S.C. S.E.A.C.I.D. S.R.L. v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
S.C. S.E.A.C.I.D. S.R.L. v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 18 decembrie 2014 THIRD SECTION Cererea nr. 55365/09 S.C.S.E.A.C.I.D.S.R.L. împotriva României depusă la 8 octombrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, S.C.E.A.C.I.D. S.R.L., este o societate română care are sediul său înregistrat în Brașov. Este reprezentat în fața Curții de către dl N.O. Curelea, un avocat practicant în Craiova. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 februarie 2008, societatea reclamantă a încheiat un contract cu o autoritate locală publică (comuna Aita Mare ) pentru furnizarea de servicii și echipamente informatice. În urma executării obligațiilor contractuale sale, societatea reclamantă a emis facturi, prima plată a fost datorată la 20 aprilie 2008. Autoritatea locală a refuzat să plătească invocarea că suma solicitată nu a fost încă alocată în bugetul anual. Societatea reclamantă a depus o acțiune care vizează obligarea autorității locale să returneze prețul echipamentelor și serviciilor care nu sunt plătite de autoritatea locală, plus dobânzi. Societatea reclamantă și-a bazat acțiunea asupra Ordinării Guvernamentale de Urgență nr. 119/2007, care vroia să faciliteze recuperarea urgentă a datoriei decurgând din tranzacții comerciale. La 7 iulie 2008, Curtea de District Brasov a permis cererea societății reclamante și a ordonat autorității locale să plătească 1.811.9 lei români (“RON”) (aproximativ 45 euro (EUR)) și să întârzie sancțiunile în valoare de RON 181 (aproximativ 45 EUR) pentru fiecare zi de întârziere. Acesta stabilește un termen de plată de douăzeci de zile. Decizia a devenit finală și obligatorie deoarece autoritatea locală nu a depus o acțiune pentru anularea ordinului de plată. Întrucât autoritatea locală a refuzat plata datoriei sale, societatea reclamantă a trimis ordinul unui judecător. La 27 aprilie 2009, judecătorul a trimis o notificare Departamentului de Finanțe Publice Covasna și a solicitat confiscarea fondurilor autorității locale existente în contul tesoretului de stat administrat de Departamentul de Finanțe Publice Covasna. Departamentul de finanțare publică a răspuns că cerințele juridice privind confiscarea fondurilor sale nu au fost îndeplinite și că procedurile ar trebui să fie întrerupte timp de șase luni. La 13 mai 2009, societatea reclamantă a depus o acțiune la Curtea de District Sfântu Gheorghe, care a solicitat validarea cererii de confiscare a fondurilor aparținând autorității locale. Departamentul de Finanțe Publice Covasna a depus o declarație în apărarea sa susținând că, în conformitate cu Ordinul Guvernului nr. 22/2002, un creditor al unei instituții publice trebuie să rămână procedura de executare timp de șase luni după notificarea ordinului de plată de către judecător. La 8 septembrie 2009, instanța de district a permis acțiunile societății reclamante și a ordonat Departamentului de Finanțe Publice Covasna să respecte măsurile de confiscare solicitate de către judecător pentru executarea deciziei finale din 7 iulie 2008. La 1 octombrie 2009, Departamentul de Finanțe Publice Covasna a depus un recurs asupra punctelor de drept. La 15 decembrie 2009, Curtea Covasna a permis apelul asupra punctelor de drept și a respins cererea societății reclamante de a executa decizia finală. faptul că Departamentul de Finanțe Publice a avut obligația de a nu elibera fonduri din conturile autorității locale pentru orice alt scop sau destinație, cu excepția îndeplinirii datoriei societății reclamante. De asemenea, acesta a afirmat că această situație ar trebui să fie sancționată prin anularea ordinului de criză și toate procedurile anterioare și ulterioare întreprinse de judecător în numele societății reclamante. Potrivit celor mai recente informații prezentate de societatea reclamantă la 26 aprilie 2010, hotărârea finală din 7 iulie 2008 nu a fost pusă în aplicare. Ordonanța de urgență nr. 119/2007 privind măsurile necesare pentru combaterea întârzierilor în îndeplinirea plăților rezultate din contractele comerciale („GEO 119/2007”) a fost adoptată pentru a asigura respectarea legislației românești cu Directiva 2000/35/CE privind combaterea întârzierilor de plată în tranzacțiile comerciale adoptate de Uniunea Europeană la 29 iunie 2000 („Directiva 2000/35/CE”). GEO 119/2007 reglementează în mod expres recuperarea datoriilor rezultate din orice tranzacție comercială, indiferent de faptul că aceste tranzacții au fost încheiate între societățile sau autoritățile private sau publice. art. 12 prevede că procedura de recuperare a datoriei nu depășește 90 Zile calendaristice de la ziua în care cererea creditorului a fost depusă la instanța competentă. În plus, debitorul are dreptul la un singur remediu de lege, adică acțiunea de anulare împotriva ordinului de plată; cu toate acestea, această acțiune nu suspendă plata prevăzută în temeiul legislației judiciare. Eșecul debitorului de a depune o procedură de apărare poate fi considerat de instanță ca o recunoaștere a creanței. Societatea reclamantă plânge că, în favoarea sa, autoritatea nu a respectat îndelungată hotărârea obligatorie și executivă din 7 iulie 2008, a încălcat dreptul său la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și dreptul său la bucuria pașnică a bunurilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. A existat vreo ingerință în dreptul de acces al societății reclamante la o instanță din cauza neexecuției hotărârii finale rendue în favoarea sa? A existat vreo interferență cu bucuria pașnică a bunurilor societății reclamante, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?