CtEDO 30.06.2020 AI

AFFAIRE BOCU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
30.06.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 8 - Droit au respect de la vie privée et familiale (Article 8-1 - Respect de la vie privée)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE BOCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRU

AFFAIRE BOCU c. ROUMANIE (CAUZA BOCU CONTRA ROMÂNIEI)

(Cererea nr. 58240/14)

Art 37 • Nu a fost stabilit cu certitudine suficientă că reclamantul ar putea obține redeschiderea procedurii interne dacă Curtea ar decide acceptarea decla­rației unilaterale a Guvernului pârât și radierea de pe rol • Respingerea cererii de radiere

Art 8 • Respectul vieții private • Respingerea cererii de redeschidere a unei proceduri de cercetare a paternității unui copil născut în afara căsătoriei pe baza unei probe științifice inaccesibile la momentul efectuării actului de cercetare a paternității • Expertiza medico-legală extrajudiciară efectuată cu acordul copilului devenit major • Absența unui echilibru corect între interesele în cauză

30 iunie 2020

30/09/2020

Această hotărâre a devenit definitivă în virtutea articolului 44 § 2 din Convenție. Poate suferi corecturi de formă.

În cauza Bocu contra României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), întrunită în Camera compusă din:

Yonko Grozev,

președinte,

Iulia Antoanella Motoc,

Branko Lubarda,

Carlo Ranzoni,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Georges Ravarani,

Jolien Schukking,

judecători,

și Andrea Tamietti,

grefier de secțiune,

Ținând seama de:

cererea mențio­nată mai sus (nr. 58240/14), îndreptată împotriva României și prin care un cetățean al acestui stat, dl. Octavian Bocu („reclamantul"), a sesizat Curtea la 11 august 2014 în conformitate cu art. 34 din Convenția de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția"),

decizia de comunicare a cererii Guvernului român („Guvernul"),

observațiile părților,

După deliberarea în ședință închisă pe 9 iunie 2020,

Adoptă următoarea hotărâre, redactată la acea dată:

Cererea privește imposibilitatea pentru reclamant de a obține revizuirea unei hotărâri definitive prin care s-a constatat că el este tatăl lui B.A.M., deși, cu acordul acestuia, a obținut proba științifică că nu este tatăl biologic al acestuia. Reclamantul vede în aceasta o încălcare a articolului 8 din Convenție.

FAPTE

1.

Reclamantul s-a născut în 1947 și locuiește la Brașov. A fost reprezentat de dl. D.S. Oprea, avocat.

2.

Guvernul a fost reprezentat de agentul său, în ultimă instanță de dna. S.-M. Teodoroiu, din Ministerul Afacerilor Externe.

3.

La 2 februarie 1972, mama lui B.A.M., născut pe 18 septembrie 1971, a sesizat tribunalul de primă instanță din Brașov („tribunalul de primă instanță") cu o acțiune de cercetare a paternității împotriva reclamantului. Printr-o sentință din 6 noiembrie 1972, reclamantul a fost declarat tatăl copilului. Această sentință era bazată pe mărturii și pe o expertiza medico-legală a grupelor sangvine efectuată de institutul de medicină legală Mina Minovici, care indica faptul că reclamantul putea fi tatăl biologic al copilului.

4.

Aceasta sentință a fost confirmată, în urma recursului reclamantului, printr-o hotărâre definitivă a tribunalului județean din Brașov („tribunalul județean") din 23 martie 1973.

5.

În 2012, reclamantul a sesizat tribunalul de primă instanță cu o acțiune de contestare a paternității (acțiunea în tăgada paternității) împotriva lui B.A.M. A solicitat tribunalului să ordoneze o expertiza ADN pentru a stabili dacă era sau nu tatăl biologic al lui B.A.M.

6.

Printr-o sentință din 28 iunie 2012, tribunalul de primă instanță a respins acțiunea sa. Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe. Printr-o hotărâre din 3 decembrie 2012, tribunalul județean a respins apelul și a hotărât că acțiunea de contestare a paternității putea fi introdusă doar de soțul mamei care a născut copilul în cadrul căsătoriei și că în cazul de speță paternitatea copilului nu putea fi pusă în discuție decât prin contestarea hotărârii de justiție care avea stabilit paternitatea copilului. Sesizată cu un recurs de reclamant, curtea de apel din Brașov („curtea de apel") a confirmat deciziile instanțelor inferioare printr-o hotărâre definitivă din 2 aprilie 2013.

