Comunicat la 10 octombrie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 2528/09 George Lucian Borșan împotriva României introdusă la 5 mai 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, George Lucian Borșan, este un resortisant român născut în 1975 și rezident în Tecuci. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2006, reclamantul a fost pus în posesia unui teren care aparține orașului Tecuci, în scopul de a-și construi casa. Certificatul de urbanism emis reclamantului menționa că terenul beneficiază de acces la rețeaua de electricitate. La 31 august 2007, reclamantul a solicitat societății naționale de distribuție a energiei electrice ( În cazul în care nu există o cale de atac împotriva concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele membre ale UE, aceasta poate fi considerată drept o măsură de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. În aprilie 2008, tribunalul departamental a respins acțiunea, considerând că societatea de energie electrică și-a îndeplinit obligațiile, informându-l pe reclamant cu privire la procedura care trebuie urmată pentru a obține conectarea, procedura pe care o respectase. Reclamantul a recurs împotriva acestei hotărâri, susținând că a urmat procedura indicată de societatea de energie electrică și că a avut dreptul constituțional de a beneficia, fără discriminare, de acces la energia electrică (art. 16 din Constituție). Printr-o hotărâre definitivă din 20 noiembrie 2008, instanța de apel a lui Galati a dat dreptul la recurs și, prin urmare, la acțiunea inițială a reclamantului. Aceasta a constatat că societatea d mai mare de energie electrică nu a stabilit că a informat în mod corespunzător reclamantul cu privire la procedura care trebuie urmată. În orice caz, acesta și-a reînnoit cererea de conectare în cursul procedurii, dar debitoarea la a respins, la 14 martie 2008, pe motiv că nu deținea banii necesari pentru lucrări. Curtea a considerat că lipsa de resurse nu a fost un argument valabil, în măsura în care societatea de energie electrică a avut la dispoziție timpul necesar începând din 2006 pentru a găsi mijloacele, în timp ce certificatul de urbanism emis reclamantului a instituit o obligație de a conecta casa acestuia din urmă la rețea. Din aceste motive, pe baza articolului 16 din Constituție, Curtea de Apel a condamnat societatea de electricitate să conecteze casa reclamantului la rețeaua de electricitate a orașului. La 24 noiembrie și 9 decembrie 2008, reclamantul a solicitat societății de energie electrică să obțină în fața instanței de recurs o plângere penală împotriva directorului societății de energie electrică, care a fost respinsă la data de mai. În 2009, de către procuror pe lângă Tribunalul de Primă Instanță din Tecuci, precum și o acțiune în despăgubire împotriva societății de energie electrică, care a fost, de asemenea, respinsă, la 13 martie 2009, de către Tribunalul de Primă Instanță din Tecuci. La 6 februarie 2009, societatea producătoare de energie electrică a formulat o cerere de revizuire a hotărârii din 20 noiembrie 2008 în temeiul unei scrisori din 20 ianuarie 2009, prin care primăria din Tecuci solicitase fonduri de la Ministerul Economiei pentru a electrifica mai multe cartiere ale orașului, inclusiv cel deținut de solicitant. În continuare, Comisia a susținut că nu i s-a permis să furnizeze energie electrică reclamantului, atâta timp cât rețeaua de energie electrică nu era încă extinsă în apropierea casei sale. Ea a contestat, de asemenea, concluzia trasă de instanța de apel potrivit căreia reclamantul urmase în mod corespunzător procedura pentru a obține conectarea la rețeaua de energie electrică. Prin hotărârea definitivă din 23 aprilie 2009, tribunalul judecătoresc din Galați a acceptat cererea în revizuire și, prin urmare, a respins recursul în recurs introdus de reclamant, confirmând astfel hotărârea din 1 aprilie 2008. Cu privire la admisibilitatea cererii, instanța de apel a considerat că scrisoarea primăriei din 20 ianuarie 2009 constituia un element de probă în sensul art. 322 alin. (5) prima parte. Pe fond, Comisia a considerat că, spre deosebire de ceea ce fusese stabilit de instanța de apel, nu exista nicio rețea de energie electrică în apropierea casei reclamantului și că, prin urmare, conectarea nu era posibilă. Comisia a considerat că prima instanță a concluzionat în mod corect că societatea de energie electrică nu putea fi obligată să electrifice