G.V. v. ROMANIA

Publicat la 21 octombrie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 31927/23 G.V. împotriva României depusă la 11 august 2023 comunicat la 4 octombrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa investigație ineficientă privind moartea fiicei reclamantului, A., care avea 34 de ani când, în primele ore din 25 iulie 2016, soțul ei (X.) agățat de un copac din grădină. În aceeași zi în rem În octombrie 2016, reclamantul a depus o plângere penală pentru crimă împotriva X. În absența oricărei măsuri de investigare, în ciuda ordinului instanței din februarie 2018 de a încheia investigația în termen de douăsprezece luni, în octombrie 2018, cazul a fost realocat în biroul altui procuror. La sfârșitul anului 2019 procurorul a recalificat acuzațiile și a respins cererea reclamantului de a lua o anumită măsură de investigație.

În ianuarie 2020 procurorul a întrerupt investigația deținând că A. a comis sinucidere. În august 2020, instanța competentă a anulat această decizie și a ordonat ca procurorul să comite un nou postmortem raportează și organizează reconstrucția scenei crimei, după cum a solicitat anterior reclamantul.

Procurorul a ordonat elaborarea unui nou raport de experți până în decembrie 2020, pe care l-au făcut experții criminaliști în noiembrie 2021. În februarie 2022, procurorul a întrerupt ancheta penală, pe care instanța competentă a confirmat-o în aprilie 2023, având în vedere faptul că nu exista nicio dovadă că moartea lui A. a fost suspectă sau în orice fel atribuibilă X. Această decizie a fost servită la reclamant la 12 aprilie 2023. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 2 și 6 din Convenție că ancheta penală privind moartea fiicei sale a fost ineficientă pentru următoarele motive principale: (a) lungimea excesivă a anchetei; (b) că ancheta inițială a fost pentru ucidere, care, în aceste circumstanțe, a fost illogică; (c) nu adăugarea probelor ordonate de instanțe (auzi martorii, reconstrucția scenei crimelor, etc.).

În conformitate cu articolele 3 și 8, reclamantul se plânge în continuare că, în ciuda dovezilor disponibile, autoritățile interne nu au examinat dacă A. a fost victimă de abuzuri interne. 37685/10 și 22768/12, §§ 114 și 126, 20 martie 2018), au fost anchete în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 2 din Convenție (a se vedea Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr. 24014/05, §§ 171-81, 14 aprilie 2015; Nicolau v. Cipru , nr. 29068/10, §§ 132-53, 28 ianuarie 2020; și Danciu și alții v. România , nr. 48395/16, §§ 76-97, 12 mai 2020)? În special, (a) ancheta de către autoritățile interne a îndeplinit cerința de promptitudine în temeiul articolului 2 din Convenție?

În special, a fost expirarea de mai mult de trei ani între moartea A. și prima decizie procuror excesivă? (b) Procurorul competent a respectat ordinele instanțelor din februarie 2018 și august 2020?

Published on 21 October 2024

FOURTH SECTION

Application no. 31927/23 G.V. against Romania lodged on 11 August 2023 communicated on 4 October 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged ineffective investigation into the death of the applicant’s daughter, A., who was 34 years old when, in the early hours of 25 July 2016, was found by her husband (X.) hanging from a tree inside their garden. On the same day in rem investigation for manslaughter started. In October 2016 the applicant lodged a criminal complaint for murder against X. In the absence of any investigative measure, despite a court’s order of February 2018 that the prosecutor complete the investigation within twelve months, in October 2018 the case was reassigned to another prosecutor’s office. At the end of 2019 the prosecutor requalified the charges and dismissed the applicant’s request that certain investigative measure be taken.

In January 2020 the prosecutor discontinued the investigation holding that A. had committed suicide. In August 2020 the competent court quashed that decision and ordered that the prosecutor commission a fresh postmortem report and organise crime scene reconstruction, as previously requested by the applicant.

The prosecutor ordered that a fresh expert report be drawn up by December 2020, which the forensic experts did in November 2021. In February 2022 the prosecutor discontinued the criminal investigation, which the competent court confirmed in April 2023, on account that there was no evidence that A.’s death was suspicious or in any way attributable to X. This decision was served on the applicant on 12 April 2023. The applicant complains under Articles 2 and 6 of the Convention that the criminal investigation into the death of his daughter was ineffective for the following main reasons: (a) the excessive length of the investigation; (b) that the initial investigation was for manslaughter, which, in the circumstances, was illogical; (c) the prosecutor’s failure to adduce evidence ordered by the courts (hear witnesses, crime scene reconstruction, etc). Under Articles 3 and 8, the applicant further complains that despite available evidence the domestic authorities failed to consider whether A. had been a victim of domestic abuse.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Since the Court is the master of the characterisation to be given in law to the facts of the case (see Radomilja and Others v. Croatia [GC], nos. 37685/10 and 22768/12, §§ 114 and 126, 20 March 2018), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 2 of the Convention (see Mustafa Tunç and Fecire Tunç v. Turkey [GC], no. 24014/05, §§ 171-81, 14 April 2015; Nicolau. v. Cyprus , no. 29068/10, §§ 132-53, 28 January 2020; and Danciu and Others v. Romania , no. 48395/16, §§ 76-97, 12 May 2020)? In particular, (a) Did the investigation by the domestic authorities satisfy the requirement of promptness under Article 2 of the Convention? In particular, was the lapse of more than three years between A.’s death and the first prosecutorial decision excessive?

(b) Has the competent prosecutor complied with the courts’ orders of February 2018 and August 2020?