Comunicat la 29 septembrie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 69681/13 M împotriva României introdusă la 29 octombrie 2013 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, domnișoara M, este un resortisant român născut în 2009. Ea este reprezentată în fața Curții de către mama sa. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 iunie 2009, mama reclamantei, în calitate de reprezentant al fiicei sale minore, a numit B. în fața Tribunalului de Primă Instanță în cadrul unei acțiuni în căutare de paternitate pentru a stabili că a fost tatăl reclamantei. Ea a susținut că ea a cunoscut B. în cursul anului 2006 și, un an mai târziu, au devenit un cuplu.
Potrivit acesteia, momentul conceperii copilului a cărui paternitate a fost căutată a avut loc în iunie 2008, data la care ea a coabitat cu B. La 16 mai 2011, părțile interesate, fiica și mama, și B. s-au supus prelevării probelor de salivă de la laboratorul de medicină legală. Rezultatul acestei expertize realizate fără ca expertul, desemnat de reclamant și autorizat de instanță să participe, să fie convocat, a fost emis într-un raport din 27 mai 2011, potrivit acestui raport, era exclus ca B. să fie tatăl reclamantei. Partea reclamantă a contestat rezultatul acestei expertize, invocând că expertul desemnat de aceasta nu a participat la realizarea expertizei, că probele prelevate nu au fost sigilate, și că pârâtul, care era avocat al statului său, l-a făcut să creadă că a avut mijloacele de a avea, în interesul său, rezultatul de competență.
De altfel, aceasta a formulat o plângere penală în această privință, care ar fi în prezent pendinte. Plângerea a prezentat în sprijinul cererii sale două opinii extrajudiciare de experți, date la o dată pe lună de către expertul, medic legist, desemnat de ea, și care nu a putut participa la departament, iar pe de altă parte, de către unul dintre cei trei experți din institutul medico-legal, care a participat la expertiză. Potrivit acestor opinii, rezultatele unei expertize ADN asupra probelor de salivă ar putea fi false, nu numai în cazul contaminării probelor, ci și în cazul unor mutații genetice cunoscute, printre altele, sub denumirea de mozaic. În astfel de cazuri, ar trebui efectuate noi expertize genetice mai aprofundate.
Prin hotărârea din 20 iunie 2011, tribunalul i-a acordat părții reclamante dreptul de a anula această primă expertiză din cauza unei necunoașteri a procedurii, în special din cauza lipsei de participare a expertului desemnat de reclamant și a dispus o nouă expertiză. B. a refuzat să se prezinte pentru o nouă taxă. La 27 iunie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Târgu-Secueesc, după luarea în considerare a mărturiilor și a altor dovezi ale coabitării mamei reclamantei cu pârâtul, precum și refuzul lui B. de a se prezenta pentru o taxă în vederea unei noi expertize, a acceptat acțiunea, stabilind că B. era tatăl reclamantei. S-a stabilit o pensie alimentară în beneficiul acesteia din urmă. 10. Prin hotărârea din 31 ianuarie 2013, Tribunalul a primit cererea reclamantului de a majora cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâtă.
În schimb, recursul din partea B. a fost respins și Tribunalul a confirmat raționamentul instanței de primă instanță. 11. Cele două părți au formulat un recurs în fața instanței judecătorești din Brașov. Ulterior, reclamanta și-a retras recursul, dat fiind faptul că hotărârea instanței judecătorești din statul membru în cauză îi era favorabilă. 12. printr-o hotărâre din 13 iunie 2013, Curtea de apel a acceptat recursul la B. Instanța de apel a clasat hotărârea înainte de a face trimitere la dreptul din 20 iunie 2011 și a confirmat validitatea actului de competenă pe motiv că expertul desemnat de partea solicitantă a fost totuși prezent la prelevarea probelor și că comisia superioară judiciară nu a constatat nicio încălcare, în momentul realizării actului de competenă în cauză.
