AFFAIRE CRĂIȚĂ c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

17.01.2017

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 14+8 - Interdiction de la discrimination (Article 14 - Discrimination) (Article 8 - Droit au respect de la vie privée et familiale;Article 8-1 - Respect de la vie familiale)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CRĂIȚĂ c. ROUMANIE (CtEDO, 2017)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA CRĂIȚIA (solicitarea nr. 41773/09) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 ianuarie 2017 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Creițe c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Iulia Moto, Marko Bošnjak, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera Consiliului la 13 decembrie 2016, Tribunalul de Primă Instanță, adoptat la această dată, La originea cauzei, se află o hotărâre (n 41773/09) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Georgeta Creița, a sesizat Curtea la 20 iunie 2009 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 5 decembrie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. La 6 septembrie 2007, recurenta, acuzată de înșelăciune, a fost pusă în detenție provizorie la închisoarea Galați. Partenerul ei, G.D.V., de asemenea acuzat în aceeași cauză, a fost pus în detenție provizorie în aceeași închisoare. Cuplul a avut dreptul de a se întâlni de mai multe ori în cabine de vizitare prevăzute cu un dispozitiv de separare prin perete de sticlă. În mai multe ocazii, recurenta a fost sancționată disciplinar prin avertismente din cauza comportamentului său considerat nepotrivit față de personalul închisorii. La contestarea recurentei, judecătorul cu privire la aplicarea pedepselor delegate în închisoarea Galați ( În cazul în care, în urma unei cereri de încuviințare a unei cereri de încuviințare a unei cereri de încuviințare a unei cereri de încuviințare a unei cereri de încuviințare a unei căsnicii în timpul detenției provizorii Prima cerere la data de 5 august 2008, care a invocat relația sa stabilă cu G.D.V. și dispozițiile legii nr. 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute (punctul 20 de mai jos), recurenta a solicitat dreptul de a beneficia de vizite conjugale. Cererea sa a fost respinsă fără motiv de către directorul închisorii. În august 2008, judecătorul delegat și-a acceptat cererea și i-a recunoscut dreptul de a beneficia de vizite conjugale în aceleași condiții ca și deținuții condamnați. Judecătorul a constatat că dreptul de a beneficia de vizite conjugale era prevăzut de regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 275/2006 (denumit în continuare Regulamentul nr. Pentru deținuții condamnați. Pe baza dispozițiilor Constituției privind protecția vieții private și de familie și a dispozițiilor legii nr. 275/2006, care garantează drepturi egale diferitelor categorii de deținuți, judecătorul a considerat că regulamentul nu putea restrânge drepturile persoanelor aflate în detenție provizorie care, în opinia sa, trebuiau să beneficieze, în mod similar, de dreptul la vizite conjugale. Conducerea închisorii interjeta apel, susținând că decizia judecătorului era contrară dispozițiilor legale în vigoare, care, în opinia sa, limitau exercitarea acestui drept numai la deținuții condamnați. printr-o hotărâre din 13 octombrie 2008, Tribunalul de Primă Instanță al Galați a primit această cerere și a respins contestația recurentei. A doua cerere 10. 1 În aprilie 2009, recurenta s-a căsătorit cu partenerul ei în închisoare, la 17 aprilie 2009, și-a repetat cererea de vizite conjugale. La 20 aprilie 2009, reclamanta și G.D.V. au beneficiat, în urma sărbătoririi căsătoriei lor, de o vizită conjugală de 48 de ore în interiorul închisorii. În ceea ce privește vizitele conjugale lunare solicitate de recurentă, directorul închisorii a respins cererea acesteia pe motiv că, în temeiul regulamentului, aceste vizite erau rezervate deținuților condamnați. Printr-o decizie din 21 mai 2009, judecătorul delegat a ridicat din oficiu o excepție de la Regulamentul de procedură și a trimis dosarul în fața tribunalului judecătoresc din Galați. El a considerat că interdicția în cauză era contrară Constituției din moment ce aceasta era automată și nu