Secțiunea a treia, GAVRILEANU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 18037/02) hotărăște Radiation STRASBURG 5 mai 2009 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Gavrieeanu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, judecători, și Santiago Quesada grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 aprilie 2009, Renunță la hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată procedural La originea ui este o cerere (n 18037/02) îndreptat împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, Ioan Gavrileanu ( Curtea a statuat că hotărârea internă prin care autoritățile locale au fost condamnate să pună reclamantul în posesia unui teren n a fost executată într-un termen rezonabil și că, prin urmare, a avut loc o încălcare a articolelor 6 alineatul (1) din convenție și 1 din Protocolul nr. 1 la convenție (Gavrieeanu c. România, n 18037/02, § 46 și 56, precum și a punctelor 2 și 3 din acord, 22 Februarie 2007). Pe baza articolului 41 din Convenție, în ceea ce privește prejudiciul material, reclamantul solicita o sumă pentru a compensa lipsa de câștig ca urmare a executării tardive a hotărârii definitive și a unei sume ca urmare a prejudiciului moral. Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt pentru prejudiciul material cauzat de lipsa de câștig și de prejudiciul moral, Curtea a adresat și a invitat guvernul și reclamantul să-i prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge ( Ibidem , § 67, și punctul 4 din dispozitiv. La hotărârea din acțiunea principală a devenit definitivă la 9 iulie 2007, ca urmare a respingerii de către colegiul de cinci judecători a Marii Camere a cererii de trimitere depuse de solicitant. Termenul de trei luni se încheie fără ca părțile să ajungă la un acord. La 9 octombrie 2007, guvernul a prezentat un memoriu cu privire la cererea reclamantului de a câștiga și de a aduce prejudicii morale. DEFINIREA faptelor ulterioare datei pronunțării hotărârii din acțiunea principală figurează în continuare. Printr-o scrisoare din 2 noiembrie 2007, domnul Viorica Tritean, cumnata reclamantului, a informat Curtea cu privire la decesul acestuia din 17 octombrie 2007.Comisia și-a exprimat, de asemenea, intenția de a continua procedura în fața Curții în numele de foc Ioan Gavrileeanu, susținând un testament prin care acesta îi încredințase, cu titlu special, o clădire situată în Suceava, alta decât cea care face obiectul cererii în fața Curții. printr-o scrisoare din 11 decembrie 2008, guvernul a subliniat că M. Prin scrisorile din 27 noiembrie 2007 și 8 ianuarie 2008, Curtea a invitat-o pe M. Viorica Tritean să furnizeze o copie a unui certificat de moștenire pentru a dovedi calitatea sa de moștenitoare de foc Ioan Gavrileanu. Viorica Tritean a informat Curtea că succesiunea reclamantului nu a fost dezbătută în fața notarului și că testamentul a fost contestat în fața instanțelor naționale de către cei doi moștenitori legali ai acestuia din urmă, și anume sora și nepotul său. Ea a furnizat adresele lor Curții. 11. Prin scrisori recomandate cu confirmare de primire din 9 ianuarie 2009, Curtea i-a invitat pe cei doi moștenitori legali ai reclamantului să informeze Curtea, înainte de 6 februarie 2009, cu privire la intenția lor posibilă de a continua procedura în fața Curții. Scrisoarea adresată surorii reclamantului, deși primită de aceasta la 15 ianuarie 2009, a rămas fără răspuns. Scrisoarea adresată nepotului reclamantului a fost returnată împreună cu mențiunile adresa insuficientă în temeiul articolului 12. Curtea amintește că, în cazul în care un reclamant moare în cursul procedurii, moștenitorii săi au, în principiu, dreptul de a o urmări și de a declara existența unui interes moral legitim de natură să justifice examinarea cererii (Ahmet Sadik c. Grecia, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996-V, pp. 1651-1652, § 24-26). În speță, Curtea constată că M Viorica Tritean nu și-a dovedit calitatea de moștenitoare a reclamantului în ceea ce privește terenul care face obiectul procedurii în fața Curții. Prin urmare, nu poate pretinde că are un interes suficient pentru a justifica continuarea examinării cererii. Curtea constată, de asemenea, că moștenitorii legali nu și-au manifestat interesul de a continua procedura. 13. În lumina celor de mai sus, Curtea constată că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 5 mai 2009, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall modulier Președinte
TROISIÈME SECTION
GAVRILEANU c. ROUMANIE
(Requête n
o
18037/02)
ARRÊT
(
Radiation
)
5 mai 2009
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Gavrileanu c. Roumanie,
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
.