7.

În 2013, reclamantul a obținut consimțământul lui B.A.M., devenit major, la aceea ca amândoi să se supună unei expertize medico-legale extrajudiciare pentru a stabili dacă era tatăl biologic al acestuia.

8.

La 6 mai 2013, în urma unui test genetic, un raport de expertiză a fost întocmit de clinica privată M., care a stabilit că reclamantul nu era, din punct de vedere biologic, tatăl lui B.A.M.

9.

La 4 iunie 2013, pe baza raportului de expertiză mențio­nat mai sus (§8 mai sus) și pe baza articolului 322 din codul vechi de procedură civilă (§12 mai jos), reclamantul a sesizat tribunalul județean cu o cerere de revizuire a hotărârii definitive din 23 martie 1973 (§4 mai sus).

10.

Printr-o hotărâre definitivă din 21 octombrie 2013, pusă la punct pe 12 februarie 2014, tribunalul județean a declarat inadmisibilă cererea de revizuire pe motiv că nu îndeplinea condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 din codul vechi de procedură civilă. A notat faptul că hotărârea definitivă din 23 martie 1973 nu evoca direct fondul cauzei și că raportul de expertiză din 6 mai 2013 nu constituia un document (înscris) care ar fi existat la momentul sentinței din 1973 a cărei revizuire era cerută și de care părțile nu ar fi avut cunoștință, în sensul articolului 322 § 5 din codul vechi de procedură civilă. A judecat inept să legitimeze admisibilitatea cererii de revizuire simplul fapt că o nouă realitate era dezvăluită de documentul invocat, care fusese întocmit cu ajutorul unei tehnici de test genetic mai avansate decât cea care exista la momentul când hotărârea contestată fusese redactată.

11.

Dispoziții relevante care reglementează recunoașterea unui copil născut în afara căsătoriei, așa cum aceste texte erau aplicabile în cauza de speță, și practica internă relevantă sunt descrise în hotărârea Ostace c. România (nr. 12547/06, §§ 19-25, 25 februarie 2014).

12.

art. 322 din codul vechi de procedură civilă, aplicabil în cauza de speță, enunța motivele care puteau fonda o cerere de revizuire. Se citi ca urmează în părțile sale relevante pentru cauza de speță:

art. 322

„Revizuirea unei hotărâri date în apel sau dată în primera instanță neapelabilă, precum și a unei hotărâri date în recurs când hotărârea rezolvă fondul, se poate cere:

(...)

(...)

"

13.

art. 509 din noul cod de procedură civilă, așa cum a intrat în vigoare din 15 februarie 2013, enunță motivele care pot fonda o cerere de revizuire. Se citi ca urmează în părțile sale relevante pentru cauza de speță:

art. 509

Obiectul și motivele revizuirii

„(1) Revizuirea unei hotărâri care rezolvă sau evocă fondul se poate cere:

(...)

(...)

"

14.

Reclamantul se plânge de imposibilitatea de a obține recunoașterea în justiție a faptului că nu este tatăl lui B.A.M., deși raportul de expertiză efectuat cu consimțământul lui B.A.M. odată cu atingerea majorității a exclud paternitatea sa. Invocă art. 8 din Convenție, care este redactat după cum urmează:

„1. Orice persoană are dreptul la respectul vieții sale private și familiale, al domiciliului și al corespondenței sale.

"

Cu privire la cererea Guvernului de a radia cererea de pe rol în virtutea articolului 37 § 1 din Convenție

15.

După eșecul negocierilor duse între părți cu perspectiva unui aranjament amiabil al cauzei, Guvernul a informat Curtea de intenția sa de a prezenta o declarație unilaterală pentru a pune capăt examinării cauzei de către Curt. De asemenea, a solicitat Curții să radiere cererea de pe rol pe baza articolului 37 § 1 c) din Convenție.

art. 37 din Convenție se citi ca urmează în părțile sale relevante pentru cauza de speță:

„1. În orice moment al procedurii, Curtea poate decide radierea unei cereri de pe rol atunci când circumstanțele permit concluzia

(...)

c) că, din orice alt motiv pe care Curtea constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii.

Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul pentru drepturile omului garantate de Convenție și de Protocoalele sale o impune.

