CONSTANTINESCU ET AUTRES c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
CONSTANTINESCU ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 33605/03 prezentate de Alexandru CONSTANTINESCU și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 iunie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele; judecători și a lui Santiago Quesada, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 3 octombrie 2003, având în vedere decizia parțială din 1 aprilie 2008, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Cererea a fost formulată de dl Alexandru Constantinescu, dl Vasile Constantinescu, dl Grigore Constantinescu și dl Georgeta Carp. Prin decizia parțială din 1 aprilie 2008, Curtea a declarat inadmisibilă partea din cererea referitoare la executarea deciziei din 17 iunie 2003 ca fiind introdusă de Vasile Constantinescu, Grigore Constantinescu și M. Georgeta Carp, precum și cea privind durata și landul unei proceduri în comun succesoral și a decis să suspende examinarea obiecțiunilor întemeiate pe neexecutarea deciziei din 17 iunie 2003, în ceea ce privește reclamantul Alexandru Constantinescu. Prin urmare, acesta din urmă va fi desemnat ca Reclamantul este un resortisant român născut în 1955 și are reședința în Bârlad. Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 29 august 2003, tribunalul departamental din Galați a dat dreptul la acțiune formulată de reclamant împotriva comisiei locale din Bălășeșești (atmosfera locală) și a comisiei de departamentale din Galați (atmosfera departamentală). În ceea ce privește dreptul de proprietate și care le-a conferit părților pârâte dreptul de proprietate asupra unui teren agricol de 22 ha situat în comuna Bălășești (Departamentul Galați), fără a preciza o anumită locație. Reclamantul a informat autoritățile administrative în vederea punerii în aplicare a deciziei menționate anterior. noiembrie 2003, comisia departamentală a emis o decizie în temeiul căreia reclamantul avea dreptul să primească despăgubiri în schimbul celor 22 de ha de teren. Reclamantul a căutat fără succes să anuleze această hotărâre în justiție: acțiunea sa în acest scop a fost respinsă definitiv printr-o hotărâre din 13 aprilie 2006 a instanței de apel a Galați. Prin scrisoarea din 31 august 2004, prefectul departamentului Galaþi l-a invitat pe primarul din Bălășești să atribuie reclamantului 22 ha de teren, din rezerva de teren existentă în municipalitate. La 3 septembrie 2004, primarul a răspuns reclamantului și prefectului că era imposibil să se pună în posesia terenului în cauză, deoarece terenul disponibil făcea parte din acesta. din domeniul public și privat al comunei Bălășești La 30 mai 2006, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Indicată Comisiei departamentale pentru aplicarea Legii privind fondul funciar că, în situații similare cu cele ale reclamantului, România fusese deja condamnată de Curte pentru refuzul autorităților administrative de a se conforma unei hotărâri judecătorești și cita la Hotărârea Sabin Popescu c. România, 48102/99, 2 martie 2004. La 28 iunie 2006, grefa Curții a informat reclamantul cu privire la faptul că acesta îi aparține în mod spontan de orice desfășurare ulterioară importantă a cazului său 10. Prin scrisorile din 17 iulie și 3 decembrie 2006, reclamantul a adus la cunoștința Curții La Hotărârea din 13 aprilie 2006 (punctul 5 de mai sus), informând, de asemenea, că căile extraordinare de atac introduse împotriva acestei hotărâri fuseseră respinse. 11. Printr-o scrisoare din 19 martie 2008, reclamantul a solicitat Curții informații cu privire la stadiul procedurii, având în vedere că, începând din decembrie 2006, [el] nu primise nicio corespondență din partea [acestei] cu privire la [sa] în termen de [să] de [să] de ...]. Prin hotărârea din 20 noiembrie 2007, Curtea a respins definitiv o acțiune introdusă de Primărie împotriva sa și vizând anularea unui titlu de proprietate din 4 august 1997 privind un teren de 7,25 ha. În anexa la scrisoarea menționată anterior, reclamantul a transmis o copie a deciziei menționate anterior. Prin aceeași scrisoare, acesta a comunicat Curții noul său număr de telefon, fără a-i indica alte derulări ale cauzei. 12. La 1 aprilie 2008, Curtea a adoptat o decizie parțială (punctul 1 de mai sus), invitând guvernul să își prezinte observațiile cu privire la obiecțiunile care decurg din executarea deciziei de justiție din 17 iunie 2003 13. În observațiile sale din 23 iulie 2008, guvernul a susținut că, la 16 februarie 2007, reclamantul și-a primit titlul de proprietate pentru un teren de 22 ha situat în comuna Bălășeștiti. În martie 2007, reclamantul a încheiat un contract de închiriere pentru 17 din 22 ha, cu o societate agricolă. Acest contract fusese înregistrat la primăria din Bălășeștiti la 2 martie 2007. Guvernul a prezentat atât o copie a titlului de proprietate, cât și o copie a contractului de închiriere înregistrat la primărie. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că neexecutarea deciziei definitive din 17 iunie 2003 a tribunalului departamental din Galați constituie o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță. 15. 