ROMÂNIA (solicitarea nr. 20294/02) HOTĂRÂREA (satisfacerea echitabilă) STRASBURG 5 februarie 2009 DEFINITIVF 05/05/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În legătură cu Drăculeț c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Corneliu Bîrsan, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, judecători, și de Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 ianuarie 2009, încuviințat la această dată, adoptat la această dată procedural A la data la care a avut loc cauza se află o cerere (n 20294/02) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Constantin Drăculeț ( La 5 aprilie 2002, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamantul solicita punerea în posesie a terenului său și acordarea a 15 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul material pentru privarea de teren și, în cele din urmă, solicita 30 000 EUR pentru prejudiciul moral și 18 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de funcționare, Curtea a adresat și a invitat guvernul și reclamantul să prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă mai mult decât mai mult decât . impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită punerea în posesie a terenului care îi aparține și solicită, de asemenea, 15 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pentru privarea de proprietate și 30 000 EUR pentru prejudiciul moral. Guvernul contestă existența unui prejudiciu material și moral. Acesta arată că terenul revendicat este ocupat de terți în temeiul unui titlu de proprietate emis în 1993. Cu toate acestea, el subliniază că autoritățile locale au depus eforturi pentru a atribui reclamantului un În pofida unei oferte făcute de primăria din Craiova, reclamantul a refuzat orice discuție pe această temă. În orice caz, el consideră că sumele solicitate sunt excesive. Reclamantul confirmă că a acceptat că restituirea terenului său. Cu toate acestea, acesta nu oferă o estimare a valorii acestui teren. 10. Curtea reamintește că o hotărâre în care se soluționează o încălcare atrage după sine o obligație juridică în temeiul Convenției de a pune capăt încălcării și de a anula consecințele acesteia. Dacă dreptul la care se face referire în art. 41 din Convenție conferă Curții competența de a acorda o despăgubire părții care a fost acuzată de actul sau de omisiune cu privire la care s-a constatat o încălcare a Convenției. 11. În speță, Curtea arată că singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în faptul că reclamantul trebuie să intre în posesia terenului de 2 160 înscris pe titlul său de proprietate. 12. a avut dreptul, prin urmare, prejudiciul său care nu a fost reparat (a se vedea, Abăluța c. România, nr. 77195/01, § 69, 15 iunie 2006 și a contrario, Sabin Popescu c. România, nr. 48102/99, § 91, 2 martie 2004). 13. Prin urmare, Curtea consideră, în circumstanțele din speță, că punerea în posesia terenului menționat anterior ar plasa reclamantul cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla dacă cerințele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. Acest lucru, fără a aduce atingere oricărei pretenții pe care terții care dețin în prezent terenul ar putea să o aibă pe proprietatea sa, pretenția care ar fi constituit instanțe interne ( mutatis mutandis, Brumărescu c. România (satisfacție echitabilă) [GC], nr 28342/95, § 22, CEDH 2001 I 14. În caz contrar, statul pârât ar proceda la o astfel de restituire în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă, Curtea decide că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește suma solicitată pentru lipsa de utilizare a terenului, Curtea nu poate aloca o sumă în acest sens, având în vedere faptul că a dispus restituirea parcelei în litigiu și că calcularea și acordarea unei astfel de sume ar avea un caracter speculativ. 16. În ceea ce privește repararea prejudiciului moral, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la încălcări grave ale dreptului reclamantului de a-și respecta proprietatea. Cu toate acestea, Curtea nu poate ignora faptul că reclamantul a refuzat orice discuție cu autoritățile locale în vederea ajungerii la o soluționare pe cale amiabilă a litigiului. elemente aflate în posesia sa și care acționează în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 41 din convenție, Curtea alocă reclamantului 3 000 EUR pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 17. Reclamantul solicită 18 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. Acesta furnizează dovezi pentru 417 noi lei românești (RON), și anume aproximativ 100 Pentru corespondență cu Curtea, 300 RON, și anume aproximativ 80 EUR, pentru traducerea documentelor și 1 165 RON, și anume aproximativ 300 EUR, pentru cheltuieli în diverse proceduri judiciare. 