- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 ianuarie 2009
- Stat pârât
- ROU
Grosu împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA GROSU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 2611/02) HOTĂRÂREA (satisfacție echitabilă) STRASBURG 13 ianuarie 2009 DEFINITIVF 06/07/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.
În cauza Grosu c. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Ann Power, judecătorii și Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 decembrie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 2611/02) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Andrei šu ( La 15 noiembrie 2001, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( 1991 al tribunalului de primă instanță din București care atribuie reclamantului un teren de trei hectare Sis rue Mușetești din București.
Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamantul a acordat dreptul de proprietate asupra unui teren echivalent sau acordarea unei sume corespunzătoare valorii sale actuale, care se ridică la mai mult de un milion de euro. De asemenea, el solicita acordarea sumei de 150 000 EUR (EUR) pentru a compensa pierderea de câștig care rezultă din lipsa de acoperire a terenului și 100 000 EUR pentru prejudiciul moral. Problema aplicării art. 41 din Convenție nu se află în stare, Curtea lal a reținut și a invitat guvernul și care solicită în scris, în termen de șase luni, să își prezinte observațiile cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge.
Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul a acordat dreptul de proprietate asupra unui teren echivalent celui la care avea dreptul în temeiul hotărârii din 7 mai 1991 sau a acordat o sumă corespunzătoare valorii sale actuale, estimată inițial la mai mult de un milion de euro pe piață. În ultimă instanță, acesta a depus la dosar un raport de expertiză care, pe baza prețului metrului pătrat pe piață El a concluzionat că, în martie 2008, valoarea terenului este de 39 022 587 EUR (EUR).
De asemenea, a solicitat acordarea a 150 000 EUR pentru privarea de proprietate, precum și 100 000 EUR pentru prejudiciul moral. El nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. În observațiile sale, guvernul contestă aceste sume. consideră că valoarea terenului este exagerată; potrivit concluziilor unei expertize imobiliare comunicate Curții, aceasta ar fi, în decembrie 2005, de aproximativ 1 080 000 EUR. Guvernul informează, de asemenea, Curtea că restituirea terenului situat pe strada Mușetesti este imposibilă din moment ce este ocupată din 1994 de terți care au construit locuințe în această țară. Guvernul afirmă că autoritățile locale au depus eforturi pentru a atribui reclamantului un teren echivalent.
În absența terenului disponibil în București sau în comuna Otopeni, prefectura a decis, la 29 noiembrie 2005 de a pune la dispoziția reclamantului un teren de trei hectare situat în Balotesti, următoarea municipalitate, situat la o distanță de aproximativ 20 km de București. Reclamantul a fost invitat să preia acest teren, astfel încât autoritățile locale să-i poată elibera un titlu de proprietate. 10. În ceea ce privește prejudiciul moral, guvernul consideră că a fost Recompensat suficient prin constatarea încălcării drepturilor garantate de Convenție. 11. Reclamantul aduce la cunoștința Curții que ui a refuzat să preia proprietatea asupra terenului situat la Balotești, deoarece consideră că acesta are o valoare inferioară terenului la care are dreptul.
Acesta furnizează un raport de competență care evaluează valoarea terenului Balotești în martie 2008 la 1 535 657 EUR. 12. Curtea consideră că reclamantul a suferit, fără îndoială, un prejudiciu material în legătură directă cu încălcările articolelor 6 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 13. Curtea ia notă de circumstanțele care împiedică autoritățile În lipsa unor terenuri disponibile în București sau Otopeni, autoritățile locale au pus la dispoziția reclamantului un teren de trei hectare cu o valoare vana importanta, situata intr-o comuna apropiata Bucuresti. Ea observa ca, in ciuda refuzului reclamantului de a lua proprietatea acestui teren, oferta ramâne valabila. 14. Pe echivalenta valorii terenului situat la Balotesti cu cea a terenului pe teren la care reclamantul a avut dreptul, Curtea constată că nu a contestat afirmația reclamantului potrivit căreia cele două terenuri nu ar avea, până în prezent, aceeași valoare.