Această hotărâre este astfel redactată în părțile sale relevante O parte din neregulile raportate au fost confirmate, în special faptul că nu a fost introdus în raportul medico-sanitar faptul că persoana în cauză este expertul desemnat de reclamant. legal. Cu toate acestea, ea a fost exprimat în mod distinct într-un raport de expertiză extrajudiciară și rezultatul științific de la rejudecare nu a fost modificat. Prin urmare, reclamanta nu a suferit nici o pagubă sunt repararea nu ar putea fi obținute decât prin anularea de la competene (nu a suferit o vatămare de natură a justifica anuala expertizei 13. Pe de altă parte, instanța de apel reține, în ceea ce privește fondul cauzei, că nu a fost posibil să răstoarne încheierea unei competențe prin mijloace de probă cu valoare științifică inferioară, ca depoziții.
Prin urmare, acțiunea în căutare de paternitate a fost respinsă. Dreptul intern relevant 14. Astfel, standardele metodologice adoptate de consiliul superior de medicină legală cu privire la participarea unui expert desemnat de o parte în cadrul expertizei medico-legale sunt formulate în părțile relevante ale acestora, în conformitate cu art. 5 În cazul în care o persoană nu este autorizată sau nu este obligatorie din punct de vedere procedural, aceasta are dreptul de a participa la examinarea persoanei care este efectuată de experții oficiali. În cazul în care examinarea directă a persoanei este necesară, expertul oficial solicită organismului judiciar care a emis hotărârea să îi notifice în scris atât persoana care urmează să fie examinată, cât și expertul/experții numiți de partea sau părțile interesate, precum și data și ora la care se vor prezenta în instituția medico-legale pentru examinare.
art. 6 În cazul în care în cauză sunt numiți experți pentru fiecare dintre părțile la procedură, examinarea persoanei se efectuează de către expertul/experții oficiali și/sau: - de către experții desemnați de toate părțile - numai de către expertul desemnat de către una dintre părți (și anume, există un acord scris între experții desemnați de părți) - numai de către expert/experți oficiali, în cazul în care experții numiți de către părți notifică în scris intenția de a nu participa la examinare. Legistul numit oficial și medicul legist expert desemnat de o parte, dincolo de a fi neetic, aduce atingere bazei procedurale a muncii medico-legale în cauză și poate constitui un motiv pentru refacerea expertizei.
15. Astfel, standardele metodologice privind activitatea medicului legist în calitate de expert recomandat adoptat prin Decizia nr. 2 din 24 noiembrie 2011 a Consiliului Superior pentru Medicină Legală sunt formulate în părțile relevante ale acestora: În cazul în care un expert nu este numit în scrisoarea emisă de către organismul judiciar care a emis o hotărâre, acesta nu poate participa la examinarea efectuată în cadrul instituției medico-legale. art. 17 (1) [...] expertul recomandat poate: (a) participarea la examinarea persoanei sau a corpului, numai în prezența expertului oficial, caz în care organul judiciar va comunica, la expertul numit și părții interesate, data și ora la care ar trebui să aibă loc examinarea în cadrul instituției medico-legale.
Invocând articolele 6 și 8 din Convenție, recurenta se plânge de încălcarea, în cadrul acțiunii sale de căutare a paternității, a vieții sale private din cauza faptului că nu se respectă garanțiile procedurale inerente expertizei criminalistice și de obligația de a obliga pârâtul să se prezinte pentru a efectua taxa necesară pentru o nouă expertiză. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Durata procedurii civile urmate în speță era compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, Mikulić c. Croația, nr. 53176/99, CEDH 2002 I și Saileanu c. România, nr. 46268/06, 2 februarie 2010) A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta viața privată și de familie, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Mikulić, citată anterior, §§ 56-66, și A.M.
c. România, nr 2151/10, § 51-65, 14 februarie 2012)
Communiquée le 29 septembre 2014
Requête n o 69681/13 M contre la Roumanie introduite le 29 octobre 2013
1. La requérante, M lle M, est une ressortissante roumaine née en 2009. Elle est représentée devant la Cour par sa mère. A. Les circonstances de l’espèce
2.Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
3.Le 4 juin 2009, la mère de la requérante, en tant que représentante de sa fille mineure, assigna B. devant le tribunal de première instance dans le cadre d’une action en recherche de paternité afin d’établir qu’il était le père de la requérante. Elle faisait valoir qu’elle avait connu B. au cours de l’année 2006 et, un an plus tard, ils étaient devenus un couple. Selon elle, le moment de la conception de l’enfant dont la paternité était recherchée se plaçait en juin 2008, date à laquelle elle cohabitait avec B.
