- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 iunie 2009
- Stat pârât
- ROU
- Articole
- Articolul 41
- Concluzia
- Préjudice moral - réparation
Draica împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA DRAICA c. ROMÂNIA (Cercetarea nr. 35102/02) hotărăște satisfacția echitabilă STRASBURG 2 iunie 2009 DEFINITIVF 02/09/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.
În cauza Draica c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 12 mai 2009, Hotărârea a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 35102/02) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Adrian Draica ( La 6 septembrie 2002, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a drepturilor omului și a liber t ă i lor fundamentale ( În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamantul a solicitat 400 EUR (EUR), pretenție pe care o prezenta după cum urmează: 2 400 EUR pentru lipsa de acoperire a terenului, 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și 10 000 EUR pentru prejudiciile morale suferite din cauza faptului că nu se putea bucura de bunurile sale integrale de mai mulți ani.
Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de funcționare, Curtea a adresat și a invitat guvernul și reclamantul să prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. DE FAPT Faptele care au avut loc după arestarea principalului se pot rezuma după cum urmează. Prin scrisoarea din 13 octombrie 2008, reclamantul a informat Curtea că, printr-o hotărâre definitivă din 24 ianuarie 2007, tribunalul departamental din Gorj a respins acțiunea vecinilor săi R.E. și R.C. privind anularea titlului său de proprietate (punctele 21-23 din hotărârea din acțiunea principală).
O copie a hotărârii în cauză a fost depusă la dosar. Prin aceeași scrisoare, reclamantul a informat, de asemenea, Curtea cu privire la soluția pronunțată în acțiunea sa privind delimitarea terenului (punctul 20 din hotărârea din acțiunea din acțiunea principală). Astfel, printr-o hotărâre definitivă din 2 septembrie 2008, a cărei copie a fost depusă la dosar, instana de apel din Craiova a făcut dreptul la aciunea reclamantului în partea sa îndreptată împotriva vecinilor și delimitată de teren Cu toate acestea, aceasta a respins acțiunea în partea sa referitoare la autoritățile locale. Tot în scrisoarea sa din 13 octombrie 2008, reclamantul a indicat că Hotărârea din 2 septembrie 2008 menționată anterior, care soluționează problema terenului în litigiu, trebuie să fie acum pusă în aplicare și că a sperat astfel să poată recupera, în cele din urmă, terenul în litigiu.
10. Ca răspuns la o cerere de informații suplimentare din partea Curții, recurentul a precizat la 28 februarie 2009 că hotărârea în cauză nu fusese încă executată, dat fiind că vecinii săi formulaseră între timp o contestație în anulare Curtea de Apel din Craiova, unde această procedură rămânea pendinte, întrucât aceasta stabilise o primă ședință până la 24 februarie 2009 și o a doua până la 7 aprilie 2009. Aceste informații au fost confirmate de guvern la 3 martie 2009, care a adăugat că, în opinia sa la executarea hotărârii menționate, este în prezent vorba de un litigiu între particulari. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.
12. În scrierile sale anterioare hotărârii din acțiunea principală, reclamantul a solicitat 13 400 EUR (EUR) pentru satisfacția echitabilă, pretenția pe care o defalcase după cum urmează: 2 400 EUR pentru incapacitatea de plată a terenului; 10 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a faptului că nu se putea bucura de bunurile sale integrale timp de mai mulți ani; 1 13 După hotărârea din 13 octombrie 2008, reclamantul și-a reiterat pretențiile, considerând că sunt corecte, ținând seama de faptul că este indulgent și de erorile judiciare și administrative comise în speță de instituțiile din statul [...] și de eforturile speciale pe care a trebuit să le facă în vederea recuperării [deținurii] 14. Printr-o scrisoare din 10 noiembrie 2008, reclamantul a prezentat o nouă cerere de satisfacție echitabilă în următoarele cuvinte: 000 de euro, sumă pe care o pot pretinde față de statul român pentru a-mi trata cazul, precum și pentru tergiversațiile din procese timp de șapte ani.
Ca urmare a acestor procese, în tot acest timp, am angajat numeroase cheltuieli pentru a-mi redobândi în cele din urmă dreptul. Prin urmare, solicit ca statul român să fie condamnat [să-mi plătească] 13 400 EUR pentru neplăcerea terenului în cei șapte ani de proces, 10 000 EUR pentru daune morale și 1 000 EUR pentru cheltuieli de judecată care reprezintă în mod direct avocați, competențe și drepturi de timbru. 15. În anexa la această scrisoare, reclamantul prezintă ca copie a biletelor de transport, a extraselor de cheltuieli de expertiză și de cheltuieli de judecată ale avocaților, precum și a extraselor privind drepturile de timbru. Valoarea totală a acestor documente, astfel cum reiese dintr-un tabel prezentat de reclamant în anexa la aceeași scrisoare, este de 258,11 EUR.
16. Printr-o scrisoare din 28 februarie 2009, reclamantul susține că suma de 2 400 EUR pe care aceasta o solicită pentru lipsa de acoperire a terenului este pe deplin rezonabilă și precizează că a solicitat 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în măsura în care, dincolo de cheltuielile pe care i-a fost posibil să le justifice, a angajat alte cheltuieli pe care nu le poate dovedi.