ținea cont de situația personală a deținuților. În această privință, observând că reclamanta și G.D.V. Aveau deja dreptul de a se întâlni în sala de conferințe și li se permitea, cu aceste ocazii, să vorbească și să facă schimb de informații fără ca gardienii să le asculte, judecătorul a susținut că vizitele conjugale nu puteau afecta în nici un fel investigația în curs. 13. Prin hotărârea din 20 octombrie 2009, Curtea de apel a considerat că dispozițiile în litigiu erau ilegale și contrare protecției constituționale a vieții private și de familie, întrucât acestea limitau drepturile deținuților. Directorul închisorii a formulat un recurs. La 18 iunie 2010, recurenta a fost condamnată la o pedeapsă de treisprezece Prin hotărârea din 9 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a primit recursul formulat de directorul închisorii și a confirmat dispozițiile contestate, considerând că, în temeiul Legii nr. 275/2006, astfel cum a fost adoptată prin Legea nr. 83/2010, numai deținuții condamnați puteau beneficia de vizite conjugale în condițiile prevăzute de regulament și, prin urmare, a trimis dosarul judecătorului delegat pentru a soluționa contestația. 16. La 19 mai 2011, judecătorul delegat, pe baza hotărârii Înaltei Curți, a respins contestația reclamantei și a constatat că, în orice caz, situația denunțată de reclamantă era caducă din moment ce aceasta fusese condamnată și că, în acest scop, ea putea beneficia de vizite conjugale. Cerere de vizită în familie fără un dispozitiv de separare 17. În același timp, la 6 iulie 2009, recurenta a acordat permisiunea de a primi vizita fiicei sale, care locuia în străinătate, într-o cameră de chat fără un sistem de separare. Directorul închisorii s-a opus motivului că recurenta era în detenție provizorie și că aceasta a făcut obiectul unor sancțiuni disciplinare (punctul 6 de mai sus). Recurenta a contestat acest refuz și, printr-o decizie din 22 iulie 2009, judecătorul delegat și-a primit cererea. Având în vedere că fiica recurentei nu putea să-l viziteze decât rar și considerând că faptele reproșate recurentei erau lipsite de gravitate, judecătorul a autorizat o vizită în cursul lunii în cursul unei luni de la data la care fiica reclamantei nu putea să îl viziteze într-un interviu fără un mecanism de separare. Din registrul vizitelor reiese că reclamanta a primit vizita fiicei sale la 13, 18, 20 și 25 august 2009 și că vizitele din 20 și 25 august 2009 au avut loc cu un mecanism de separare. : reclamanta susține că a avut loc fără un astfel de mecanism de separare, în timp ce guvernul susține, pe baza informațiilor furnizate de conducerea închisorii, că a avut loc fără un astfel de mecanism. În cele din urmă, în ceea ce privește vizita din 18 august 2009, registrul de vizite indică faptul că a avut loc fără un dispozitiv II. Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute și ale regulamentului de punere în aplicare a acestei legi sunt descrise în cauza Costel Gaciu c. România 39633/10, §§ 26, 23 În plus, în cazul unei căsătorii organizate în închisoare, soții aveau dreptul la o vizită conjugală de 48 de ore, apoi la vizite conjugale lunare de două ore. 21. Legea nr. 254/2013 a înlocuit Legea nr. 275/2006. Articolele 145 și 145. 249 din regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 254/2013 prevăd că persoanele aflate în detenție provizorie pot beneficia, în anumite condiții și cu acordul procurorului care conduce ancheta, de vizite conjugale trimestriale cu o durată de trei ore. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanta a afirmat că interzicerea vizitelor conjugale lunare numai pe motiv că era în arest provizoriu i-a încălcat dreptul la respectarea vieții private și familiale. 23. Curtea ia notă de faptul că recurenta se plânge, în esență, de o diferență de tratament între deținuții care efectuează o pedeapsă și persoanele aflate în detenție provizorie. Prin urmare, Curtea consideră că (citit anterior, § 43), pentru a analiza acest aspect din unghiul articolului 8 din Convenția combinată cu art. 14 din Convenție, în părțile lor relevante în acest caz, aceste dispoziții se citesc după cum urmează art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale (...) O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile care decurg din aceasta. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, în special pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, apartenenței la o minoritate națională, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Adevabilitatea 24. Constatând că acest at nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv d Recurenta se plânge de respingerea cererilor sale de vizite conjugale lunare pe durata, pe care o consideră deosebit de lungă, a detenției sale provizorii. Aceasta se referă la interzicerea automată a acestui tip de vizite către persoanele aflate în arest provizoriu și consideră că diferența de tratament față de deținuții reținuți nu a fost justificată. 26. Guvernul recunoaște că situația recurentei era comparabilă cu cea a unui deținut condamnat, însă el susține că respingerea cererilor acesteia din urmă era justificată. În această privință, CESE susține că, în mod direct în cazul deținuților condamnați și sancționați disciplinar, recurenta nu a îndeplinit nici criteriile legale pentru a beneficia de vizite conjugale atunci când aceasta a făcut, de asemenea, obiectul mai multor sancțiuni disciplinare (punctul 6 de mai sus). Reamintind că scopul detenției provizorii este de a asigura o bună administrare a justiției, guvernul indică faptul că acțiunile reticente ale reclamantei au fost coinculpate în același caz ca și cea din urmă (punctul 5 de mai sus) și că, prin urmare, autorizarea vizitelor conjugale ar fi prezentat un risc pentru buna desfășurare a anchetei. În orice caz, acesta consideră că legăturile familiale dintre reclamantă și soțul ei au fost menținute prin numeroasele vizite la interviu de care au beneficiat (punctul 5 de mai sus). 29. Curtea constată că, în speță, perioada dintre prima cerere de vizită conjugală (punctul 7 de mai sus) și data condamnării (punctul 14 de mai sus), de la care recurenta a putut beneficia de astfel de vizite, a fost de mai mult de un an și de zece luni (5 august 2008-18 iunie 2010). Curtea constată că același termen a fost constatat în Hotărârea Costel Gaciu (citată anterior, § 61). 30. Curtea reamintește că cauza Costel Gaciu se referea, de asemenea, la interzicerea vizitelor conjugale în beneficiul persoanelor aflate în arest provizoriu. În această cauză, Curtea a considerat că la art. 8 din Convenție, coroborat cu art. 14 din Convenție, la situația denunțată de reclamant și a încheiat cu încălcarea acestor articole. Comisia a considerat că autoritățile naționale, care au respins cererea fără a examina situația concretă a reclamantului pe motivul principal că dreptul intern exclude persoanele aflate în detenție provizorie din dreptul la vizite conjugale, nu au furnizat o explicație obiectivă și rezonabilă pentru a justifica diferența de tratament în raport cu persoanele condamnate și au acționat astfel în mod discriminatoriu ( Costel Gaciu, citată anterior, §§ 60 in fin și 61. 31. În speță, aceleași dispoziții legale, care excludeau din plano persoanele aflate în detenție provizorie de la beneficiul acestui drept, au fost la originea refuzului conducerii închisorii Galați d Este adevărat, în speță, că guvernul din alte fapte care justifică, în opinia sa, refuzul acordării vizitelor conjugale, și anume sancțiunile disciplinare pe care recurenta le-a aplicat și statutul de coinculpat al soțului său (punctele 27 și 28 de mai sus). 33. Cu toate acestea, Curtea arată că aceste argumente nu au fost prezentate pe bună dreptate de către directorul închisorii pentru motivarea refuzului său de a acorda recurentei dreptul la vizite conjugale. Dimpotrivă, singurul motiv invocat era întemeiat pe interzicerea prevăzută de dispozițiile legale menționate anterior (punctele 9 și 11 de mai sus). 