Cabinet Medical Medicină Generală DR. Mărgineanu Alexandru-Valentin împotriva României

Publicat la 21 octombrie 2024 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 18211/22 CABINET MEDICINICAL GENERALĂ DR. MĂRGINEANU ALEXANDRU-VALENTIN împotriva României depusă la 4 aprilie 2022 comunicată la 4 octombrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea a fost depusă de un medic în numele practicii sale individuale medicale individuale (asociația solicitantă). Acesta se referă la o diferență de tratament între practicile medicale private individuale privind posibilitatea de a continua lucrările prin intermediul contractelor pe care le semnează cu Fondul de Asigurare Sănătății (care permite pacienților să beneficieze de plata de costuri medicale de terțe părți) după medicii care dețin și execută practica, ajunge la vârsta legală de pensionare.

O astfel de opțiune a fost deschisă numai practicilor medicale private stabilite în zonele rurale (art. 391 din Legea nr. 95/2006 privind reforma sectorului sănătății publice) spre deosebire de cele, cum ar fi asociația solicitantă, care operează într-o zonă urbană. Acțiunea de discriminare depusă de asociația solicitantă a fost respinsă prin decizia finală din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, care a reiterat că, în lumina Curții Constituționale Române („CCR”) hotărârile de principiu nr. 818, 819, 820 din 3 iulie 2008 (a se vedea Ádám și alții c. România , nr. 81114/17 și altele § 14, 13 Octombrie 2020), competența de a îndepărta o lege considerată discriminatorie sau contrară convenției a fost rezervată exclusiv CCR.

Asociația solicitantă se plânge de discriminare, se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, precum și pe art. 14 din Convenția luată împreună cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (în susținere). Asociația reclamantă a epuizat toate căile de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 35 § 1 din Convenție?

În special, și având în vedere deciziile menționate mai sus ale Curții Constituționale din 3 iulie 2008, a fost asociația reclamantă care a fost obligată să conteze în fața Curții Constituționale constituționale constituționalitatea articolului 391 din Legea nr. 95/2006 privind reforma sectorului sănătății publice în circumstanțele specifice ale cazului, ținând cont de concluziile Curții de Apel Timișoara în decizia sa finală din 7 decembrie 2021 privind domeniul de aplicare al competenței de a anula legile discriminatorii (a se vedea Cicis v. Latvi , nr. 12879/09, § 49, 10 ianuarie 2019)? Asociația solicitantă a suferit discriminări din cauza locului său înregistrat (zona urbană), în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 sau cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, având în vedere imposibilitatea, spre deosebire de practicile medicale situate în zonele rurale, de a încheia un contract cu Fondul de Asigurare Sănătății și de a continua operarea după medicul, care a deținut și a condus-o, a ajuns la vârsta legală de pensionare (a se vedea, mutatis mutandis Carson și alții v. Regatul Unit [GC], nr. 42184/05, § 70, ECHR 2010, Aleksandr Aleksandrov v. Rusia , nr. 14431/06, § 22, 27 martie 2018, sau Baralija c. Bosnia și Herțegovina , nr. 30100/18, § 47, 29 octombrie 2019)?

Published on 21 October 2024

FOURTH SECTION

Application no. 18211/22

CABINET MEDICAL MEDICINĂ GENERALĂ

DR. MĂRGINEANU ALEXANDRU-VALENTIN

against Romania lodged on 4 April 2022 communicated on 4 October 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application was lodged by a physician on behalf of his private individual medical practice (the applicant association). It concerns a difference in treatment among individual private medical practices concerning the possibility to continue working via contracts that they sign with the Health Insurance Fund (which allows their patients to benefit from third-party payment of medical costs) after physicians that own and run the practice, reach the statutory retirement age. Such an option was open only to private medical practices established in rural areas (Article 391 of Law no. 95/2006 on the reform of the public health sector) unlike those, such as the applicant association, operating in an urban area.

The discrimination action lodged by the applicant association was dismissed by a final decision of 7 December 2021 of the Timișoara Court of Appeal, which reiterated that, in the light of the Romanian Constitutional Court (“the CCR”) decisions of principle nos. 818, 819, 820 of 3 July 2008 (see Ádám and Others v. Romania , nos. 81114/17 and 5 others, § 14, 13 October 2020), the power to set aside a law deemed discriminatory or contrary to the Convention was exclusively reserved to the CCR. The applicant association complains of discrimination, relying on Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention, as well as on Article 14 of the Convention taken together with Article 1 of Protocol No. 1 (raised in substance).

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant association exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention?

In particular, and having regard to the above-mentioned decisions of the Constitutional Court of 3 July 2008, was the applicant association required to challenge before the Constitutional Court the constitutionality of Article 391 of Law no. 95/2006 on the reform of the public health sector in the specific circumstances of the case, bearing in mind the findings of the Timișoara Court of Appeal in its final decision of 7 December 2021 concerning the scope of the power to set aside discriminatory laws (see Ēcis v. Latvi a , no. 12879/09, § 49, 10 January 2019)? 2. Has the applicant association suffered discrimination on account of its registered seat (urban area), contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 1 of Protocol No. 1 or to Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention, given the impossibility, unlike medical practices situated in rural areas, to conclude a contract with the Health Insurance Fund and continue operating after the physician, who owned and ran it, reached the statutory retirement age (see, mutatis mutandis , Carson and Others v. the United Kingdom [GC], no. 42184/05, § 70, ECHR 2010, Aleksandr Aleksandrov v. Russia , no. 14431/06, § 22, 27 March 2018, or Baralija v. Bosnia and Herzegovina , no. 30100/18, § 47, 29 October 2019)?