În observațiile sale anterioare hotărârii din acțiunea principală, … În ceea ce privește cheltuielile de judecată, guvernul, susținând în același timp că reclamantul nu a prezentat nicio justificare în sprijinul cererii sale, nu este împotriva acestui fapt că o sumă corespunzătoare cheltuielilor reale, dovedite, necesare și rezonabile să fie acordată . După hotărârea din acțiunea principală, guvernul precizează în primul rând că problema delimitării între proprietatea reclamantului și cea a vecinilor săi a fost închisă definitiv la 2 septembrie 2008, prin urmare, în opinia sa, executarea hotărârii în cauză intră într-un litigiu între particulari și își reiterează observațiile cu privire la aplicarea articolului 41 din convenție.
În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, Tribunalul contestă anumite documente prezentate de reclamant. 19. Curtea arată în primul rând că nu a fost sesizată cu privire la executarea hotărârii din 2 septembrie 2008 a Tribunalului de Primă Instană din Craiova. Curtea nu poate, de asemenea, să speculeze cu privire la rezultatul procedurii pendinte până în prezent în fața instanțelor naționale (punctele 9-10). Cu toate acestea, în măsura în care reclamantul intenționează să se plângă în fața sa și de o eventuală neexecutare a hotărârii, acesta ar avea posibilitatea de a sesiza o nouă cerere. 20. În ceea ce privește suma solicitată pentru lipsa de acoperire a terenului, Curtea consideră că calcularea și acordarea unei astfel de sume ar avea un caracter speculativ.
Prin urmare, aceasta nu poate aloca o sumă în acest sens. 21. În ceea ce privește repararea prejudiciului moral, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la neplăceri și incertitudini, pentru care suma de 3 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă pentru daunele morale aferente. 22. Curtea amintește că un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, hotărând în echitate, Curtea consideră că este adecvat să se aloce reclamantului 250 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată.
23. Curtea consideră că este oportun să calculeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L mai puțin de trei luni, A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 250 EUR (două sute cincizeci EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, pe care sumele menționate anterior le vor avea convertirea în moneda landului de către statul pârât la rata aplicabilă la data decontării, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
În limba franceză și apoi comunicat în scris la 2 iunie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte
TROISIÈME SECTION
AFFAIRE DRAICA c. ROUMANIE (Requête n o 35102/02) ARRÊT ( satisfaction équitable ) STRASBOURG 2 juin 2009 DÉFINITIF 02/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Draica c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, juges, et de Santiago Quesada, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 12 mai 2009, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 35102/02) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet Etat, M. Adrian Draica (« le requérant »), a saisi la Cour le 6 septembre 2002 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
Par un arrêt du 3 juin 2008 (« l’arrêt au principal »), la Cour a jugé qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention en raison de l’octroi de deux titres de propriété sur le même terrain.
Au titre de l’article 41 de la Convention, le requérant réclamait 13 400 euros (EUR), prétention qu’il ventilait comme suit : 2 400 EUR pour le défaut de jouissance du terrain, 1 000 EUR pour les frais et dépens et 10 000 EUR pour le préjudice moral subi en raison de l’impossibilité de jouir de son bien dans son intégralité depuis plusieurs années.
La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et le requérant à lui soumettre par écrit, dans les trois mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir.
Tant le requérant que le Gouvernement ont déposé des observations. EN FAIT
Les faits survenus après l’arrêt au principal peuvent se résumer comme suit.
Par une lettre du 13 octobre 2008, le requérant a informé la Cour que par un arrêt définitif du 24 janvier 2007, le tribunal départemental de Gorj avait rejeté l’action de ses voisins R.E. et R.C. visant à l’annulation de son titre de propriété (paragraphes 21-23 de l’arrêt au principal). Une copie de l’arrêt en question a été versée au dossier.
Par la même lettre, le requérant a informé également la Cour de la solution rendue dans son action visant à la délimitation du terrain (paragraphe 20 de l’arrêt au principal). Ainsi, par un arrêt définitif du 2 septembre 2008, dont une copie a été versée au dossier, la cour d’appel de Craiova a fait droit à l’action du requérant dans sa partie dirigée contre les voisins et délimité le terrain ; elle a toutefois rejeté l’action dans sa partie concernant les autorités locales.
Toujours dans sa lettre du 13 octobre 2008, le requérant a indiqué que l’arrêt du 2 septembre 2008 précité, qui résout le problème du terrain en litige, doit maintenant être mis en exécution et qu’il espérait pouvoir ainsi recouvrer, finalement, le terrain en litige.
