AFFAIRE BORȘAN c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

05.12.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Procès équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE BORȘAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA BORȘAN c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 2528/09) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 decembrie 2017 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Borșan c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 14 noiembrie 2017, Tribunalul de Primă Instanță, adoptat la această dată, La originea cauzei, se află o cerere (n 25228/09) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl George Lucian Borșan, a sesizat Curtea la 5 mai 2009 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Reclamantul susținea că anularea unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în favoarea sa a încălcat art. 6 alineatul (1) din convenție. La 10 octombrie 2014, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA ÕESPECE Reclamantul s-a născut în 1975 și își are reședința în Tecuci. În 2006, el a intrat în posesia unui teren care aparținea orașului Tecuci pentru a-și construi casa. Certificatul de urbanism emis reclamantului menționa că terenul avea acces la rețeaua electrică. La 31 august 2007, reclamantul a solicitat societății naționale de distribuție a energiei electrice ( În ceea ce privește inacțiunea societății de energie electrică, reclamantul a numit această societate la 23 noiembrie 2007 în fața tribunalului departamental din Galaþi, pentru a stabili obligația acesteia din urmă de a-și conecta casa la rețeaua electrică a orașului. În aprilie 2008, tribunalul departamental a respins acțiunea reclamantului și a considerat că societatea de energie electrică și-a îndeplinit obligațiile prin informarea reclamantului cu privire la procedura care trebuie urmată pentru obținerea conectării în cauză și că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . El a susținut că a urmat procedura indicată de societatea de energie electrică și că a avut dreptul de a beneficia fără discriminare de acces la energia electrică (art. 16 din Constituția română, privind egalitatea în dreptul cetățenilor, și art. 1 din Regulamentul privind conectarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public adoptat de către guvernul român n 867/2003) (punctele 15 și 17 de mai jos); printr-o hotărâre definitivă din 20 noiembrie 2008, tribunalul de apel al Galației (inclusiv curțile de apel) a avut dreptul la o astfel de acțiune și, prin urmare, la acțiunea inițială a reclamantului. Comisia a constatat că societatea de energie electrică nu a stabilit că a informat în mod corespunzător reclamantul cu privire la procedura care trebuie urmată și că, în orice caz, societatea de energie electrică și-a reînnoit cererea de conectare în cursul procedurii, dar că societatea de energie electrică a respins, la 14 martie 2008, pe motiv că nu dispunea de fondurile necesare pentru realizarea lucrărilor. Curtea de apel consideră că lipsa de resurse nu a fost un argument valabil, deoarece societatea de energie electrică a avut, începând din 2006, suficient timp pentru a găsi mijloacele necesare și certificatul de urbanism eliberat reclamantului care a instituit o obligație de a conecta casa acestuia din urmă la rețeaua de energie electrică. Prin urmare, și pe baza articolului 16 din Constituție și pe baza textului guvernamental nr. 867/2003, Curtea de Apel a condamnat societatea de energie electrică să conecteze casa reclamantului la rețeaua electrică a orașului. 10. La 24 noiembrie și 9 decembrie 2008, reclamantul a desemnat societatea de energie electrică să execute hotărârea instanței de apel. A depus, de asemenea, o plângere penală împotriva directorului acestei societăți, care a fost respinsă, la 7 mai 2009, de procurorul districtual în apropierea tribunalului de primă instanță din Tecuci, și a inițiat o acțiune în despăgubire împotriva societății de energie electrică, care a fost, de asemenea, respinsă, la 13 martie 2009, de aceeași instanță. La 6 februarie 2009, societatea de energie electrică a formulat o cerere de revizuire a hotărârii din 20 noiembrie 2008. Aceasta a susținut apoi că nu era posibil să furnizeze energie electrică reclamantului atâta timp cât rețeaua electrică nu ar fi întinsă până la apropierea casei de la . Aceasta a contestat, de asemenea, concluzia instanței de apel potrivit căreia reclamantul a urmat în mod corespunzător procedura pentru a obține conectarea la rețeaua de energie electrică. Printr-o