005, reclamantul a încheiat cu C.P. un contract sub seing privat prin care îi împrumuta acestuia din urmă suma de 45 000 lei românești. La 5 iulie 2005, C.P. a rambursat reclamantului suma de 7 000 lei. La date nespecificate în 2008, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Moinești ( A doua acțiune s-a bazat pe dispozițiile din ordonanța guvernului nr. 5 din 19 iulie 2001 ( A doua acțiune s-a bazat pe dispozițiile dreptului comun al responsabilității civile.
În cadrul primei acțiuni, C.P. și C.M. au fost excepționate de la defecțiunea de calitate pasivă (lipsa calitațiis procesual pasive) ), în sensul că C.M. nu a fost parte la contract și că C.P. nu a semnat în calitate de persoană fizică, ci în calitate de administrator al societății C., care a fost adevăratul debitor. printr-o hotărâre înainte de a pronunța dreptul din 6 mai 2008, Tribunalul a adăugat excepțiile de la fond. Printr-o a doua hotărâre înainte de a pronunța legea din 3 iunie 2008, instanța a luat notă de faptul că reclamantul a sesizat două acțiuni care vizau un obiect similar și i-a cerut să facă o alegere între cele două acțiuni. La 16 iunie 2008, reclamantul a indicat instanței că intenționa să continue acțiunea formulată pe baza L.G.G.
nr. 5/2001. Printr-o ordonanță din 17 iunie 2008, instanța a hotărât că reclamantul avea o creanță sigură, lichidă și exigibilă și, prin urmare, i-a permis acțiunii sale și i-a cerut C.P. să-i plătească suma de 38 000 lei în 30 de zile de la notificarea ordonanței. Instanța a dat dreptul la excepție de la neajunsul de calitate pasivă. C.M., dar nu s-a pronunțat asupra celei susținute de C.P. C.P. a formulat o acțiune în anulare în fața instanței, susținând că acesta din urmă nu a examinat excepția de neajunsul de calitate a pasivului pe care l-a luat. September 2008, Tribunalul a acceptat acțiunea sa și a anulat ordonanța din 17 iunie 2008, numai pe motiv că nu se pronunțase asupra excepției ridicate de C.P., reconfirmând în același timp că creanța reclamantului era sigură, lichidă și exigibilă.
A doua acțiune bazată pe dispozițiile dreptului comun al responsabilității civile este prevăzută între timp. Până în prezent, reclamantul nu și-a acoperit creanța. Dreptul intern relevant LAUG nr. 5/2001, care a fost abrogat prin intrarea în vigoare la 15 februarie 2013 a noului Cod de procedură civilă, punea la dispoziția creditorului o procedură simplificată în raport cu dreptul comun pentru recuperarea creanței sale. În cazul în care instanța constată (...) că cererea creditorului este justificată, acesta eliberează acestuia din urmă o ordonanță de somație de plată (...) art. 7 În acest caz, precum și în cazul în care cererea sa a fost primită parțial prin ordonanță, creditorul poate formula o acțiune în temeiul dreptului comun.
În termen de 30 de zile de la data predării sau notificării, debitorul poate formula o acțiune în anulare a ordonanței prevăzute la art. 6 alineatul (2) în cazul în care are dreptul la acțiune în anulare, instanța anulează ordonanța și, la cererea creditorului, procedează, în temeiul dreptului comun, la examinarea cauzei în fond. Decizia care respinge acțiunea în anulare poate face obiectul unui recurs în recurs din partea debitorului.
Termenul de prescripție a dreptului la acțiune în dreptul civil românesc este de trei ani de la data la care persoana interesată poate sesiza instanțele ( A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauzele conexate C-78/08-C-82/08, Rec., 2002, p. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de posibilitatea de a-și recupera creanța pe care o atribuie erorii Tribunalului de Primă Instanță din Moinesti, care nu s-a pronunțat asupra unei excepții impuse de debitor, privându-l astfel de orice posibilitate de a obține o nouă examinare pe fondul cererii sale. A fost încălcat dreptul reclamantului de a avea acces la o instanță, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, din cauza respingerii acțiunii sale pe baza dispozițiilor de la ÕOrdonanță a guvernului nr. 5/2001 și a dreptului de a-și recupera creanța S-a încălcat dreptul său la respectarea bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.