"

Argumentele părților

16.

Guvernul a depus o declarație unilaterală pentru a rezolva chestiunea ridicată de cererea de speță.

17.

În comentariile sale cu privire la declarația unilaterală a Guvernului, reclamantul insistă asupra importanței pe care o are pentru el posibilitatea de a solicita redeschiderea cauzei sale. Este esențial din perspectiva sa ca o asemenea cerere să nu i se poată refuza pe motiv că ar fi acceptat un aranjament amiabil sau că, chiar dacă ar fi respins un asemenea aranjament, Curtea ar estima că poate să se alinieze la propunerea Guvernului.

18.

Mai în particular, reclamantul explică faptul că declarația unilaterală implică radierea cererii de pe rol. În virtutea articolului 509 § 1 10) din noul cod de procedură civilă, doar constatările de încălcare făcute de Curt, cu excluderea deci a deciziilor de radiere de pe rol, permit redeschiderea procedurii interne. Or, reclamantul declară că pentru el este important să poată obține redeschiderea procedurii interne pentru a putea supune chestiunea paternității lui B.A.M. instanțelor naționale. Adaugă că scopul cererii sale la Curt este să nu mai fie legal reputat tatăl lui B.A.M.

19.

Pentru a se pronunța asupra declarației unilaterale a Guvernului, Curtea a invitat pe acesta să se exprime cu privire la comentariile reclamantului privitoare la termenii declarației unilaterale. Ca răspuns, Guvernul se referă la textul articolului 509 § 1 10) din noul cod de procedură civilă (§13 mai sus) și reia cererea sa de radiare a cererii de pe rol.

Aprecierea Curții

20.

Principiile generale privitoare la declarații unilaterale au fost prezentate în cazurile Jeronovičs c. Letonia ([GC], nr. 44898/10, §§ 64-70, 5 iulie 2016) și Aviakompaniya A.T.I., ZAT c. Ucraina (nr. 1006/07, §§ 27-33, 5 octombrie 2017).

21.

Mai în particular, Curtea amintește că, printre factorii care joacă un rol atunci când este vorba de a decide radierea din rol a întregii cereri sau a unei părți a acesteia în virtutea articolului 37 § 1 c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale, se numără natura pretențiilor formulate, natura și sfera măsurilor eventual luate de guvernul pârât în cadrul executării hotărârilor date de Curt în cazuri anterioare, și incidența acestor măsuri asupra cauzei examinate, natura concesiilor formulate în declarația unilaterală, în special recunoașterea unei încălcări a Convenției și angajamentul de a acorda o satisfacție echitabilă pentru o asemenea încălcare, existența unei jurisprudențe relevante "clară și completă" la această privință – cu alte cuvinte, dacă chestiunile ridicate sunt analoge cu cele deja soluționate de Curt în cazuri anterioare –, modalitățile de reparare pe care gouvernul pârât intenționează să le ofere reclamantului și chestiunea dacă aceste modalități permit sau nu ștergerea consecințelor unei presupuse încălcări.

Dacă Curtea este satisfăcută de răspunsurile aduse la chestiunile de mai sus, ea verifică dacă sunt îndeplinite condițiile enunțate în art. 37 § 1 c) și în art. 37 § 1 în fine din Convenție (și anume, că nu se mai justifică continuarea examinării întregii cereri sau a unei părți a acesteia și că respectul pentru drepturile omului nu impune ca ea să continue examinarea cererii). Dacă aceste condiții sunt întrunite, ea decide atunci radierea din rol a întregii cereri sau a unei părți a acesteia.

Cu această ocazie, ea examinează cu atenție angajamentele luate de Guvern în declarația sa unilaterală și, dacă este cazul, interpretează conținutul acesteia la lumina jurisprudenței sale (Jeronovičs, citat mai sus, § 64, precum și referințele care se găsesc citate în el).

22.

Curtea observă mai întâi că a constatat deja încălcări ale articolului 8 din Convenție în cazuri în care reclamanții nu aveau nicio posibilitate să conteste, la lumina unor probe biologice noi, declararea paternității lor de către o hotărâre de justiție definitivă (Ostace c. România, nr. 12547/06, § 52, 25 februarie 2014, Paulík c. Slovacia, nr. 10699/05, § 46, CEDO 2006-XI, și Tavlı c. Turcia, nr. 11449/02, § 36, 9 noiembrie 2006). Cauza de speță urmează deci jurisprudență bine stabilită a Curții.