15. Prin urmare, Curtea consideră că, pe lângă acordarea unui titlu de proprietate pe teren situat în Balotești, guvernul va trebui să plătească reclamantului o despăgubire forfetară, care, fără a reflecta în mod necesar valoarea deplină și integrală a bunurilor, trebuie să fie în mod rezonabil în raport cu pierderea suferită ( mutatis mutandis, Ex-rege a Greciei și alte c. Grecia [GC] (satisfacție echitabilă), 25701/94, § 78, 28 noiembrie 2002. Curtea consideră că această indemnizație este de 50 000 EUR și lalată reclamantului.
16. În ceea ce privește suma solicitată pentru nefuncționarea terenului, Curtea nu poate aloca o sumă în acest sens, având în vedere faptul că a dispus atribuirea unui titlu de proprietate pe terenul Balotești și că calculul și acordarea unei astfel de sume ar avea un caracter În ceea ce privește repararea prejudiciului moral, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la o stare de incertitudine pentru reclamant că o constatare a încălcării nu este suficientă pentru a remedia. Curtea consideră că suma de 5 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă a prejudiciului său moral. Interese moratorii 18. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.
PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L.A., A declarat că în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, statul pârât trebuie să-i dea reclamantului un titlu de proprietate pe teren situat în Balotesti și să-i plătească în plus 50 000 EUR (50 000 EUR) pentru prejudicii materiale și 5 000 EUR (cinci (mii de euro) pentru prejudiciile morale, care trebuie convertite în moneda statului membru pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe venit de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată a acestuia; sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
În limba franceză, apoi comunicat în scris la 13 ianuarie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Stanley Naismith Josep Casadevall Modululr Adjunct Președinte
TROISIÈME SECTION
AFFAIRE GROSU c. ROUMANIE (Requête n o 2611/02) ARRÊT (satisfaction équitable) STRASBOURG 13 janvier 2009 DÉFINITIF 06/07/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Grosu c. Roumanie , La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Ann Power, juges , et de Stanley Naismith, greffier adjoint de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 9 décembre 2008, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 2611/02) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet Etat, M. Andrei Grosu (« le requérant »), a saisi la Cour le 15 novembre 2001 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
Par un arrêt du 28 juin 2007 (« l’arrêt au principal »), la Cour a jugé qu’il y a eu violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 à la Convention en raison de la non-exécution du jugement définitif du 7 mai 1991 du tribunal de première instance de Bucarest attribuant au requérant un terrain de trois hectares sis rue Mușetești à Bucarest.
En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, le requérant réclamait l’attribution en propriété d’un terrain équivalent ou l’octroi d’une somme correspondant à sa valeur actuelle, qu’il estimait à « plus d’un million d’euros ». Il sollicitait également l’octroi de la somme de 150 000 euros (EUR) pour compenser le manque à gagner découlant du défaut de jouissance du terrain et 100 000 EUR pour le préjudice moral.
La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et le requérant à lui soumettre par écrit, dans les six mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir.
Tant le requérant que le Gouvernement ont déposé des observations. EN DROIT
Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
Le requérant sollicite l’attribution en propriété d’un terrain équivalent à celui auquel il avait droit en vertu du jugement du 7 mai 1991 ou l’octroi d’une somme correspondant à sa valeur actuelle, estimée initialement à « plus d’un million d’euros ». Ultérieurement, il a versé au dossier un rapport d’expertise qui, se fondant sur le prix du mètre carré sur le marché immobilier local, concluait que la valeur du terrain s’élevait, en mars 2008, à 39 022 587 euros (EUR). Il réclame également l’octroi de 150 000 EUR pour la privation de jouissance du bien, ainsi que 100 000 EUR pour le préjudice moral. Il ne sollicite pas le remboursement des frais et dépens.