hotărâre definitivă din 23 aprilie 2009, instanța de apel a dat dreptul la cererea de revizuire a societății de energie electrică și, prin urmare, a respins acțiunea (recuperările) reclamantului, confirmând astfel hotărârea din 1 aprilie 2008 (punctul 7 de mai sus). În ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, instanța de apel consideră că scrisoarea primăriei din 20 ianuarie 2009 (punctul 7 de mai sus). a constituit un element de probă în sensul articolului 322 5, prima parte din Codul de procedură civilă Pe fond, instana de apel consideră că, contrar celor stabilite prin hotărârea din 20 noiembrie 2008 (punctul 9 de mai sus), nu exista o rețea electrică accesibilă în apropierea casei reclamantului și, prin urmare, nu exista o conexiune posibilă. De asemenea, Comisia a considerat că tribunalul departamental a concluzionat pe bună dreptate că societatea de energie electrică nu putea fi obligată să electrifice zona, pe baza motivelor pe care nu le avea, potrivit legii, puterea de a face aceste lucrări și pe care nu o deținea fondurile necesare pentru realizarea lor, punerea în aplicare a acestor lucrări fiind condiționată de existența unor planuri aprobate de primărie și finanțate din bugetul acesteia. Printr-o scrisoare din 17 august 2011, reclamantul a informat Curtea că casa sa fusese conectată la rețeaua electrică a orașului, dar că nu primise încă contractul de furnizare de energie electrică. În observațiile sale din 10 aprilie 2015, guvernul a indicat Curții că anunțul de conectare fusese emis reclamantului de către societatea de energie electrică la 19 noiembrie 2009 și că contractul de furnizare de energie electrică a fost încheiat între solicitant și societatea de energie electrică la 21 decembrie 2009, ca urmare a conectării. II. Nimeni nu este mai presus de lege (...). La art. 322 din CPC, referitor la revizuirea unei hotărâri judecătorești, a fost astfel redactat la data la care faptele în părțile sale relevante în speță revizia unei hotărâri pronunțate în apel sau a devenit definitivă din lipsă de recurs, precum și a unei hotărâri pronunțate în recurs în cazul în care aceasta își retrage fondul poate fi solicitată în următoarele cazuri (...). atunci când dovezile scrise (incrisuri doveditoare ), care au fost reținute de partea pârâtă sau care nu au putut fi prezentate instanței dintr-un motiv independent de voința părților, sunt descoperite după pronunțarea deciziei în cauză (...). La art. 1 din Regulamentul privind conectarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, adoptat de guvern nr. 867/2003 și în vigoare până la 11 iunie 2008, a fost astfel formulat Acest [text] reglementează etapele și procedurile necesare pentru a asigura accesul utilizatorilor, fără discriminare, la rețelele electrice de interes public pentru transportul și distribuția de energie electrică. 1 la Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, reclamantul reproșează instanței de apel că a acceptat cererea de revizuire a societății de energie electrică și, în special, că a declarat admisibilă, în timp ce, în opinia sa, aceasta nu a îndeplinit condițiile prevăzute la art. 322 alin. (5) din CPC, aducând astfel atingere principiului securității juridice. 19. Stăpâna calificării juridice a faptelor cauzei (Buyid c. Belgia [GC], n 23380/09, § 55, CEDH 2015), Curtea consideră că este necesar să se examineze aceste afirmații numai din perspectiva articolului 1 din convenție. În partea sa relevantă în speță, această dispoziție este astfel formulată Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). Cu privire la admisibilitatea L a excepției guvernului întemeiat pe pierderea calității de victimă 20. Guvernul excită pierderea calității de victimă a reclamantului pe motiv că conectarea casei sale la rețeaua electrică a fost realizată în 2009 (punctul 14 de mai sus. El reamintește că, pentru ca un solicitant să poată pretinde că este victimă în sensul Convenției, trebuie ca acesta să aibă această calitate nu numai în momentul introducerii cererii, ci și în timpul procedurii în fața Curții. În sprijinul tezei sale, el se referă la Hotărârea Ponova c. România ((dec.), nr 29972/96, 30 aprilie 2002) și Hotărârea Karahalios c. Grecia 62503/00, § 21, 11 decembrie 2003). Guvernul consideră că, după art. 37 alin. (1) lit. (b) din Convenție, continuarea procesului de examinare a cererii nu mai este justificată, întrucât litigiul a fost, în opinia sa, soluționat. 