Communiquée le 16 septembre 2014
Requête n o 15572/09 Lucian DRUȚĂ contre la Roumanie introduite le 12 mars 2009
Le requérant, M. Lucian Druță, est un ressortissant roumain né en 1959 et résidant à Comănești. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 16 mai 2005, le requérant conclut avec C.P. un contrat sous seing privé par lequel il prêtait à ce dernier la somme de 45 000 lei roumains. Le 5 juillet 2005, C.P. remboursa au requérant la somme de 7 000 lei. À des dates non précisées en 2008, le requérant saisit le tribunal de première instance de Moinești (« le tribunal ») de deux actions afin de recouvrer le restant de sa créance. La première action était fondée sur les dispositions de l’ordonnance du gouvernement n o 5 du 19 juillet 2001 (« l’OG n o 5/2001 ») sur la procédure d’injonction de payer (« procedura somației de plată ») et était dirigée contre C.P.
et C.M, l’épouse de ce dernier. La seconde action était fondée sur les dispositions du droit commun de la responsabilité civile. Dans le cadre de la première action, C.P. et C.M. soulevèrent l’exception « du défaut de qualité processuelle passive » ( lipsa calității procesuale pasive ), en ce que C.M. n’avait pas été partie au contrat et que C.P. n’avait pas signé en qualité de personne physique, mais en celle de gérant de la société C., qui était la véritable débitrice. Par un jugement avant dire droit du 6 mai 2008, le tribunal joignit les exceptions au fond. Par un second jugement avant dire droit du 3 juin 2008, le tribunal prit acte du fait que le requérant l’avait saisi de deux actions visant un objet similaire et lui enjoignit de faire un choix entre les deux.
Le 16 juin 2008, le requérant indiqua au tribunal qu’il entendait poursuivre l’action formée sur la base de l’OG n o 5/2001. Par une ordonnance du 17 juin 2008, le tribunal jugea que le requérant avait envers C.P. une créance certaine, liquide et exigible et, par voie de conséquence, fit droit à son action et enjoignit à C.P. à lui payer la somme de 38 000 lei sous trente jours à compter de la notification de l’ordonnance. Le tribunal fit droit à l’exception du « défaut de qualité processuelle passive » soulevée par C.M., mais ne se prononça pas sur celle soulevée par C.P. C.P forma une action en annulation devant le tribunal, en alléguant que ce dernier n’avait pas examiné l’exception du « défaut de qualité processuelle passive » qu’il avait soulevée.
Par un jugement du 12 septembre 2008, le tribunal fit droit à son action et annula l’ordonnance du 17 juin 2008, au seul motif qu’il ne s’était pas prononcé sur l’exception soulevé par C.P., tout en reconfirmant que la créance du requérant était certaine, liquide et exigible. La seconde action fondée sur les dispositions du droit commun de la responsabilité civile s’est entretemps prescrite. À ce jour, le requérant n’a pas recouvert sa créance. B. Le droit interne pertinent L’OG n o 5/2001, qui a été abrogée par l’entrée en vigueur, le 15 février 2013, du nouveau code de procédure civile, mettait à la disposition du créancier une procédure simplifiée par rapport au droit commun pour recouvrer sa créance.
Ses dispositions pertinentes étaient ainsi libellées : Article 6 « 2. Lorsque le tribunal constate (...) que la demande du créancier est justifiée, il délivre à ce dernier une ordonnance portant injonction de payer (...) » Article 7 « L’ordonnance par laquelle le tribunal rejette la demande du créancier est irrévocable. Dans ce cas, ainsi que dans le cas où sa demande a été partiellement accueillie par ordonnance, le créancier peut former une action sur la base du droit commun. » Article 8 « 1. Le débiteur peut former une action en annulation de l’ordonnance prévue à l’article 6 § 2 dans un délai de trente jours à compter de la date de sa remise ou notification. (...) 4. Lorsqu’il fait droit à l’action en annulation, le tribunal annule l’ordonnance et, à la demande du créancier, procède, sur la base du droit commun, à l’examen de l’affaire au fond.
5. La décision qui rejette l’action en annulation peut faire l’objet d’un pourvoi en recours de la part du débiteur. » Le délai de prescription du droit à l’action en droit civil roumain est de trois ans à compter de la date à laquelle la personne intéressée peut saisir les juridictions (« de la data la care se naște acțiunea ») ou demander l’exécution forcée. La norme applicable à l’époque des faits était le Décret n o 167/1958 sur la prescription extinctive. GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention et, en substance, l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, le requérant se plaint de l’impossibilité de recouvrer sa créance qu’il attribue à l’erreur du tribunal de première instance de Moinești qui n’a pas statué sur une exception soulevée par son débiteur, en le privant ainsi de toute possibilité d’obtenir un nouvel examen au fond de sa demande.
1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, en raison du rejet de son action fondée sur les dispositions de l’Ordonnance du Gouvernement n o 5/2001 et de l’impossibilité de recouvrer sa créance ? 2. Y a-t-il eu atteinte à son droit au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ?