- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 iunie 2009
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Constantinescu și alții împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 33605/03 prezentate de Alexandru CONSTANTINESCU și alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 iunie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele; judecători și a lui Santiago Quesada, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 3 octombrie 2003, având în vedere decizia parțială din 1 aprilie 2008, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Cererea a fost formulată de dl Alexandru Constantinescu, dl Vasile Constantinescu, dl Grigore Constantinescu și dl Georgeta Carp.
Prin decizia parțială din 1 aprilie 2008, Curtea a declarat inadmisibilă partea din cererea referitoare la executarea deciziei din 17 iunie 2003 ca fiind introdusă de Vasile Constantinescu, Grigore Constantinescu și M. Georgeta Carp, precum și cea privind durata și landul unei proceduri în comun succesoral și a decis să suspende examinarea obiecțiunilor întemeiate pe neexecutarea deciziei din 17 iunie 2003, în ceea ce privește reclamantul Alexandru Constantinescu. Prin urmare, acesta din urmă va fi desemnat ca Reclamantul este un resortisant român născut în 1955 și are reședința în Bârlad. Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
La 29 august 2003, tribunalul departamental din Galați a dat dreptul la acțiune formulată de reclamant împotriva comisiei locale din Bălășeșești (atmosfera locală) și a comisiei de departamentale din Galați (atmosfera departamentală). În ceea ce privește dreptul de proprietate și care le-a conferit părților pârâte dreptul de proprietate asupra unui teren agricol de 22 ha situat în comuna Bălășești (Departamentul Galați), fără a preciza o anumită locație. Reclamantul a informat autoritățile administrative în vederea punerii în aplicare a deciziei menționate anterior. noiembrie 2003, comisia departamentală a emis o decizie în temeiul căreia reclamantul avea dreptul să primească despăgubiri în schimbul celor 22 de ha de teren.
Reclamantul a căutat fără succes să anuleze această hotărâre în justiție: acțiunea sa în acest scop a fost respinsă definitiv printr-o hotărâre din 13 aprilie 2006 a instanței de apel a Galați. Prin scrisoarea din 31 august 2004, prefectul departamentului Galaþi l-a invitat pe primarul din Bălășești să atribuie reclamantului 22 ha de teren, din rezerva de teren existentă în municipalitate. La 3 septembrie 2004, primarul a răspuns reclamantului și prefectului că era imposibil să se pună în posesia terenului în cauză, deoarece terenul disponibil făcea parte din acesta.
din domeniul public și privat al comunei Bălășești La 30 mai 2006, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Indicată Comisiei departamentale pentru aplicarea Legii privind fondul funciar că, în situații similare cu cele ale reclamantului, România fusese deja condamnată de Curte pentru refuzul autorităților administrative de a se conforma unei hotărâri judecătorești și cita la Hotărârea Sabin Popescu c. România, 48102/99, 2 martie 2004. La 28 iunie 2006, grefa Curții a informat reclamantul cu privire la faptul că acesta îi aparține în mod spontan de orice desfășurare ulterioară importantă a cazului său 10. Prin scrisorile din 17 iulie și 3 decembrie 2006, reclamantul a adus la cunoștința Curții La Hotărârea din 13 aprilie 2006 (punctul 5 de mai sus), informând, de asemenea, că căile extraordinare de atac introduse împotriva acestei hotărâri fuseseră respinse.
11. Printr-o scrisoare din 19 martie 2008, reclamantul a solicitat Curții informații cu privire la stadiul procedurii, având în vedere că, începând din decembrie 2006, [el] nu primise nicio corespondență din partea [acestei] cu privire la [sa] în termen de [să] de [să] de ...]. Prin hotărârea din 20 noiembrie 2007, Curtea a respins definitiv o acțiune introdusă de Primărie împotriva sa și vizând anularea unui titlu de proprietate din 4 august 1997 privind un teren de 7,25 ha. În anexa la scrisoarea menționată anterior, reclamantul a transmis o copie a deciziei menționate anterior. Prin aceeași scrisoare, acesta a comunicat Curții noul său număr de telefon, fără a-i indica alte derulări ale cauzei.
