BOCU c. ROUMANIE

Comunicat la 21 iunie 2018 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 58240/14 Octaviean BOCU împotriva României introdusă la 11 august 2014 FOARTE DE L printr-o hotărâre din 23 martie 1973, de a obține revizuirea acestei hotărâri judecătorești după ce a obținut, în 2013, cu acordul B.A.M., devenit major, și dovada științifică, inaccesibilă la data acțiunii în căutare de paternitate, pe care nu a fost tatăl biologic al acestuia din urmă. Cererea reclamantului de revizuire a hotărârii din 23 martie 1973 a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă din 21 octombrie 2013 a tribunalului departamental din Brasov care a considerat că proba ADN nu constituie un element care permite redeschiderea unei proceduri civile.

ÎNTREBARE CU PĂRȚILE A existat, în speță, o încălcare a dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private și de familie, în sensul articolului 8 din Convenția convenției, având în vedere posibilitatea de a contesta, în lumina noilor probe biologice, declarația judiciară, prin hotărâre definitivă, a paternității sale (a se vedea, de exemplu, Ostace c. România, 12547/06, §§ 42-52, 25 februarie 2014, Paulík c. Slovacia, n 10699/05, § 46, CEDO 2006 XI (extracturi) și Tavl 368/c. Turcia, n 11449/02, § 31-38, 9 noiembrie 2006)?

Communiquée le 21 juin 2018

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 58240/14 Octaviean BOCU contre la Roumanie introduite le 11 août 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’impossibilité pour le requérant, reconnu comme père de B.A.M. par un arrêt du 23 mars 1973, d’obtenir la révision de cette décision de justice après avoir obtenu, en 2013, avec l’accord de B.A.M., devenu majeur, et la preuve scientifique, inaccessible à la date de l’action en recherche de paternité, qu’il n’était pas le père biologique de ce dernier. La demande du requérant en révision de l’arrêt du 23 mars 1973 a été rejetée par un arrêt définitif du 21 octobre 2013 du tribunal départemental de Brasov qui a jugé que la preuve ADN ne constituait pas un élément permettant la réouverture d’une procédure civile.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu, en l’espèce, violation du droit du requérant au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention de la Convention, compte tenu de l’impossibilité de contester, à la lumière de preuves biologiques nouvelles, la déclaration judiciaire, par décision de justice définitive, de sa paternité (voir, par exemple, Ostace c. Roumanie , n o 12547/06, §§ 42-52, 25 février 2014, Paulík c. Slovaquie , n o 10699/05, § 46, CEDH 2006 ‑ XI (extraits), et Tavlı c. Turquie , n o 11449/02, §§ 31-38, 9 novembre 2006) ?