4.Une expertise ADN fut ordonnée par le tribunal, avec la participation d’un expert nommé par la partie requérante. Le défendeur refusa, dans un premier temps, de se soumettre aux prélèvements jusqu’à ce qu’il obtienne le dépaysement de l’affaire devant un autre tribunal.
5.Le 16 mai 2011, les intéressés, fille et mère, et B. se soumirent au prélèvement des échantillons de salive au laboratoire de médecine légale. Le résultat de cette expertise réalisée sans que l’expert, désigné par la partie requérante et autorisé par le tribunal à y participer, soit convoqué, fut délivré dans un rapport du 27 mai 2011. Selon ce rapport, il était exclu que B. soit le père de la requérante.
6.La partie requérante contesta le résultat de cette expertise, en invoquant que l’expert désigné par elle n’avait pas participé à la réalisation de l’expertise, que les échantillons prélevés n’avaient pas été scellés, et que la partie défenderesse, qui était avocat de son état, lui avait fait croire qu’il avait les moyens d’influencer, dans son intérêt, le résultat de l’expertise. D’ailleurs, elle avait formé une plainte pénale à cet égard, qui serait actuellement pendante. La partie requérante présenta à l’appui de sa demande deux opinions extrajudiciaires d’experts, données l’une par l’expert, médecin légiste, désigné par elle, et qui n’avait pas pu participer à l’expertise et l’autre, par un des trois experts de l’institut médico-légal, qui avait participé à l’expertise. Selon ces opinions, les résultats d’une expertise ADN sur des échantillons de salive pouvaient s’avérer faux, non seulement en cas de contamination des échantillons, mais aussi en cas de mutations génétiques, connues, entre autres, sous le nom de mosaïque. Dans pareils cas, de nouvelles expertises génétiques plus poussées devraient être pratiquées.
7.Par jugement avant dire droit du 20 juin 2011, le tribunal fit droit à la partie requérante, annula cette première expertise en raison d’une méconnaissance de la procédure, notamment pour l’absence de participation de l’expert désigné par la partie requérante et ordonna une nouvelle expertise.
8.B. refusa de se présenter pour un nouveau prélèvement.
9.Le 27 juin 2011, le tribunal de première instance de Târgu-Secuiesc, après avoir pris en compte des témoignages et autres preuves de la cohabitation de la mère de la requérante avec la partie défenderesse, ainsi que le refus de B. de se présenter pour un prélèvement en vue d’une nouvelle expertise, accueillit l’action, en établissant que B. était le père de la requérante. Une pension alimentaire fut établie à sa charge au profit de cette dernière.
10.La mère de la requérante et B. interjetèrent appel devant le tribunal départemental de Covasna. Par un arrêt du 31 janvier 2013, le tribunal accueillit l’appel de la partie requérante visant à augmenter le montant des frais de justice dus par la partie défenderesse. En revanche, l’appel de B. fut rejeté et le tribunal confirma le raisonnement de la juridiction de première instance.
11.Les deux parties formèrent un pourvoi en recours devant la cour d’appel de Brașov. Par la suite, la partie requérante se désista de son pourvoi, étant donné que l’arrêt de la juridiction d’appel lui était favorable.