23.

Curtea reamintește că în hotărârea Ostace citată mai sus, în care faptele erau similare cu ale cauzei de speță, a concluzionat că nu fusese menținut un echilibru corect între interesele reclamantului și cele ale societății, și că, prin urmare, sistemul juridic intern nu garantase în mod corespunzător "respectul vieții private" a reclamantului (Ostace, citat mai sus, § 52). În cazul Paulík, citat mai sus, Curtea a notat, de altfel, în cadrul examinării cererii de satisfacție echitabilă a părții reclamante, că în virtutea articolelor relevante din codul de procedură civilă o procedură civilă putea fi redeschisă atunci când Curtea constata o încălcare a drepturilor cerințelor garantate de Convenție, că consecințele încălcării erau grave și că acordarea unei satisfacții echitabile nu era suficientă pentru a le remedia (Paulík, citat mai sus, § 72).

24.

Curtea observă că ceea ce a sancționat sub unghi articolului 8 din Convenție în hotărârile privitoare la chestiuni juridice similare cu cele care pun problema în cazul de speță era imposibilitatea pentru interesați de a contesta, pe baza unor probe biologice noi, declarații judiciare de paternitate privitoare la copii devenți între timp majori, în cazuri în care realitatea biologică nu corespundea realității sociale. Consideră că atunci când o încălcare a articolului 8 din Convenție este constatată din acest motiv, existența unei căi legale propice pentru a permite interesatului să obține redeschiderea procedurii interne constituie în principiu o soluție potrivită, ba chiar adesea cea mai potrivită, pentru a pune capăt încălcării și a-i șterge efectele.

25.

Curtea consideră că ar trebui să fie la fel în situații ca cea a cauzei de speță în care scopul urmărit de reclamant în sesizarea Curții cu cererea sa era obținerea redeschiderii procedurii interne (§18 mai sus). Prin urmare, se cuvine să se examineze dacă reclamantul dispune de o cale judiciară pentru a obține redeschiderea procedurii interne pe baza unei declarații unilaterale.

26.

În acest context, Curtea observă că art. 509 § 1 10) din codul de procedură civilă prevede posibilitatea de a obține revizuirea unei hotărâri definitive atunci când Curtea a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale din cauza unei hotărâri de justiție și consecințele acestei încălcări sunt grave și persistente (§13 mai sus). Nu este mențiune în acest text a unei posibilități de a obține redeschiderea unei proceduri civile pe baza unei decizii de radiare a unei cauze de pe rol, fie pe baza unui aranjament amiabil la care părțile ar fi ajuns, fie pe baza unei declarații unilaterale. Guvernul nu a prezentat exemple de decizii adoptate de instanțe judiciare naționale care ar fi propice pentru a demonstra că se întâmplă ca acestea din urmă să deschidă proceduri civile interne pe baza deciziilor prin care Curtea radiază o cauză de pe rol. În sfârșit, Curtea observă că nu este mențiune în declarația unilaterală prezentată de Guvern a unui angajament din partea sa permițând redeschiderea procedurii, în cazul în care reclamantul ar fi dorit-o.

27.

Curtea consideră că în cazul de speță nu poate fi stabilit cu certitudine suficientă că reclamantul ar putea obține redeschiderea procedurii interne dacă ar decide aceasta să accepte declarația unilaterală a Guvernului și să procedeze la radierea cererii de pe rol. În particular, ea nu exclude faptul că reclamantul ar putea avea nevoie, pentru a putea cere eventual revizuirea hotărârii litigioase a curții de apel, de o hotărâre a Curții constatând în mod explicit o încălcare a articolului 8 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Hakimi c. Belgia, nr. 665/08, § 29, 29 iunie 2010, Rozhin c. Rusia, nr. 50098/07, § 23, 6 decembrie 2011, și Vojtěchová c. Slovacia, nr. 59102/08, §§ 26-28, 25 septembrie 2012).

28.

La lumina celor de mai sus, Curtea acceptă argumentul avansat de reclamant. Ea nu poate deci să concluzioneze că nu se mai justifică continuarea examinării cererii. În plus, respectul pentru drepturile omului, așa cum sunt definite în Convenție și în Protocoalele sale, o obligă să continue examinarea cauzei. Prin urmare, se cuvine să respingă cererea Guvernului de radiare a cererii de pe rol în virtutea articolului 37 din Convenție.