21. Conform jurisprudenței constante a Curții, de către 34 din Convenție desemnează persoana direct vizată de actul sau de omisiunea în cauză. Existența unei încălcări a cerințelor Convenției se consideră chiar și în absența unui prejudiciu, acesta jucând un rol numai pe teren la art. 41. Prin urmare, o decizie sau o măsură favorabilă unui solicitant nu este suficientă, în principiu, să-i retragă calitatea de victimă. (a se vedea, printre altele, Nada c. Elveția [GC], nr 10593/08, § 128, CEDH 2012, și cauzele menționate în aceasta). 22. În speță, Curtea constată că reclamantul se plânge de contestarea hotărârii din 20 noiembrie 2008 prin revizuire. Comisia consideră că, chiar dacă reclamantul a obținut în cele din urmă conectarea casei sale la rețeaua de energie electrică, care a fost urmată de încheierea unui contract de furnizare de energie electrică, aceste măsuri nu vizează direct cauza reclamantului și, prin urmare, nu sunt susceptibile să îi furnizeze o despăgubire adecvată în sensul jurisprudenței Curții. 23. În consecință, Curtea respinge excepția guvernului. Alte motive d acu 24. Constatând că respondența nu este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție și că aceasta nu se confruntă, de altfel, cu niciun alt motiv de refuz, Curtea o declară admisibilă. Pe fond 25. În primul rând, guvernul consideră că procedura de revizuire, practică care, în opinia sa, este comună multor state părți la convenție și care permite redeschiderea unei proceduri deja încheiate în cazuri și termene prevăzute în mod expres de lege, nu ridică în sine o problemă în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. În opinia sa, este necesar să se stabilească în speță dacă modul în care a fost aplicată această procedură este compatibil cu Convenția și, în special, dacă motivele prezentate de instanța de apel în decizia sa din 23 aprilie 2009 (punctele 12-13 de mai sus) sunt de natură să justifice anularea deciziei din 20 noiembrie 2008. 26. Guvernul consideră că hotărârea Tribunalului din 23 aprilie 2009 (punctul 12-13 de mai sus) este de natură să justifice anularea deciziei din 20 noiembrie 2008. 2009 a fost motivat și nearbitrar și că această instanță, reținând că modul în care decizia din 20 noiembrie 2008 fusese pronunțată era incompatibilă cu dispozițiile legale în vigoare, a aplicat în mod corect legea internă. Prin urmare, este de părere că hotărârea Tribunalului din 23 aprilie 2009 a permis asigurarea unei bune administrări a justiției și că aceasta era, prin urmare, conformă cu garanțiile prevăzute la art. 6 din convenție. Curtea amintește că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție, trebuie să se facă în lumina preambulului convenției, care stabilește preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice care, printre altele, dorește ca soluția dată definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai fie pusă în discuție (Brumărescu c. România [GC], 28342/95, § 61, CEDO 1999-VII), deoarece certitudinea juridică presupune respectarea principiului "autorității" acestui lucru, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești (Riabykh c. Rusia 52854/99, § 52, CEDH 2003-IX). În vederea interesului primordial al securității juridice, instanțele superioare trebuie să-și folosească puterea de revizuire doar pentru a corecta erorile de fapt sau de drept sau erorile judiciare și nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie să devină un apel deghizat și simplul fapt că este posibil să existe două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze. Acesta nu poate fi deviat de la acest principiu decât atunci când există motive substanțiale și impetuoase (Riabykh, citată anterior, punctul 52). 28. Deși Curtea admite că simpla posibilitate de redeschidere a procedurii este prima facie compatibilă cu Convenția (a se vedea în contextul procedurii penale, Nikitine c. Rusia, n 50178/99, § 57, CEDO 2004-VIII) și că, în anumite cazuri, poate fi revizuită o hotărâre definitivă și obligatorie, aceasta reamintește, de asemenea, că deciziile de redeschidere a unui proces trebuie să fie conforme cu dispozițiile interne relevante și că utilizarea abuzivă a unei astfel de proceduri poate fi contrară convenției. Principiul securității rapoartelor juridice și preeminența dreptului impune Curții să fie vigilentă în acest domeniu (Eugenia și Doina Duca c. Moldova, n 75/07, § 33, 3 martie 2009). 