12. La 1 aprilie 2008, Curtea a adoptat o decizie parțială (punctul 1 de mai sus), invitând guvernul să își prezinte observațiile cu privire la obiecțiunile care decurg din executarea deciziei de justiție din 17 iunie 2003 13. În observațiile sale din 23 iulie 2008, guvernul a susținut că, la 16 februarie 2007, reclamantul și-a primit titlul de proprietate pentru un teren de 22 ha situat în comuna Bălășeștiti. În martie 2007, reclamantul a încheiat un contract de închiriere pentru 17 din 22 ha, cu o societate agricolă. Acest contract fusese înregistrat la primăria din Bălășeștiti la 2 martie 2007. Guvernul a prezentat atât o copie a titlului de proprietate, cât și o copie a contractului de închiriere înregistrat la primărie.
Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că neexecutarea deciziei definitive din 17 iunie 2003 a tribunalului departamental din Galați constituie o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță. 15. 1, el consideră că decizia menționată anterior este executorie cu încălcarea dreptului său la respectarea proprietăților sale. ÎN Â 16. PĂRȚIILE reclamantului se referă la neexecutarea deciziei din 17 iunie 2003 a tribunalului departamental din Galați. Astfel, articolele invocate sunt menționate Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale.
Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 17. Guvernul constată că hotărârea din 17 iunie 2003 a fost executată integral prin emiterea, la 16 februarie 2007, a unui titlu de proprietate în favoarea reclamantului pentru o suprafață de 22 ha. În plus, o mare parte din această suprafață a făcut 1 În martie 2007 se încheie un contract de închiriere încheiat între reclamant și o societate agricolă.
Guvernul susține, de asemenea, că, în cazul în care eliberarea titlului menționat a fost amânată, aceaceasta este din cauza procedurilor judiciare în cauză, și nu din vina autorităților. Prin urmare, solicită Curții să respingă cererea ca fiind în mod vădit nefondată.
18. Reclamantul consideră că guvernul refuză să recunoască faptul că hotărârea în cauză nu a fost executată integral, în termenul și condițiile prevăzute de lege În cazul în care o persoană fizică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică sau o face, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o face sau o persoană fizică sau un organism care face sau o face sau o parte,
o persoană fizică sau un organism care face sau un organism care face parte din una sau o persoană fizică sau un organism care face obiectul unei astfel de drept de drept de drept de drept de drept de drept de drept de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori ori de drept ori ori de drept ori de drept sau de drept sau de drept sau de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept sau orice drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori ori de drept ori ori de drept ori de drept ori ori ori de drept ori ori de drept ori ori ori de drept ori de drept sau de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept sau de drept ori ori de drept ori de drept ori ori ori ori de drept ori de drept martie 2007,
nici nu oferă o justificare pentru omisiunea sa de a informa Curtea cu privire la eliberarea titlului de proprietate din 16 februarie 2007. 19. Curtea reamintește că, în temeiul articolului 47 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, este de competența reclamantului de a-l informa pe reclamant cu privire la orice fapt relevant pentru examinarea cererii sale. În speță, la 28 iunie 2006, grefa a făcut cunoscut reclamantului.
în cazul în care a fost fondată cu bună știință pe fapte sau fapte (a se vedea, printre altele, Keretchachiní c. Georgia (dec.), 5667/02, 2 mai 2006). Informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot fi, de asemenea, calificate drept abuz de dreptul la recurs individual, în special în cazul în care se referă la nucleul cauzei și în cazul în care reclamantul nu explică în mod satisfăcător nerespectarea informațiilor relevante (Dostál c. Republica Cehă (dec.), nr 19057/02 și 7772/03, 23 octombrie 2007 Lozinschi și Rujavnița c. Moldova (dec.), nr 33052/05 și 31504/05, 4 noiembrie 2008 Berger c. Germania (dec.), n 10731/05, 17 martie 2009). 21. În cazul de față, reclamantul a trimis scrisori Curții la 17 iulie și 3 decembrie 2006 (punctul 10 de mai sus).
Apoi, la 16 februarie 2007, i-a fost eliberat un titlu de proprietate. Cu toate acestea, în scrisoarea sa din 19 martie 2008, reclamantul nu a făcut nicio referire la titlul menționat (punctul 11 de mai sus). Având în vedere că reclamantul a ascultat să dea anumite informații prin această scrisoare și că a știut pe deplin că nu a efectuat o corespondență cu aceasta din decembrie 2006, Curtea consideră că reclamantul a dorit în mod conștient să nu spună că autoritățile i-au eliberat titlul de proprietate în cauză și că, prin urmare, deține terenul, pe care l-a acordat pe contractul de închiriere la doar 17 hectare la câteva zile după eliberarea titlului menționat.
Prin aceasta, reclamantul a încercat în mod voluntar să dea în eroare Curtea, comițând astfel un abuz al dreptului său de a acționa (Jian c. România (dec.), nr 46640/99, 30 martie 2004). 22. În plus, considerând că decizia din 17 iunie 2003 era încă neexecutată, la 1 iunie 2003 aprilie 2008, Curtea a decis să suspende examinarea obiecțiunilor întemeiate pe neexecuția în cauză și să invite guvernul să prezinte observații cu privire la aceasta 23. Având în vedere că reclamantul nu a furnizat nicio explicație plauzibilă a tăcerii sale cu privire la existența titlului de proprietate în cauză, Curtea consideră că conduita acestuia este contrară vocației dreptului individual de recurs, astfel cum se prevede la art. 34 din Convenție.
Prin urmare, aceasta nu consideră că este necesar să se examineze eventuala întârziere a executării hotărârii judiciare în cauză. 24. În consecință, este necesar să se declare cererea inadmisibilă ca fiind abuzivă în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial Președinte
TROISIÈME SECTION
DÉCISION FINALE
SUR LA RECEVABILITÉ
de la requête n o 33605/03 présentée par Alexandru CONSTANTINESCU et autres contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 16 juin 2009 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, juges, et de Santiago Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 3 octobre 2003, Vu la décision partielle du 1 er avril 2008, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
La requête a été introduite par MM. Alexandru Constantinescu, Vasile Constantinescu, Grigore Constantinescu et M me Georgeta Carp. Par une décision partielle du 1 er avril 2008, la Cour a déclaré irrecevable la partie de la requête relative à l’inexécution de la décision du 17 juin 2003 en tant qu’elle était introduite par Vasile Constantinescu, Grigore Constantinescu et M me Georgeta Carp, ainsi que celle portant sur la durée et l’issue d’une procédure en partage successoral et a décidé d’ajourner l’examen des griefs tirés de la non-exécution de la décision du 17 juin 2003, pour ce qui est du requérant Alexandru Constantinescu. Ce dernier sera dès lors désigné comme « le requérant ».
Le requérant est un ressortissant roumain né en 1955 et résidant à Bârlad. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M Răzvan-Horațiu Radu, du Ministère des Affaires étrangères.
Par une décision définitive du 17 juin 2003, revêtue de la formule exécutoire le 29 août 2003, le tribunal départemental de Galați fit droit à l’action introduite par le requérant contre la commission locale de Bălășești (« la commission locale ») et la commission départementale de Galați (« la commission départementale ») sur le droit de propriété et ordonna aux parties défenderesses d’attribuer en propriété au requérant un terrain agricole de 22 ha situé dans la commune de Bălășești (département de Galați), sans préciser un emplacement déterminé.
Le requérant s’adressa aux autorités administratives en vue de l’exécution de la décision susmentionnée.
Le 10 novembre 2003, la commission départementale émit une décision en vertu de laquelle le requérant avait droit à recevoir des dédommagements en échange des 22 ha de terrain. Le requérant chercha sans succès à faire annuler cette décision en justice : son action à cette fin fut rejetée définitivement par un arrêt du 13 avril 2006 de la cour d’appel de Galați.