Dans ses observations, le Gouvernement conteste ces sommes. Il estime que la valeur du terrain est exagérée. Selon les conclusions d’une expertise immobilière communiquée à la Cour, elle serait, en décembre 2005, d’environ 1 080 000 EUR.
Le Gouvernement informe également la Cour que la restitution du terrain situé rue Mușetești s’avère impossible dès lors qu’il est occupé depuis 1994 par des tiers qui y ont édifié des habitations. Cependant, le Gouvernement affirme que les autorités locales ont déployé des efforts pour attribuer au requérant un terrain équivalent. A défaut des terrains disponibles à Bucarest ou dans la commune limitrophe Otopeni, la préfecture a décidé, le 29 novembre 2005, de mettre à disposition du requérant un terrain de trois hectares sis à Balotești, la commune suivante, situé à une distance d’environ 20 kilomètres de Bucarest. Le requérant a été invité à prendre possession de ce terrain afin que les autorités locales puissent lui délivrer un titre de propriété.
S’agissant du préjudice moral, le Gouvernement considère qu’il a été suffisamment compensé par le constat de violation des droits garantis par la Convention.
Le requérant porte à la connaissance de la Cour qu’il a refusé de prendre possession du terrain situé à Balotești, car il estime que ce dernier a une valeur inférieure au terrain auquel il a droit. Il fournit un rapport d’expertise qui évalue la valeur du terrain de Balotești en mars 2008 à 1 535 657 EUR.
La Cour estime que le requérant a incontestablement subi un préjudice matériel en relation directe avec les violations des articles 6 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 à la Convention.
La Cour prend note des circonstances qui empêchent les autorités compétentes d’attribuer au requérant un terrain sur l’emplacement souhaité. Elle constate qu’à défaut des terrains disponibles à Bucarest ou à Otopeni, les autorités locales ont mis à la disposition du requérant un terrain de trois hectares d’une valeur vénale importante, situé dans une commune proche de Bucarest. Elle remarque que, malgré le refus du requérant de prendre possession de ce terrain, l’offre demeure valable.
Sur l’équivalence de la valeur du terrain situé à Balotești avec celle du terrain auquel le requérant avait droit, la Cour note que le Gouvernement n’a pas contesté les affirmations du requérant selon lesquelles les deux terrains n’auraient pas à ce jour la même valeur.
Dès lors, la Cour considère qu’outre l’octroi d’un titre de propriété sur le terrain situé à Balotești, le Gouvernement devra verser au requérant une indemnité forfaitaire, qui sans nécessairement refléter la valeur pleine et entière des biens, doit être « raisonnablement en rapport » avec la perte éprouvée ( mutatis mutandis, Ex-roi de Grèce et autres c. Grèce [GC] (satisfaction équitable), n o 25701/94, § 78, 28 novembre 2002). Elle estime cette indemnité à 50 000 EUR et l’alloue au requérant.
Concernant la somme demandée au titre du défaut d’usage du terrain, la Cour ne saurait allouer de somme à ce titre, compte tenu du fait qu’elle a ordonné l’attribution d’un titre de propriété sur le terrain de Balotești et que le calcul et l’octroi d’une telle somme revêtirait un caractère spéculatif.
S’agissant de la réparation du préjudice moral, la Cour considère que les événements en cause ont entraîné pour le requérant un état d’incertitude qu’un constat de violation ne suffit pas à réparer. Elle estime que la somme de 5 000 EUR représente une réparation équitable de son préjudice moral. B. Intérêts moratoires
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Dit a) que dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, l’Etat défendeur doit remettre au requérant un titre de propriété sur le terrain situé à Balotești et lui verser en outre, 50 000 EUR (cinquante mille euros) au titre du préjudice matériel et 5 000 EUR (cinq mille euros) au titre du préjudice moral, à convertir dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du règlement, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 2. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 janvier 2009, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Stanley Naismith Josep Casadevall Greffier adjoint Président