29. În ceea ce privește cazul din speță, Curtea trebuie, prin urmare, să examineze dacă anularea hotărârii definitive din 28 noiembrie 2008 a instanței judecătorești prin revizuire a fost justificată și dacă a fost emis un raport de proporționalitate între interesele reclamantului și necesitatea de a asigura o bună administrare a justiției, care include respectarea principiului securității rapoartelor juridice civile și a autorității de lucru judecat ( S.C. Britanic World S.R.L. c. România, n 8602/09, § 39, 26 aprilie 2016). Cu toate acestea, Curtea trebuie să aibă în vedere că aceasta este în primul rând autorităților naționale, în special curților și instanțelor, că este de competența de a interpreta legislația internă (Waite și Kennedy c. Germania [GC], n 26083/94, § 54, CEDH 1999-I). 30. Comisia observă că, în hotărârea sa din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel a statuat că scrisoarea Primăriei din 20 ianuarie 2009, produsă de societatea de energie electrică, era un element de probă în sensul articolului 322 5 prima parte din CPC. Cu toate acestea, Curtea observă că instanța nu a examinat în ce măsură a existat o imposibilitate obiectivă a societății de energie electrică de a obține un astfel de document sau un document care să ateste aceeași situație de fapt înainte de pronunțarea deciziei finale. 31. În plus, instanța de apel a justificat soluția adoptată referindu-se la o lipsă de temei juridic pentru obligația stabilită în sarcina societății de energie electrică prin hotărârea din 28 noiembrie 2008 (punctul 13 de mai sus). Or, în conformitate cu jurisprudența Curții menționată la alineatul (1) 27 de mai sus, simplul fapt că a existat două puncte de vedere cu privire la acest subiect, și anume interpretarea legii interne aplicabile, nu a fost un motiv suficient pentru a rejudeca cauza. Pe de altă parte, în opinia Curții, numai erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât după încheierea unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice pe motiv că nu au putut fi corectate prin căile obișnuite de atac (Pchenitchny c. Rusia, n 30422/03, § 26, 14 februarie 2008 și Stanca Popescu c. România, 8727/03, § 104, 7 iulie 2009). 32. Prin urmare, Curtea consideră că, prin acordarea dreptului la cererea de revizuire, instanțele interne au redeschis o procedură închisă definitiv, motivând redeschiderea prin elemente materiale și procedurale pe care societatea de energie electrică le-a avut posibilitatea de a ridica în cursul procedurii respective, evitându-se astfel punerea în discuție a unei hotărâri judecătorești definitive ( mutatis mutandis Serghei Petrov c. Rusia, n 1861/05, § 28, 10 mai 2007). 33. Prin urmare, Curtea nu descoperă în speță nicio circumstană substanială și imperativă de natură să justifice redeschiderea procedurii (a se vedea S.C. Britanic World S.R.L., citată anterior, § 46, și, contraro Protsenko c. Rusia, n 13151/04, § 30-34, 31 iulie 2008). 34. Prin urmare, Comisia consideră că acceptarea cererii de revizuire a societății de energie electrică a încălcat principiul securității raporturilor juridice și, în consecință, dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin urmare, a avut loc o încălcare a acestei dispoziții. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 35. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care îl consideră a fi suferit din cauza atât a faptului că nu a putut utiliza echipamentele electrice, cât și a costurilor generate de demersurile sale pentru a obține consultanță juridică și pentru a plăti taxele aferente pentru conectarea casei sale la rețeaua de energie electrică; de asemenea, solicită 10 000 EUR pentru daune morale. 37. Guvernul contestă aceste sume, considerând că reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu material și că pretențiile sale nu sunt susținute. 38. Curtea consideră că reclamantul nu a demonstrat existența unei legături de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 3 000 EUR pentru daune morale (a se vedea, de exemplu, mutatis mutandis Siegle c. România, n 2356/04, § 48, 16 aprilie 2013). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 39. Reclamantul solicită, de asemenea, 5 000 EUR pentru rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 40. Guvernul consideră că această cerere nu este însoțită de documentele justificative relevante. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 300 EUR toate costurile și acordul reclamantului. Interese moratorii 42. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE ACESURI, CURȚIA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care să fie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, ii. 300 EUR (trei sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 5 decembrie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președinte adjunct