zona, având în vedere, printre altele, că aceasta nu avea resurse pentru a face acest lucru. Dreptul și doctrina internă relevantă Dispozițiile Codului de procedură civilă privind revizuirea unei hotărâri judecătorești au fost astfel redactate în părțile lor relevante, la data faptelor din speță art. 322 Revizuirea unei decizii care a devenit definitivă ca urmare a unui apel sau care nu a făcut obiectul unui recurs, precum și a unei hotărâri pronunțate în recurs (...) poate fi solicitată în următoarele cazuri: (...) în cazul în care, după pronunțarea unei hotărâri, au fost descoperite documente relevante, care erau în posesia părții pârâte sau nu au putut fi prezentate în fața instanțelor ordinare din motive independente de voința părților (...) aceste dispoziții au fost interpretate ca impunând patru condiții pentru admisibilitatea cererii în revizuire : în primul rând, ca documentul relevant să fie înainte de adoptarea deciziei definitive; în al doilea rând, partea interesată să fi fost în măsură să îl prezinte în fața instanțelor ordinare; în al treilea rând, partea interesată să îl prezinte în cadrul procedurii de revizuire ; și, în al patrulea rând, că documentul este apt să schimbe rezultatul procedurii (Ioan Leș, Codul de procedură civilă comentat). GRIEF invocând articolele 6 alineatul (1), 14 și 17 din Convenție, 1 din Protocolul 1 la Convenție și 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, reclamantul se plânge de modul în care instanța de recurs a acceptat cererea în revizuire, în special de ce anume a declarat admisibil, deși nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 322 alineatul (5) din Codul de procedură civilă. Prin primirea cererii de revizuire, cale extraordinară de recurs împotriva hotărârii definitive din 20 noiembrie 2008, hotărârea Tribunalului din Galaþi a respectat principiul securităþii raporturilor juridice, din unghiul articolului 6 alineatul (1) din Convenþie.
Communiquée le 10 octobre 2014
Requête n
o
25228/09
George Lucian BORȘAN
contre la Roumanie
introduite le 5 mai 2009
Le requérant, M. George Lucian Borșan, est un ressortissant roumain né en 1975 et résidant à Tecuci.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En 2006 le requérant fut mis en possession d’un terrain appartenant à la ville de Tecuci, en vue de construire sa maison. Le certificat d’urbanisme délivré au requérant mentionnait que le terrain bénéficiait d’un accès au réseau d’électricité. Le 31 août 2007, le requérant demanda à la société nationale de Distribution d’énergie électrique («
la société d’électricité
») de raccorder sa maison au réseau d’électricité de la ville.
Faute d’action de la société d’électricité, le requérant l’assigna le 23
novembre 2007 devant le tribunal départemental de Galați, afin de faire établir son obligation de raccorder sa maison au réseau d’électricité de la ville. Par un jugement du 1
er
avril 2008, le tribunal départemental rejeta l’action, en estimant que la société d’électricité avait rempli ses obligations, en informant le requérant sur la procédure à suivre pour obtenir le raccordement, procédure qu’il n’avait pas respectée.
Le requérant se pourvut en recours contre ce jugement, faisant valoir qu’il avait suivi la procédure indiquée par la société d’électricité et qu’il avait le droit constitutionnel de bénéficier sans discrimination d’un accès à l’énergie électrique (article 16 de la Constitution).
Par un arrêt définitif du 20 novembre 2008, la cour d’appel de Galați fit droit au pourvoi en recours et, par conséquent, à l’action initiale du requérant. Elle constata que la société d’électricité n’avait pas établi avoir correctement informé le requérant sur la procédure à suivre. En tout état de cause, celui-ci avait renouvelé sa demande de raccordement au cours de la procédure, mais la débitrice l’avait rejetée, le 14 mars 2008, au motif qu’elle n’avait pas l’argent nécessaire pour les travaux. La cour estima que le manque de ressources n’était pas un argument valide, dans la mesure où la société d’électricité avait eu à sa disposition le temps nécessaire depuis 2006 pour trouver les moyens, alors que le certificat d’urbanisme délivré au requérant avait institué une obligation de raccorder la maison de ce dernier au réseau. Pour ces raisons, se fondant sur l’article 16 de la Constitution, la cour d’appel condamna la société d’électricité à raccorder la maison du requérant au réseau d’électricité de la ville.
