Zaharia împotriva Republicii Moldova

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 17989/09 Procedia ZAHARIA împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 23 septembrie 2014 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Luis López Guerra, Valeriu Grițco, judecători, și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 15 martie 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie FAȚĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Procopie Zaharia, este un resortisant moldovean născut în 1957 și rezident în Chișinău. Guvernul moldoven a fost reprezentat de agentul său, domnul L. Apostol, de la Ministerul Justiției.

Invocând articolele 6 și 13 din convenție și art. 1 din protocol 1 la Convenție, reclamantul se plângea (a) de neexecutarea hotărârii definitive a Tribunalului din Buiucani la 6 noiembrie 2002 în favoarea sa (b) căsarea hotărârii în cauză printr-o hotărâre a Curții Supreme de Justiție (CSJ) din 15 octombrie 2008, fără ca aceasta să ofere motive suficiente pentru a primi în acest scop o cerere în curs de revizuire, având în vedere că termenele de deschizătură aplicabile căilor de atac normale au expirat. La 13 ianuarie 2011, obiecțiunile reclamantului au fost comunicate guvernului pârât. La 12 august 2013, la 12 august 2013, la agentul guvernamental a depus o cerere de revizuire a hotărârii din 15 octombrie 2008, la septembrie 2013, CSJ a primit cererea de revizuire a guvernului, a anulat hotărârea din 15 octombrie 2008 și a acordat reclamantului o compensație pentru prejudiciul suferit.

Prin scrisoarea din 10 octombrie 2013, guvernul a informat Curtea cu privire la această evoluție și i s-a cerut să elimine cauza rolului, pe motiv că: că, în ceea ce privește decizia din 23 septembrie 2013, reclamantul și-a pierdut calitatea de victimă pentru litigiul întemeiat pe revizuirea unei hotărâri irevocabile În ceea ce privește durata de neexecutare a hotărârii care fusese pronunțată anterior în favoarea sa, reclamantul ar fi trebuit, în temeiul jurisprudenței Balan c. Republica Moldova (dec.), nr. 44746/08, 24 ianuarie 2012) și Manascurta c. Republica Moldova (dec.), n 31856/07, 14 februarie 2012) să exercite în prealabil calea de atac instituită prin Legea nr. 87 din 1 iulie 2011. Aceste observații au fost adresate reclamantului, care a fost invitat să își prezinte observațiile.

Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 1 iulie 2011. aprilie 2014, la 22 aprilie 2014, Curtea a atras atenția reclamantului, pe baza articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În plus, Curtea a precizat că, în termenii aceluiași articol, aceasta putea să șteargă o cerere din rol atunci când, ca și în speță, circumstanțele dau impresia că reclamantul nu intenționează să o mențină. Reclamantul nu a răspuns la această scrisoare. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Director adjunct

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 17989/09 Procopie ZAHARIA contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 23 septembre 2014 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, Luis López Guerra, Valeriu Grițco, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 15 mars 2009, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Procopie Zaharia, est un ressortissant moldave né en 1957 et résidant à Chișinău. Le gouvernement moldave (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. L. Apostol, du ministère de la Justice. Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, et l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, le requérant se plaignait : a) de la non-exécution du jugement définitif du tribunal de Buiucani en date du 6 novembre 2002 rendu en sa faveur ; b) de la cassation du jugement en question par un arrêt de la Cour suprême de justice (CSJ) du 15 octobre 2008, sans que celle-ci fournisse des motifs suffisants pour accueillir à cette fin une demande en révision, sachant que les délais de forclusion applicables aux voies de recours normales étaient expirés.

Le 13 janvier 2011, les griefs du requérant ont été communiqués au gouvernement défendeur. Le 12 août 2013, l’agent du Gouvernement a introduit une demande en révision de l’arrêt du 15 octobre 2008. Le 23 septembre 2013, la CSJ a accueilli la demande en révision du Gouvernement, a annulé l’arrêt du 15 octobre 2008 et a alloué au requérant une compensation pour le dommage subi.

Par une lettre du 10 octobre 2013, le Gouvernement a informé la Cour de cette évolution et l’a priée de rayer l’affaire du rôle, aux motifs : qu’eu égard à la décision du 23 septembre 2013, le requérant a perdu la qualité de victime pour le grief tiré de la révision d’un arrêt irrévocable ; et qu’en ce qui concerne le grief relatif à la durée de non-inexécution du jugement qui avait été rendu en sa faveur auparavant, le requérant aurait dû, en vertu de la jurisprudence Balan c. la République de Moldova ((déc.), n o 44746/08, 24 janvier 2012) et Manascurta c. la République de Moldova ((déc.), n o 31856/07, 14 février 2012) exercer au préalable la voie d’action mise en place par la loi n o 87 du 1 er juillet 2011. Ces observations ont été adressées au requérant, qui a été invité à présenter les siennes.

La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 1 er avril 2014, parvenue au requérant le 22 avril 2014, la Cour a attiré l’attention de celui-ci, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. La Cour a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Le requérant n’a pas répondu à cette lettre. EN DROIT À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Greffière adjointe Président