Privind admisibilitatea

29.

Curtea reamintește că determinarea relațiilor juridice ale unui tată cu fiul său paternul face parte din "viața privată" a interesatului (Ostace, citat mai sus, § 30, și İyilik c. Turcia, nr. 2899/05, § 23, 6 decembrie 2011). art. 8 din Convenție este prin urmare aplicabil faptelor cauzei de speță.

30.

Constatând că cererea nu este în mod evident neîntemeiat și nici inadmisibilă din alt motiv prevăzut în art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă.

Privind fondul

Argumentele părților

31.

Reclamantul susține că nu beneficia de o cale legală în dreptul intern pentru a obține recunoașterea în justiție a faptului că nu este tatăl lui B.A.M., în timp ce expertiza medico-legală pe care a putut să o realizeze în 2013 cu consimțământul fiului său paternul, devenit major, a exclus paternitatea sa.

32.

Guvernul contestă teza reclamantului. Potrivit acestuia, refuzul de a autoriza redeschiderea procedurii era motivat de grija de a asigura respectul securității juridice.

Aprecierea Curții

33.

În cazul de speță, Curtea observă că în 1972, curând după nașterea lui B.A.M., mama acestuia l-a citând în judecată pe reclamant printr-o acțiune de cercetare a paternității. Această acțiune a fost admisă pe baza mărturiilor și a unei expertize medico-legale a grupelor sangvine care indica faptul că reclamantul putea fi tatăl biologic al copilului (§3 mai sus).

34.

Ulterior, în urma unei expertize medico-legale extrajudiciare efectuate cu acordul lui B.A.M. indicând că era exclus ca el să fie tatăl biologic al acestuia (§8 mai sus), reclamantul a cerut revizuirea hotărârii din 23 martie 1973 pe baza în esență a articolului 322 § 5 din codul de procedură civilă care prevede posibilitatea redeschiderii unei proceduri atunci când imposibilitatea de a prezenta documente în cursul procedurii inițiale rezulta dintr-un eveniment independent de voința părților. Cererea reclamantului a fost declarată inadmisibilă de instanțele judiciare naționale, pe motiv că condiția conform căreia aceste documente ar fi trebuit deja să existe la momentul procedurii inițiale nu era îndeplinită (§10 mai sus).

35.

Curtea observă că problema ridicată în cazul de speță este similară cu cea care a trebuit să o cunosc în hotărârea Ostace citată mai sus. În acel caz, a concluzionat la încălcarea articolului 8 din cauza imposibilității reclamantului de a obține redeschiderea unei proceduri la sfârșitul căreia fusese declarat tată a unui copil, în timp ce între timp reușise să obțină, cu consimțământul copilului devenit major, o nouă dovadă biologică care atesta că nu era tatăl acestuia (ibidem, §§ 43-45).

36.

Luând în considerare observațiile formulate de Guvern, Curtea nu vede niciun motiv pentru a se abate în cazul de speță de la concluzia la care a ajuns în hotărârea Ostace. Consideră că prin respingerea cererii de redeschidere a procedurii de cercetare a paternității copilului născut în afara căsătoriei, în timp ce toți interesații par să fi fost favorabili stabilirii adevărului biologic privitoare la filiația lui B.A.M. devenit major, pe baza unei probe științifice, inaccesibile la momentul efectuării actului de cercetare a paternității, autoritățile naționale nu au menținut un echilibru corect între interesele în cauză (a se vedea, de exemplu, Tavlı, citat mai sus, § 36, și Ostace, citat mai sus, § 45).

37.

Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție în cazul de speță.

38.

Potrivit articolului 41 din Convenție:

„Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Părții contractante nu permite repararea decât în mod incomplet a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.

"

Prejudiciul

39.

Reclamantul cere 50.000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral pe care consideră că l-a suferit.

40.

Guvernul consideră că suma cerută este prea mare în raport cu jurisprudența Curții în materie.

41.