Les 24 novembre et 9 décembre 2008, le requérant enjoignit à la société d’électricité d’obtempérer à l’arrêt de la cour d’appel. Il déposa également une plainte pénale contre le directeur de la société d’électricité qui fut rejetée, le
7
mai
2009, par le procureur auprès du tribunal de première instance de Tecuci, ainsi qu’une action en dédommagement contre la société d’électricité, qui fut également rejetée, le 13 mars 2009, par le tribunal de première instance de Tecuci. Ses démarches n’aboutirent pas à l’exécution de l’arrêt du
20
novembre 2008.
Le 6 février 2009, la société d’électricité formula une demande en révision de l’arrêt du 20 novembre 2008. Elle s’appuyait sur une lettre du 20
janvier 2009 par laquelle la mairie de Tecuci avait demandé des fonds au ministère de l’Économie pour électrifier plusieurs quartiers de la ville, y compris celui habité par le requérant. Elle fit ensuite valoir qu’il ne lui était pas loisible de fournir de l’électricité au requérant, tant que le réseau d’électricité n’était pas encore étendu à proximité de sa maison. Elle contesta également la conclusion tirée par la cour d’appel selon laquelle le requérant avait correctement suivi la procédure pour obtenir le raccordement au réseau d’électricité.
Par un arrêt définitif du 23 avril 2009, la cour d’appel de Galați fit droit à la demande en révision et, par conséquent, rejeta le pourvoi en recours introduit par le requérant, confirmant ainsi le jugement du 1 avril 2008. Sur la recevabilité de la demande, la cour d’appel jugea que la lettre de la mairie du 20 janvier 2009 constituait un élément de preuve au sens de l’article 322 § 5 première partie. Sur le fond, elle estima que, contrairement à ce qui avait été établi par la juridiction de recours, il n’y avait pas de réseau d’électricité à la proximité de la maison du requérant, et que dès lors le raccordement n’était pas possible. Elle jugea que la première juridiction avait correctement conclu que la société d’électricité ne pouvait pas être condamnée à électrifier la zone, étant donné, entre autres, qu’elle n’avait pas de ressources pour le faire.
B.
Le droit et la doctrine internes pertinents
Les dispositions du code de procédure civile relatives à la révision d’une décision judiciaire étaient ainsi rédigées dans leurs parties pertinentes, à l’époque des faits de l’espèce
:
Article 322
«
La révision d’une décision devenue définitive à la suite d’un appel ou qui n’a pas fait l’objet d’un appel, ainsi que d’une décision prononcée en recours (...) peut être demandée dans les cas suivants : (...)
5.
si, après le prononcé d’une décision, des documents pertinents ont été découverts, lesquels étaient en possession de la partie adverse ou n’avaient pu être présentés devant les juridictions ordinaires pour des raisons indépendantes de la volonté des parties (...)
»
Ces dispositions ont été interprétées comme imposant quatre conditions pour la recevabilité de la demande en révision
: premièrement que le document pertinent soit antérieur à l’adoption de la décision définitive
; deuxièmement que la partie intéressée ait été dans l’impossibilité de le présenter devant les juridictions ordinaires
; troisièmement que la partie intéressé le présente dans la procédure en révision
; et quatrièmement que le document soit apte à changer l’issue de la procédure (Ioan Leș, Le Code de procédure civile commenté).
GRIEF
Invoquant les articles 6 § 1, 14 et 17 de la Convention, 1 du Protocole
n
o
1 à la Convention et 1 du Protocole n
o
12 à la Convention, le requérant se plaint de la manière dont la cour d’appel a fait droit à la demande en révision, notamment de ce qu’elle l’a déclarée recevable bien qu’elle ne remplisse pas les conditions requises par l’article
322 § 5 du code de procédure civile.
En accueillant la demande en révision, voie extraordinaire de recours, contre l’arrêt définitif du 20 novembre 2008, l’arrêt de la cour d’appel de Galați a
‑
t
‑
il respecté le principe de la sécurité des rapports juridiques, sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention
?