En réponse à une demande de renseignements supplémentaires de la part de la Cour, le requérant a précisé le 28 février 2009 que l’arrêt en question n’avait pas encore été exécuté, vu que ses voisins avaient entre-temps formé une contestation en annulation – voie extraordinaire de recours tendant à la rétractation de la décision – devant la même cour d’appel de Craiova, où cette procédure restait pendante puisque celle-ci avait fixé une première audience pour le 24 février 2009 et une deuxième pour le 7 avril 2009. Ces informations ont été confirmées par le Gouvernement le 3 mars 2009, qui a par ailleurs ajouté qu’à son avis l’exécution dudit arrêt relève actuellement d’un litige entre particuliers. EN DROIT
Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. »
Dans ses écritures antérieures à l’arrêt au principal, le requérant a demandé 13 400 euros (EUR) au titre de la satisfaction équitable, prétention qu’il avait ventilée comme suit : 2 400 EUR pour le défaut de jouissance du terrain ; 10 000 EUR pour le préjudice moral subi en raison de l’impossibilité de jouir de son bien dans son intégralité depuis plusieurs années ; 1 000 EUR pour les frais et dépens.
Après l’arrêt au principal, le 13 octobre 2008, le requérant a réitéré ses prétentions, les considérant justes, compte tenu « de l’indolence et des erreurs judiciaires et administratives commises en l’espèce par les institutions de l’Etat (...) et des efforts spéciaux qu’ [il a] dû faire en vue du recouvrement de [sa] possession ».
Par une lettre du 10 novembre 2008, le requérant a présenté une nouvelle demande de satisfaction équitable dans les termes suivants : « Je maintiens mes prétentions matérielles, comportant des frais de justice de 1 000 EUR ainsi que des dommages moraux de 10 000 EUR, somme à laquelle je peux prétendre envers l’Etat roumain pour l’iniquité avec laquelle il a entendu traiter mon cas, ainsi que pour les tergiversations dans les procès pendant sept ans. Comme conséquence de ces procès, durant tout ce temps, j’ai engagé de nombreux frais pour pouvoir réussir finalement à recouvrer mon droit. Ainsi, je demande que l’Etat roumain soit condamné [à me verser] 13 400 EUR pour le défaut de jouissance du terrain durant les sept années de procès, 10 000 EUR pour dommage moral et 1 000 EUR pour frais de justice représentant honoraires d’avocats, frais d’expertises et droits de timbre. »
En annexe à cette lettre, le requérant présente en copie des tickets de transport, des récépissés de frais d’expertise et d’honoraires d’avocats, ainsi que des récépissés concernant les droits de timbre. Le montant total de ces justificatifs, tel qu’il ressort d’un tableau présenté par le requérant en annexe à la même lettre, est de 258,11 EUR.
Par une lettre du 28 février 2009, le requérant soutient que la somme de 2 400 EUR qu’il réclame pour défaut de jouissance du terrain est tout à fait raisonnable. Il précise également qu’il a demandé 1 000 EUR pour frais et dépens dans la mesure où, au-delà des frais qu’il lui a été possible de justifier, il avait engagé d’autres frais qu’il n’est pas en mesure de prouver.
Dans ses observations antérieures à l’arrêt au principal, le Gouvernement s’est opposé à l’octroi d’une somme pour défaut de jouissance du terrain. Quant au montant demandé pour préjudice moral, il l’a estimé excessif. Concernant les frais de justice, le Gouvernement, tout en relevant que le requérant n’avait présenté aucun justificatif à l’appui de sa demande, ne s’est pas opposé à ce qu’une somme correspondant aux dépens réels, prouvés, nécessaires et raisonnables soit accordée à l’intéressé.
Après l’arrêt au principal, le Gouvernement précise tout d’abord que la question de la délimitation entre la propriété du requérant et celle de ses voisins a été définitivement tranchée le 2 septembre 2008. Dès lors, à son avis, l’exécution de l’arrêt en question relève d’un litige entre particuliers. Il réitère ensuite ses observations sur l’application de l’article 41 de la Convention. Pour ce qui est des frais et dépens, il conteste certains justificatifs présentés par le requérant.
La Cour relève tout d’abord qu’elle n’a pas été saisie d’un grief portant sur l’exécution de l’arrêt du 2 septembre 2008 de la cour d’appel de Craiova. Elle ne saurait par ailleurs spéculer sur l’issue de la procédure pendante à ce jour devant les juridictions nationales (paragraphes 9-10 ci-dessus). Toutefois, pour autant que le requérant entendrait se plaindre devant elle également d’une éventuelle non-exécution de cet arrêt, il aurait la possibilité de la saisir d’une nouvelle requête.
Concernant la somme demandée au titre du défaut de jouissance du terrain, la Cour estime que le calcul et l’octroi d’une telle somme revêtirait un caractère spéculatif. Dès lors, elle ne saurait allouer de somme à ce titre.
S’agissant de la réparation du préjudice moral, la Cour considère que les événements en cause ont entraîné des désagréments et des incertitudes, pour lesquels la somme de 3 000 EUR représente une réparation équitable du dommage moral afférent.
La Cour rappelle qu’un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce et compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, statuant en équité, la Cour juge approprié d’allouer au requérant 250 EUR pour frais et dépens.
La Cour juge approprié de calculer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Dit a) que l’Etat défendeur doit verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où le présent arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, les sommes suivantes : i) 3 000 EUR (trois mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral ; ii) 250 EUR (deux cent cinquante euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant, pour frais et dépens ; b) que les montants susmentionnés seront à convertir dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du règlement ; c) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 2. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 2 juin 2009, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président