Curtea observă că art. 509 din noul cod de procedură civilă permite revizuirea unui proces pe plan intern atunci când, ca în cazul de speță, a concluzionat la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale unui reclamant (a se vedea, mutatis mutandis, Elisei-Uzun și Andonie c. România, nr. 42447/10, § 78, 23 aprilie 2019). Cu toate acestea, nimic din această hotărâre nu trebuie interpretat ca expresie a unei opinii privitoare la care ar fi rezultatul unei asemenea proceduri (a se vedea, mutatis mutandis, Călin și alții c. România, nr. 25057/11 și 2 alții, § 109, 19 iulie 2016). În plus, Curtea acordă reclamantului 5.000 EUR pentru prejudiciul moral, plus orice sumă care ar putea fi datorată pe această sumă cu titlul de impozit.

Cheltuieli și costuri

42.

Reclamantul revendică 417,50 EUR pentru cheltuielile de avocat suportate de el în cadrul procedurii de revizuire dusă la instanțele judiciare interne. Cere de asemenea 333 EUR pentru cheltuielile de avocat pe care le-a suportat la Curt și cheltuielile de corespondenă generate de sesizarea acesteia. Solicită în sfârșit 210 EUR pentru cheltuielile privitoare la expertiza medicală genetică. Toate aceste revendicări sunt însoțite de dovezi.

43.

Guvernul susține că doar costurile legate de constatarea încălcării de către Curt trebuie rambursate. Adaugă că chitanțele care atestă cheltuielile de avocat nu sunt însoțite de un rezumat al orelor de lucru.

44.

Potrivit jurisprudenței Curții, reclamantul nu poate obține rambursarea cheltuielilor și costurilor decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracter rezonabil al ratei acestora. În cazul de speță, ținând seama de documentele pe care le deține și de criteriile mențio­nate mai sus, Curtea consideră rezonabil să aloce reclamantului suma de 750 EUR pentru cheltuielile și costurile suportate în cadrul procedurii interne și pentru procedura dusă la ea, plus orice sumă care ar putea fi datorată ca impozit pe această sumă.

Dobândă de întârziere

45.

Curtea consideră potrivit să modeleze rata dobânzii de întârziere după rata de dobândă a ușurinței de refinanțare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

Respinge cererea Guvernului de radiare a cererii de pe rol;

Declară cererea admisibilă;

Constată existența unei încălcări a articolului 8 din Convenție;

Hotărăște

a) că Statul pârât trebuie să verse reclamantului, într-o perioadă de trei luni de la data la care această hotărâre va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, convertite în moneda Statului pârât la rata aplicabilă la data plății:

5.000 EUR (cinci mii de euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată pe această sumă cu titlul de impozit, pentru prejudiciul moral;

750 EUR (șapte sute cincizeci de euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată de reclamant pe această sumă cu titlul de impozit, pentru cheltuieli și costuri;

b) că de la expirarea perioadei respective și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la un procent egal cu rata de dobândă a ușurinței de refinanțare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă pe această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

Respinge restul cererii de satisfacție echitabilă.

Redactat în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 30 iunie 2020, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Andrea Tamietti

Yonko Grozev

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-06-21
0,96
BOCU c. ROUMANIE
Communiquée le 21 juin 2018 QUATRIÈME SECTION Requête n o 58240/14 Octaviean BOCU contre la Roumanie introduite le 11 août 2014 OBJET DE L’AFFAIRE La requête concerne l’impossibilité pour le requérant, reconnu comme père de B.A.M. par un ar
CtEDO 2020-11-17
0,95
AFFAIRE MĂRCIULESCU ET NEACȘU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MĂRCIULESCU ET NEACȘU c. ROUMANIE (Requête n o 15297/17) ARRÊT STRASBOURG 17 novembre 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Mărciulescu et Neacșu c. Roumanie, La Cour euro
CtEDO 2020-05-26
0,95
AFFAIRE RĂDULESCU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE RĂDULESCU c. ROUMANIE (Requête n o 9812/13) ARRÊT STRASBOURG 26 mai 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Rădulescu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (
CtEDO 2021-11-16
0,95
AFFAIRE MARIN c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARIN c. ROUMANIE (Requête n o 31611/18) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2021 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Marin c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (qu
CtEDO 2020-10-06
0,95
AFFAIRE SCURTU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE SCURTU c. ROUMANIE (Requête n o 7418/14) ARRÊT STRASBOURG 6 octobre 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Scurtu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (qua
Sursă