18. Guvernul contestă parțial suma solicitată, susținând că anumite cheltuieli nu au fost efectuate în legătură directă cu obiectul cererii. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. 20. În speță, Curtea constată că suma de 1 165 RON reprezintă cheltuieli suportate în cursul procedurilor care nu au făcut obiectul prezentei cereri. În ceea ce privește celelalte sume pentru care reclamantul a furnizat documente justificative, Curtea nu poate pune la îndoială faptul că acestea au avut o legătură directă cu încălcarea constatată. 21. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate mai sus, Curtea consideră rezonabilă suma de 200 EUR pentru toate cheltuielile și acordul acordat reclamantului. Interese moratorii 22. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la dobândă a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, în L.UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să restituie reclamantului, în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, terenul de 2 160 înscris pe titlul său de proprietate; că, în caz contrar, statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în același termen de trei luni, 80 000 EUR (patru 20 000 EUR); în orice caz, statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în același termen de trei luni, 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune morale și 200 EUR (două sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 5 februarie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și art. 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte
PREMIÈRE SECTION
DRĂCULEȚ c. ROUMANIE
(Requête n
o
20294/02)
ARRÊT
(satisfaction équitable)
5 février 2009
05/05/2009
Cet arrêt peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Drăculeț c. Roumanie,
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
Christos Rozakis,
président,
Nina Vajić,
Corneliu Bîrsan,
Anatoly Kovler,
Elisabeth Steiner,
Khanlar Hajiyev,
Giorgio Malinverni,
juges,
et de Søren Nielsen,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 15 janvier 2009,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
20294/02) dirigée
contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Constantin
Drăculeț («
le requérant
»), a saisi la Cour le 5
avril
2002 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Par un arrêt du 6
décembre
2007 («
l’arrêt au principal
»), la Cour a jugé qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention en raison de l’octroi de deux titres de propriété sur le même terrain.
3.
En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, le requérant réclamait la mise en possession de son terrain et l’octroi de 15
000 euros (EUR), au titre du préjudice matériel pour la privation de jouissance du terrain. Enfin, il demandait 30
000 EUR au titre du préjudice moral et 18
000 EUR pour les frais et dépens exposés.
4.
La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et le
requérant à lui soumettre par écrit, dans les trois
mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir.
5.
Tant le requérant que le Gouvernement ont déposé des observations.
6.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
7.
Le requérant réclame la mise en possession du terrain qui lui appartient. Il sollicite également 15
000
euros (EUR) au titre du préjudice matériel pour la privation de jouissance du terrain et 30
000
EUR au titre du préjudice moral.
8.
Le Gouvernement conteste l’existence d’un préjudice matériel et moral. Il expose que le terrain revendiqué est occupé par des tiers en vertu d’un titre de propriété délivré en 1993. Cependant, il souligne que les
autorités locales ont déployé des efforts pour attribuer au requérant un
terrain équivalent, mais que malgré une offre faite par la mairie de Craiova, le requérant a refusé toute discussion à ce sujet. En tout état de cause, il estime que les sommes sollicitées sont excessives.
9.
Le requérant confirme qu’il n’accepte que la restitution de son terrain. Cependant, il ne fournit pas d’estimation de la valeur de ce terrain.
10.
La Cour rappelle qu’un arrêt constatant une violation entraîne pour
l’Etat défendeur l’obligation juridique au regard de la Convention de mettre un terme à la violation et d’en effacer les conséquences. Si le droit
interne ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, l’article 41 de la Convention confère à la Cour le pouvoir d’accorder une réparation à la partie lésée par l’acte ou l’omission à propos desquels une violation de la Convention a été constatée.
11.
En l’espèce, la Cour relève que la seule base à retenir pour l’octroi d’une satisfaction équitable réside dans l’impossibilité pour le requérant d’entrer en possession du terrain de 2
160
m
2
inscrit sur son titre de propriété.
12.