Par une lettre du 31 août 2004, le préfet du département de Galați invita le maire de Bălășești à attribuer au requérant 22 ha de terrain, depuis la réserve de terrain existant dans la commune.
Le 3 septembre 2004, le maire répondit au requérant et au préfet qu’il était impossible de mettre l’intéressé en possession du terrain en question car le terrain disponible faisait partie « du domaine public et privé de la commune de Bălășești ».
Le 30 mai 2006, l’Autorité nationale pour la restitution des propriétés indiqua à la commission départementale pour l’application de la loi sur le fonds foncier que dans des situations similaires à celle du requérant, la Roumanie avait déjà été condamnée par la Cour pour le refus des autorités administratives de se conformer à une décision de justice et cita l’arrêt Sabin Popescu c. Roumanie , n o 48102/99, du 2 mars 2004.
Le 28 juin 2006, le greffe de la Cour a fait savoir au requérant « qu’il lui appartenait de l’informer spontanément de tout déroulement ultérieur important relatif à son affaire ».
Par des lettres des 17 juillet et 3 décembre 2006, le requérant a porté à la connaissance de la Cour l’arrêt du 13 avril 2006 (paragraphe 5 ci-dessus), l’informant également que les voies extraordinaires de recours qu’il avait introduites contre cet arrêt avaient été rejetées.
Par une lettre du 19 mars 2008, le requérant a demandé à la Cour des renseignements sur le stade de la procédure, vu que « depuis décembre 2006 [il] n’avait reçu aucune correspondance de la part [de celle-ci] à l’égard de [sa] requête ». Énonçant que les autorités locales « [le] harcelaient toujours », l’intéressé a informé la Cour que par une décision judiciaire du 20 novembre 2007, la cour d’appel de Galați avait définitivement rejeté une action introduite par la mairie contre lui et visant à l’annulation d’un titre de propriété du 4 août 1997 relatif à un terrain de 7,25 ha. En annexe à la lettre susmentionnée, le requérant a transmis une copie de la décision précitée. Par la même lettre, il a communiqué à la Cour son nouveau numéro de téléphone, sans lui indiquer d’autres déroulements de l’affaire.
Le 1 er avril 2008, la Cour a adopté une décision partielle (paragraphe 1 ci-dessus), invitant le Gouvernement à présenter ses observations sur les griefs tirés de l’inexécution de la décision de justice du 17 juin 2003.
Dans ses observations du 23 juillet 2008, le Gouvernement a fait valoir que le 16 février 2007, le requérant s’était vu délivrer un titre de propriété pour un terrain de 22 ha situé dans la commune Bălășești. De plus, le 1 er mars 2007, le requérant avait conclu, en tant que bailleur, un contrat de bail portant sur 17 des 22 ha, avec une société agricole. Ce contrat avait été enregistré à la mairie de Bălășești le 2 mars 2007. Le Gouvernement a présenté tant une copie du titre de propriété, qu’une copie du contrat de bail enregistré auprès de la mairie. GRIEFS
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que la non-exécution de la décision définitive du 17 juin 2003 du tribunal départemental de Galați constitue une violation de son droit d’accès à un tribunal.
Sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1, il estime que l’impossibilité d’obtenir l’exécution de la décision susmentionnée emporte violation de son droit au respect de ses biens. EN DROIT
Les griefs du requérant portent sur la non-exécution de la décision du 17 juin 2003 du tribunal départemental de Galați. Les articles invoqués sont ainsi libellés : Article 6 § 1 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Article 1 du Protocole n o 1 « Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international. Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes. »
Le Gouvernement note que la décision judiciaire du 17 juin 2003 a été intégralement exécutée par la délivrance, le 16 février 2007, d’un titre de propriété en faveur du requérant pour une surface de 22 ha. Par ailleurs, une grande partie de cette surface a fait le 1 er mars 2007 l’objet d’un contrat de bail conclu entre le requérant et une société agricole. Le Gouvernement fait valoir également que si la délivrance dudit titre a été différée, c’est à cause des procédures judiciaires subséquentes, et non pas par la faute des autorités. Il invite dès lors la Cour à rejeter la requête comme manifestement mal fondée.