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
juges,
et de Santiago Quesada
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 avril 2009,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
18037/02) dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet État, M. Ioan Gavrileanu («
le requérant
»), a saisi la Cour le 27 janvier 2000 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Par un arrêt du 22 février 2007 («
l’arrêt au principal
»), la Cour a jugé que la décision judiciaire interne condamnant les autorités locales à mettre le requérant en possession d’un terrain n’avait pas été exécutée dans un délai raisonnable et que, partant, il y avait eu violation des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 à la Convention (
Gavrileanu c.
Roumanie
, n
o
18037/02, §§ 46 et 56, et les points 2 et 3 du dispositif, 22
février 2007).
3.
S’appuyant sur l’article 41 de la Convention, au titre du préjudice matériel le requérant réclamait une somme afin de compenser le manque à gagner résulté de l’exécution tardive du jugement définitif, et une somme au titre du préjudice moral.
4.
La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état pour le dommage matériel résultant du manque à gagner et pour le dommage moral, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et le requérant à lui soumettre par écrit, dans les trois mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (
ibidem
, § 67, et point 4 du dispositif).
5.
L’arrêt au principal est devenu définitif le 9 juillet 2007, à la suite du rejet par le collège de cinq juges de la Grande Chambre de la demande de renvoi déposée par le requérant. Le délai de trois mois est échu sans que les parties ne parviennent à un accord.
6.
Le 9 octobre 2007, le Gouvernement a présenté un mémoire sur la demande du requérant portant sur le manque à gagner et le préjudice moral.
7.
Un descriptif des faits postérieurs à la date du prononcé de l’arrêt au principal figure ci-après.
8.
Par une lettre du 2 novembre 2007, M
me
Viorica Tritean, belle-sœur du requérant, a informé la Cour du décès de ce dernier survenu le 17
octobre
2007.Elle a manifesté également son intention de continuer la procédure devant la Cour au nom de feu Ioan Gavrileanu, en faisant valoir un testament par lequel ce dernier lui avait légué, à titre particulier, un immeuble situé à Suceava, autre que celui qui fait l’objet de la requête devant la Cour.
9.
Par une lettre du 11 décembre 2008, le Gouvernement a souligné que M
me
Viorica Tritean ne peut continuer la procédure devant la Cour en l’absence d’un certificat d’hérédité prouvant sa qualité d’héritière du requérant.
10.
Par des lettres des 27 novembre 2007 et 8 janvier 2008, la Cour a invité M
me
Viorica Tritean à fournir une copie d’un certificat d’hérédité afin de prouver sa qualité d’héritière de feu Ioan Gavrileanu. En réponse, M
me
Viorica Tritean a informé la Cour que la succession du requérant n’avait pas été débattue devant le notaire et que le testament était contesté devant les juridictions nationales par les deux héritiers légaux de ce dernier, à savoir sa sœur et son neveu. Elle a fourni leurs adresses à la Cour.
11.
Par des lettres recommandées avec accusé de réception du 9
janvier
2009, la Cour a invité les deux héritiers légaux du requérant à informer la Cour, avant le 6 février 2009, de leur intention éventuelle de poursuivre la procédure devant la Cour. La lettre adressée à la sœur du requérant, bien que reçue par celle-ci le 15 janvier 2009, est restée sans réponse. La lettre adressé au neveu du requérant a été retournée avec les mentions «
destinataire inconnu
» et «
adresse insuffisante
».
12.
La Cour rappelle que, si un requérant décède au cours de la procédure, ses héritiers ont en principe le droit de la poursuivre s’ils démontrent l’existence d’un intérêt moral légitime de nature à justifier l’examen de la requête (
Ahmet Sadik c. Grêce
, arrêt du 15 novembre 1996,
Recueil des arrêts et
décisions
1996-V, pp. 1651-1652, §§ 24-26). En l’espèce, la Cour observe que M
me
Viorica Tritean n’a pas attesté de sa qualité d’héritière du requérant quant au terrain objet de la procédure devant la Cour. Dès lors, elle ne peut pas prétendre avoir un intérêt suffisant pour justifier de la poursuite de l’examen de la requête. La Cour note également que les héritiers légaux n’ont pas manifesté leur intérêt à poursuivre la procédure.
13.
A la lumière de ce qui précède, la Cour constate qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête au sens de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 mai 2009 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président