Elle note que les parties ne sont pas parvenues à un accord concernant l’attribution d’un terrain équivalent à celui auquel le requérant
avait droit, son préjudice ne se trouvant donc pas réparé (voir,
Abăluță c. Roumanie
, n
o
77195/01, § 69, 15 juin 2006 et
a contrario, Sabin
Popescu c. Roumanie
, n
o
48102/99, § 91, 2 mars 2004).
13.
Dès lors, la Cour estime, dans les circonstances de l’espèce, que la mise en possession du terrain susmentionné placerait le requérant autant que possible dans une situation équivalant à celle où il se trouverait si les
exigences de l’article 1 du Protocole n
o
1 n’avaient pas été méconnues. Ceci, sans préjudice de toute prétention que les tiers qui possèdent actuellement le terrain pourraient avoir à sa propriété, prétention qui relèverait des tribunaux internes (
mutatis mutandis, Brumărescu c.
Roumanie
(satisfaction équitable) [GC], n
o
‑
I).
14.
A défaut pour l’Etat défendeur de procéder à pareille restitution dans
un délai de trois mois à compter du jour où le présent arrêt sera devenu
définitif, la Cour décide qu’il devra verser au requérant, pour dommage matériel, une somme correspondant à la valeur actuelle du bien. Eu égard aux informations dont la Cour dispose sur les prix du marché
immobilier local, elle estime cette valeur à 80
15.
Concernant la somme demandée au titre du défaut d’usage du terrain, la Cour ne saurait allouer de somme à ce titre, compte tenu du fait qu’elle a ordonné la restitution de la parcelle litigieuse et que le calcul et l’octroi d’une telle somme revêtirait un caractère spéculatif.
16.
S’agissant de la réparation du préjudice moral, la Cour considère que les événements en cause ont entraîné des atteintes graves au droit du requérant au respect de son bien. Cependant, la Cour ne saurait ignorer que le requérant a refusé toute discussion avec les autorités locales visant à aboutir à un règlement amiable du litige. Eu égard à l’ensemble des
éléments se trouvant en sa possession et statuant en équité, comme le veut l’article 41 de la Convention, la Cour alloue au requérant 3
000 EUR au titre du préjudice moral.
B.
Frais et dépens
17.
Le requérant demande 18
000 EUR pour les frais et dépens exposés devant les juridictions internes et devant la Cour. Il fournit des justificatifs pour 417 nouveaux lei roumains (RON), à savoir environ 100
EUR, pour la correspondance avec la Cour, 300
RON, à savoir environ 80
EUR, pour la traduction de documents et 1
165
RON, à savoir environ 300
EUR, pour des frais dans diverses procédures judiciaires.
18.
Le Gouvernement conteste en partie la somme réclamée, alléguant que certaines dépenses n’ont pas été faites en liaison directe avec l’objet de la requête.
19.
Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux.
20.
En l’espèce, la Cour observe que la somme de 1
165
RON représente des frais exposés au cours des procédures qui n’ont pas fait l’objet de la présente requête. S’agissant des autres sommes pour lesquelles le requérant a fourni des justificatifs, la Cour ne saurait mettre en doute que celles-ci ont eu un lien direct avec la violation constatée.
21.
Compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable la somme de 200
EUR tous frais confondus et l’accorde au requérant.
C.
Intérêts moratoires
22.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Dit
a)
que l’Etat défendeur doit restituer au requérant, dans les trois
mois à
compter du jour où le présent arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, le terrain de 2
160
m
2
inscrit sur son
titre de propriété
; qu’à défaut, l
’
Etat défendeur doit verser au
requérant, dans le même délai de trois mois, 80
000
EUR (quatre
‑
vingt mille euros)
; qu’en tout état de cause, l’Etat défendeur doit verser au
requérant, dans le même délai de trois mois, 3
000
EUR (trois
mille
euros) pour préjudice moral et 200 EUR (deux cents euros) pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, à
convertir dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du règlement
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
2.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 5
février
2009, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Søren Nielsen
Christos Rozakis
Greffier
Président