34. Prin urmare, Curtea nu poate lua în considerare alte fapte și argumente decât cele discutate de părți în fața instanțelor interne și pe care acestea și-au întemeiat deciziile. În orice caz, Curtea arată că, în decizia sa din 21 mai 2009, judecătorul delegat a examinat din oficiu situația concretă a recurentei și a soțului său și a concluzionat că vizitele conjugale nu pot afecta în mod grav ancheta în curs (punctul 12 de mai sus). Pe de altă parte, Curtea consideră că dreptul la o vizită conjugală ulterioară sărbătoririi căsătoriei (punctul 11 de mai sus) și vizitele la interviu (punctul 5 de mai sus) nu pot înlocui dreptul la vizite conjugale lunare atunci când este vorba de drepturi diferite. În ceea ce privește sancțiunile disciplinare impuse recurentei, Curtea se limitează la a observa că o parte din acestea au fost anulate de către instanța de aplicare a pedepselor pe motiv că: nu există nicio dovadă a comportamentului reproșat recurentei și că aceasta a făcut obiectul unor provocari din partea personalului închisorii (punctul 6 de mai sus). 35. Constatând că, pe lângă reclamantul în cauza Costel Gaciu, recurenta a fost privată pe o perioadă destul de lungă de timp de dreptul la vizite conjugale lunare și că această privare a fost întemeiată în principal pe interzicerea legală a persoanelor aflate în detenție provizorie, Curtea nu a primit niciun motiv de a ajunge la o concluzie diferită. 36. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție, coroborat cu art. 14.37. În lumina acestei concluzii, Curtea apreciază că nu este necesar să se examineze problema respingerii cererilor de vizite conjugale și din unghiul articolului 8 din Convenție (Costel Gaciu, citată anterior, § 63). II. CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAȚII ALEGATE 38. Invocând art. 8 din Convenție, recurenta se plânge, de asemenea, că fiica sa ar fi putut să o viziteze, în cursul lunii da mai 2009 într-un martor fără un sistem de separare. 39. Guvernul contestă această teză. 40. Curtea ia notă de faptul că, la 22 iulie 2009, Curtea ia notă de faptul că În 2009, judecătorul delegat a autorizat o vizită a fiicei reclamantei în cursul lunii în cauză, fără un mecanism de separare (punctul 18 de mai sus). De asemenea, Curtea constată că, în luna d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cazul în care părțile nu sunt de acord cu privire la prezența sau nu a unui mecanism de separare în timpul vizitei din 13 august, Curtea arată că Ö reiese din înscrisurile din registrul de vizite, că reclamanta nu a contestat faptul că vizita din 18 august 2009 a avut loc fără un mecanism de separare (punctul 19 în fina de mai sus). 41. Prin urmare, Curtea consideră că recurenta nu poate susține în mod valabil faptul că conducerea închisorii a încălcat decizia judecătorului delegat din 22 iulie 2009. 42. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că această cauză este în mod vădit nefondată și că trebuie respinsă, în temeiul articolului Õ§ 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenție. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 15 000 EUR (EUR) pentru daune morale. 45. Guvernul consideră că suma solicitată este excesivă. 46. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 7 500 EUR pentru prejudicii morale. Prospături și cheltuieli de judecată 47. De asemenea, recurenta solicită 308 EUR pentru rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată pe care le-a angajat în fața Curții. Avocatul său prezintă documente justificative care atestă plata sumei de 4,26 EUR pentru trimiterea unei scrisori Curții și de 3,82 EUR pentru deplasarea cu taxiul. 48. Guvernul susține că nu există nicio legătură de cauzalitate între aceste documente și prezenta cerere și, prin urmare, invită Curtea să respingă cererea. 49. Curtea amintește că un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale și a cheltuielilor de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. Comisia admite că recurenta a putut angaja cheltuieli pentru a corecta încălcarea constatată de aceasta. Cu toate acestea, având în vedere lipsa documentelor justificative care atestă legătura dintre aceste cheltuieli și prezenta cerere, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L în ceea ce privește încălcarea art. 8 din Convenția combinată cu art. 14 A spus că nu este cazul să se ia în considerare problema respingerii cererilor de vizite conjugale, de asemenea, la unghiul art. 8 din Convenția luată în considerație A menționat că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni, 7 500 EUR (șapte mii cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 17 ianuarie 2017, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Grefier Adjunct Președinte