LAZĂR v. ROMANIA

Comunicat la 2 octombrie 2019 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 20097/15 Ilie LAZĂR împotriva României depusă la 16 aprilie 2015 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la limitari impuse de lege pentru a aduce o acțiune de concurs a paternității unui copil născut în căsătorie. În 2013, trei ani de la divorțul său, reclamantul a aflat că el nu ar putea fi tatăl biologic al copilului născut în 2006 în timpul căsătoriei cu fostul soț. Contactat de solicitant, medicul mamei a refuzat să elibereze date medicale pentru a confirma sau respinge suspiciunile sale. Reclamantul a introdus o acțiune de revocare a copilului său. Acesta a fost respins din timp într-o decizie finală din 10 martie 2015 a Curții Județeane Neamț. Curtea a reiterat că o astfel de acțiune trebuie inițiată în termen de șase luni de la ziua în care soțul a devenit conștient de naștere. Acesta a considerat că reclamantul nu poate justifica motivul pentru care nu a observat acest termen. Reclamantul a avut acces la o instanță pentru determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care Curtea județului Neamț a respins acțiunea sa din timp, fără să-l examineze pe fond (a se vedea mutatis mutandis Mizzi v. Malta , nr. 26111/02, §§ 49 și 71-91, CEDH 2006 I (extracte))? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată, în conformitate cu art. 8 din Convenție, în măsura în care reclamantul nu a putut contesta paternitatea sa juridică a copilului (a se vedea, în special, Ostace v. România , nr. 12547/06 , §§ 42-52, 25 februarie 2014; Tavlı v. Turcia , nr. 11449/02, §§ 31-38, 9 noiembrie 2006; și Doktorov v. Bulgaria , nr. 15074/08, §§ 17-34, 5 aprilie 2018)?

Communicated on 2 October 2019

FOURTH SECTION

Application no. 20097/15

Ilie LAZĂR

against Romania

lodged on 16 April 2015

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns limitations imposed by law to bringing an action to contest the paternity of a child born in wedlock. In 2013, three

years after his divorce, the applicant found out that he might not be the biological father of the child born in 2006 during his marriage to his former spouse. Contacted by the applicant, the mother’s doctor refused to release medical data to confirm or dismiss his suspicion.

The applicant brought an action to repudiate his child. It was dismissed as out of time in a final decision of 10 March 2015 of the Neamț County Court. The court reiterated that such an action must be brought within six

month from the day when the husband became aware of the birth. It considered that the applicant could not justify why he had not observed that time-limit.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant have access to a court for the determination of his civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention, insofar as the Neamț County Court dismissed his action as out of time, without examining it on the merits (see

, mutatis mutandis

,

Mizzi v.

Malta

, no. 26111/02, §§ 49 and 71-91, ECHR 2006

‑

I (extracts))?

2.

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life, contrary to Article 8 of the Convention, insofar as the applicant was unable to contest his legal paternity of the child (see, notably,

Ostace v.

Romania

, no. 12547/06, §§ 42-52, 25 February 2014;

Tavlı v.

Turkey

, no.

11449/02, §§ 31-38, 9 November 2006; and

Doktorov v.

Bulgaria

, no.

15074/08, §§ 17-34, 5 April 2018)?