1, el consideră că decizia menționată anterior este executorie cu încălcarea dreptului său la respectarea proprietăților sale. ÎN Â 16. PĂRȚIILE reclamantului se referă la neexecutarea deciziei din 17 iunie 2003 a tribunalului departamental din Galați. Astfel, articolele invocate sunt menționate Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 17. Guvernul constată că hotărârea din 17 iunie 2003 a fost executată integral prin emiterea, la 16 februarie 2007, a unui titlu de proprietate în favoarea reclamantului pentru o suprafață de 22 ha. În plus, o mare parte din această suprafață a făcut 1 În martie 2007 se încheie un contract de închiriere încheiat între reclamant și o societate agricolă. Guvernul susține, de asemenea, că, în cazul în care eliberarea titlului menționat a fost amânată, aceaceasta este din cauza procedurilor judiciare în cauză, și nu din vina autorităților. Prin urmare, solicită Curții să respingă cererea ca fiind în mod vădit nefondată. 18. Reclamantul consideră că guvernul refuză să recunoască faptul că hotărârea în cauză nu a fost executată integral, în termenul și condițiile prevăzute de lege În cazul în care o persoană fizică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică sau o face, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o face sau o persoană fizică sau un organism care face sau o face sau o parte, o persoană fizică sau un organism care face sau un organism care face parte din una sau o persoană fizică sau un organism care face obiectul unei astfel de drept de drept de drept de drept de drept de drept de drept de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori ori de drept ori ori de drept ori de drept sau de drept sau de drept sau de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept sau orice drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori ori de drept ori ori de drept ori de drept ori ori ori de drept ori ori de drept ori ori ori de drept ori de drept sau de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept sau de drept ori ori de drept ori de drept ori ori ori ori de drept ori de drept martie 2007, nici nu oferă o justificare pentru omisiunea sa de a informa Curtea cu privire la eliberarea titlului de proprietate din 16 februarie 2007. 19. Curtea reamintește că, în temeiul articolului 47 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, este de competența reclamantului de a-l informa pe reclamant cu privire la orice fapt relevant pentru examinarea cererii sale. În speță, la 28 iunie 2006, grefa a făcut cunoscut reclamantului. în cazul în care a fost fondată cu bună știință pe fapte sau fapte (a se vedea, printre altele, Keretchachiní c. Georgia (dec.), 5667/02, 2 mai 2006). Informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot fi, de asemenea, calificate drept abuz de dreptul la recurs individual, în special în cazul în care se referă la nucleul cauzei și în cazul în care reclamantul nu explică în mod satisfăcător nerespectarea informațiilor relevante (Dostál c. Republica Cehă (dec.), nr 19057/02 și 7772/03, 23 octombrie 2007 Lozinschi și Rujavnița c. Moldova (dec.), nr 33052/05 și 31504/05, 4 noiembrie 2008 Berger c. Germania (dec.), n 10731/05, 17 martie 2009). 21. În cazul de față, reclamantul a trimis scrisori Curții la 17 iulie și 3 decembrie 2006 (punctul 10 de mai sus). Apoi, la 16 februarie 2007, i-a fost eliberat un titlu de proprietate. Cu toate acestea, în scrisoarea sa din 19 martie 2008, reclamantul nu a făcut nicio referire la titlul menționat (punctul 11 de mai sus). Având în vedere că reclamantul a ascultat să dea anumite informații prin această scrisoare și că a știut pe deplin că nu a efectuat o corespondență cu aceasta din decembrie 2006, Curtea consideră că reclamantul a dorit în mod conștient să nu spună că autoritățile i-au eliberat titlul de proprietate în cauză și că, prin urmare, deține terenul, pe care l-a acordat pe contractul de închiriere la doar 17 hectare la câteva zile după eliberarea titlului menționat. Prin aceasta, reclamantul a încercat în mod voluntar să dea în eroare Curtea, comițând astfel un abuz al dreptului său de a acționa (Jian c. România (dec.), nr 46640/99, 30 martie 2004). 22. În plus, considerând că decizia din 17 iunie 2003 era încă neexecutată, la 1 iunie 2003 aprilie 2008, Curtea a decis să suspende examinarea obiecțiunilor întemeiate pe neexecuția în cauză și să invite guvernul să prezinte observații cu privire la aceasta 23. Având în vedere că reclamantul nu a furnizat nicio explicație plauzibilă a tăcerii sale cu privire la existența titlului de proprietate în cauză, Curtea consideră că conduita acestuia este contrară vocației dreptului individual de recurs, astfel cum se prevede la art. 34 din Convenție. Prin urmare, aceasta nu consideră că este necesar să se examineze eventuala întârziere a executării hotărârii judiciare în cauză. 24. În consecință, este necesar să se declare cererea inadmisibilă ca fiind abuzivă în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial Președinte