ȘUTA c. ROUMANIE

Comunicat la 2 octombrie 2019 Secțiunea a patra Cerere nr. 41836/19 Gavril ȘUTA împotriva României introdusă la 30 iulie 2019 FOARTE DE L Prin hotărârea definitivă din 15 februarie 2019, tribunalul departamental din Satu Mare a declarat că a solicitat acțiunea reclamantului în contestație de paternitate. Tribunalul departamental a considerat că termenul de trei ani prevăzut de Codul familiei pentru introducerea unei acțiuni în contestație de paternitate a început să curgă de la nașterea copilului, și nu din momentul în care acesta a luat cunoștință de ceea ce el nu a fost tatăl biologic al copilului.

Întrebări cu privire la părți A existat o încălcare a dreptului de acces la o instanță a reclamantului, astfel cum este garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere faptul că instanțele naționale au declarat că au prevăzut acțiunea sa în litigiu de paternitate (a se vedea, mutatis mutandis Mizzi c. Malta, nr 26111/02, § 49 și 91, CEDH 2006 I (extracturi))) A existat, în speță, o încălcare a dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 din Convenția convenției, având în vedere imposibilitatea sa de a contesta, în lumina noilor dovezi biologice, paternitatea sa față de S.M.S. (a se vedea, de exemplu, Ostace c. România, nr. 12547/06, §§ 42-52, 25 februarie 2014, Tavl noiembrie 2006 și Paulík c. Slovacia, n 10699/05, § 46, CEDO 2006 XI)

Communiquée le 2 octobre 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 41836/19 Gavril ȘUTA contre la Roumanie introduite le 30 juillet 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’impossibilité pour le requérant, reconnu comme père de S.M.S., de contester sa paternité après avoir obtenu, avec l’accord de l’enfant devenu majeur, la preuve scientifique (ADN) qu’il n’était pas son père biologique. Par un arrêt définitif du 15 février 2019, le tribunal départemental de Satu Mare déclara prescrite l’action du requérant en contestation de paternité. Le tribunal départemental jugea que le délai de trois ans prévu par le code de la famille pour l’introduction d’une action en contestation de paternité commençait à courir à partir de la naissance de l’enfant et non pas à partir du moment où l’intéressé avait pris connaissance de ce qu’il n’était pas le père biologique de l’enfant.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu violation du droit d’accès à un tribunal du requérant tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu du fait que les juridictions nationales ont déclaré prescrite son action en contestation de paternité (voir, mutatis mutandis , Mizzi c. Malte , n o 26111/02, §§ 49 et 71 ‑ 91, CEDH 2006 ‑ I (extraits)) ? 2. Y a-t-il eu, en l’espèce, violation du droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention de la Convention, compte tenu de son impossibilité de contester, à la lumière de preuves biologiques nouvelles, sa paternité à l’égard de S.M.S. (voir, par exemple, Ostace c. Roumanie , n o 12547/06, §§ 42-52, 25 février 2014, Tavlı c. Turquie , n o 11449/02, §§ 31-38, 9 novembre 2006, et Paulík c. Slovaquie , n o 10699/05, § 46, CEDH 2006 ‑ XI) ?