Le requérant estime que le Gouvernement refuse de reconnaître que la décision en question « n’a pas été exécutée intégralement, dans le délai et les conditions établies par la loi ». L’intéressé admet qu’il se trouve en possession du titre de propriété du 16 février 2007, mais allègue qu’il ne peut pas disposer de son terrain, soutenant que les autorités refusent de lui présenter les documents nécessaires afin d’enregistrer son droit dans les registres de publicité immobilière. Le requérant ne fait aucune mention relative au contrat de bail du 1 er mars 2007, ni ne fournit de justification pour son omission d’informer la Cour quant à la délivrance du titre de propriété du 16 février 2007.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 47 § 6 du règlement, il incombe au requérant de l’informer « de tout fait pertinent pour l’examen de sa requête ». En l’espèce, le 28 juin 2006, le greffe a fait savoir au requérant « qu’il lui appartenait de l’informer spontanément de tout déroulement ultérieur important relatif à son affaire » (paragraphe 9 ci-dessus).
Elle rappelle ensuite qu’une requête peut être rejetée comme étant abusive, au sens de l’article 35 § 3 de la Convention, si elle a été fondée sciemment sur des faits controuvés (voir, parmi d’autres, Kérétchachvili c. Géorgie (déc.), n o 5667/02, 2 mai 2006). Une information incomplète et donc trompeuse peut également être qualifiée comme un abus du droit de recours individuel, particulièrement lorsqu’elle concerne le noyau de l’affaire et que le requérant n’explique pas de façon suffisante son manquement à divulguer les informations pertinentes ( Dostál c. République tchèque (déc.), n os 19057/02 et 7772/03, 23 octobre 2007 ; Lozinschi et Rujavnița c. Moldavie (déc.), n os 33052/05 et 31504/05, 4 novembre 2008 ; Berger c. Allemagne (déc.), n o 10731/05, 17 mars 2009).
Dans le cas d’espèce, le requérant a envoyé des lettres à la Cour les 17 juillet et 3 décembre 2006 (paragraphe 10 ci-dessus). Ensuite, le 16 février 2007, un titre de propriété lui a été délivré. Toutefois, dans sa lettre du 19 mars 2008, le requérant n’a fait aucune référence audit titre (paragraphe 11 ci-dessus). Vu que le requérant a entendu donner certaines informations par cette lettre et qu’il savait parfaitement qu’il n’avait pas mené de correspondance avec elle depuis décembre 2006, la Cour estime que le requérant a sciemment voulu passer sous silence le fait que les autorités lui avaient délivré le titre de propriété en question et qu’il disposait dès lors du terrain, dont il avait donné à bail 17 hectares quelques jours seulement après la délivrance dudit titre. En procédant ainsi, le requérant a essayé volontairement d’induire la Cour en erreur, commettant dès lors un abus de son droit de recours ( Jian c. Roumanie (déc.), n o 46640/99, 30 mars 2004).
Par ailleurs, estimant à partir des pièces en sa possession que la décision du 17 juin 2003 était toujours inexécutée, le 1 er avril 2008, la Cour a décidé d’ajourner l’examen des griefs tirés de la non-exécution en cause et d’inviter le Gouvernement à présenter des observations à ce sujet.
Compte tenu que le requérant n’a fourni aucune explication plausible de son silence quant à l’existence du titre de propriété en question, la Cour considère que la conduite de celui-ci est contraire à la vocation du droit de recours individuel, tel que prévu par l’article 34 de la Convention. Elle n’estime pas dès lors nécessaire d’examiner la tardiveté éventuelle de l’exécution de la décision judiciaire en cause.
En conséquence, il convient de déclarer la requête irrecevable comme étant abusive au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président