12.Par un arrêt du 13 juin 2013, la cour d’appel accueillit le pourvoi de B. La cour d’appel cassa le jugement avant dire droit du 20 juin 2011, et confirma la validité de l’expertise au motif que l’expert désigné par la partie demanderesse avait tout de même été présent au prélèvement des échantillons et que la commission supérieure médico-légale n’avait constaté aucun manquement, lors de la réalisation de l’expertise en question. Cet arrêt est ainsi rédigé dans ses parties pertinentes : « Une partie des irrégularités signalées ont été confirmées, notamment le fait que l’opinion de l’expert désigné par la partie requérante n’a pas été insérée dans le rapport médico ‑ légal. Toutefois, elle a été exprimée distinctement dans un rapport d’expertise extrajudiciaire et le résultat scientifique de l’expertise n’a pas été altéré. Dès lors, la partie requérante n’a pas subi un dommage sont la réparation ne pourrait être obtenue que par l’annulation de l’expertise ( nu a suferit o vătămare de natură a justifica anularea expertizei ). »
13.Par ailleurs, la cour d’appel retint, s’agissant du fond de l’affaire, qu’il n’était pas possible de renverser la conclusion d’une expertise par des moyens de preuve à valeur scientifique inferieure, comme des témoignages. Dès lors, l’action en recherche de paternité fut rejetée. B. Le droit interne pertinent
14.Les normes méthodologiques adoptées par le conseil supérieur de médecine légale relatives à la participation de l’expert désigné par une partie dans le cadre des expertises médico-légales sont ainsi libellées, dans leurs parties pertinentes : Article 5 « L’expert désigné par la partie a le droit de participer à l’examen de la personne qui est réalisé par les experts officiels, dans le cas des expertises dans lesquelles l’examen se fait directement. De même, il devra avoir accès aux documents médicaux et médico-légaux dans le cas où l’examen de la personne n’est pas ordonné ou n’est pas obligatoire du point de vue procédural. Dans le cas où l’examen direct de la personne est nécessaire, l’expert officiel demande à l’organe judiciaire qui a ordonné l’expertise, de lui notifier par écrit, tant la personne qui va être examinée, que l’expert/les experts désignés par la ou les partie, ainsi que la date et l’heure auxquelles ils vont se présenter à l’institution médico ‑ légale pour l’examen. » Article 6 « Si dans la cause sont nommés des experts pour chacune des parties à la procédure, l’examen de la personne se réalise par l’expert/les experts officiels et/ou: - par les experts désignés par toutes les parties ; - seulement par l’expert désigné par l’une des parties (s’il y a un accord écrit entre les experts désignés par les parties) ; - seulement par l’expert/les experts officiels, si les experts désignés par les parties notifient par écrit l’intention de ne pas participer à l’examen. » Article 20 « a) L’obstruction réciproque entre le médecin légiste officiellement nommé et le médicine légiste expert désigné par une partie, au-delà d’être non-éthique, porte atteinte à la base procédurale du travail médico-légal en cause et peut constituer un motif pour refaire l’expertise. »
15.Les normes méthodologiques relatives à l’activité du médecin légiste en qualité d’expert recommandé adoptées par décision n o 2 du 24 novembre 2011 du conseil supérieur de médecine légale sont ainsi libellées, dans leurs parties pertinentes: Article 13 « L’expert recommandé qui n’a pas été désigné dans la lettre émise par l’organe judiciaire ayant ordonné l’expertise ne peut pas participer à l’examen réalisé dans le cadre de l’institution médico-légale. » Article 17 « (1) [...] l’expert recommandé peut: a) participer à l’examen de la personne ou du corps, uniquement en la présence de l’expert officiel, cas dans lequel l’organe judiciaire va communiquer, à l’expert nommé et à la partie intéressée, la date et l’heure auxquelles l’examen dans le cadre de l’institution médico-légale devrait avoir lieu. » GRIEFS Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention, la requérante se plaint de la violation, à l’occasion de son action en recherche de paternité, de sa vie privée en raison de l’inobservation des garanties procédurales inhérentes aux expertises médico-légales et de l’impossibilité de contraindre la partie défenderesse à se présenter en vue d’effectuer le prélèvement nécessaire à une nouvelle expertise.
1. La durée de la procédure civile suivie en l’espèce était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, entre autres, Mikulić c. Croatie , n o 53176/99, CEDH 2002 ‑ I, et Săileanu c. Roumanie , n o 46268/06, 2 février 2010) ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention (voir, mutatis mutandis, Mikulić , précité, §§ 56-66, et A.M.M. c. Roumanie , n o 2151/10, §§ 51-65, 14 février 2012) ?