CtEDO 30.10.2018 Auto

AFFAIRE HĂNȚESCU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
30.10.2018
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant) (Volet matériel)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE HĂNȚESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2018)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA HANȚESCU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 22181/15) HOTĂRÂREA STRASBURG 30 octombrie 2018 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Hănțescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judecători; și Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii După ce a intenționat în camera consiliului la 9 octombrie 2018, se pronunță pronunțarea hotărârii, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 22181/15) îndreptată împotriva României, printre care și un resortisant al acestui stat, dl Sorin Mihail Hănțescu ( La 28 august 2015, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul român a fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 14 martie 2016, cererea a fost comunicată guvernului. Reclamantul s-a născut în 1967 și locuiește în Independența. La 19 aprilie 2012, reclamantul a fost încarcerat în închisoarea Galați pentru a ispăși o pedeapsă de șapte ani și opt luni de închisoare pentru escrocherie. În timpul detenției sale, a fost transferat pentru perioade scurte de timp, aproximativ trei luni și două săptămâni în total, în alte centre de detenție. La prezentarea celor mai recente observații de către părți, și anume în octombrie 2016, reclamantul a fost încă deținut în închisoarea Galați. Condițiile materiale de detenție în închisoarea Galați Reclamantul indică faptul că, în timpul detenției sale, a împărțit celule de aproximativ 17 m Cu alte paisprezece deținuți. Celulele n În perioada cuprinsă între 11 iunie 2012 și 5 mai 2015, reclamantul a împărțit celule de la o suprafață de aproximativ 24 m2 cu un număr variabil de deținuți, de la 11 la paisprezece. Prin urmare, reclamantul a beneficiat de un spațiu personal între 1,6 m2 și 2 m2. Reclamantul ar fi avut întotdeauna propriul său pat. După 5 mai 2015, reclamantul și-ar fi împărtășit celula cu alte nouă deținuți, beneficiind astfel de un spațiu personal de 2,4 m2. Tot în funcție de direcția de la Mai 2016 și, după această dată, trei pe săptămână, o hrană suficientă și adecvată și condiții bune de igienă. Tratamentul medical În timpul detenției sale, reclamantul suferea de probleme de sănătate. El a declarat că era fumător de la vârsta de 7 ani. Ca urmare a vizitelor medicale efectuate la spitalul-închisoare Poarta Albă din 27 august 2014 până la 6 noiembrie 2014, au fost diagnosticate diferite afecțiuni, și anume hipertensiune arterială, gastro-duodenită cronică și spondiloză Reclamantului i s-a prescris tratament medical pentru hipertensiune arterială și gastro-duodenită cronică, tratament pe care l-a primit în mod constant. În mod similar, tratamentul medical recomandat a fost furnizat în mod regulat reclamantului, acesta fiind obligat să semneze eliberarea medicamentelor prin semnătura acestuia. În timpul detenției sale, reclamantul ar fi beneficiat de un regim alimentar specific rezervat persoanelor bolnave. Reclamantul se plânge de condiții rele de detenție în închisoarea Galați și de absența tratamentului medical pentru bolile sale. El Õ art. 3 din Convenție, astfel de cuvinte Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Despre admisibilitatea 12. Guvernul susține că, în măsura în care se referă la absența tratamentului medical, este vădit nefondat; în acest sens, acesta arată că autoritățile naționale au acordat reclamantului o supraveghere medicală constantă pentru toate bolile sale și că acestea i-au furnizat tratamentul medical prescris de medici. Reclamantul susține că condițiile rele ale detenției sale i-au declanșat afecțiunile, în special hipertensiunea arterială, și că, la 18 august 2014, ordonanța care i-a prescris tratamentul medical i-a fost amânată cu o anumită întârziere, ceea ce ar fi condus la o întârziere în predarea medicamentelor. Curtea face trimitere la principiile bine stabilite în jurisprudența sa în materie de tratament medical acordat persoanelor deținute (a se vedea, printre altele, Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 94, CEDH 2000 XI, Gennadiy Naumenko c. Ucraina, n 42023/98 § 112, 10 februarie 2004, Riviere c. Franța, n 33834/03, § 62, 11 iulie 2006, Gorodnitchev c. Rusia, n 52058/99, § 91, 24 mai 2007 și Cirillo c. Italia , nr. 36276/10, §§ 35-37, 29 ianuarie 2013). 15. În speță, Curtea constată cu titlu introductiv că nici un document din dosarul n Aceasta observă apoi că din documentele medicale depuse la dosar reiese că reclamantul a fost supus unei monitorizări periodice și specializate a bolilor sale și că a primit tratamentul medicamentat recomandat de medici pentru afecțiunile sale și regimul alimentar specific pentru persoanele bolnave (punctul 10 de mai sus). Presupunând chiar că, după cum susține reclamantul, acesta și-a primit medicamentele cu o anumită întârziere (punctul 13 de mai sus), Curtea constată că eșecul în cauză nu privește decât o perioadă limitată de timp și că autoritățile au reacționat în general în mod adecvat la problemele de sănătate ale reclamantului. În plus, aceasta arată că, din dosar reiese că bolile reclamantului, în special hipertensiunea arterială, au fost controlate de medici și că starea sa de sănătate nu s-a deteriorat în închisoare. 17. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în măsura în care se referă la lipsa unui tratament medical adecvat în închisoare, acesta este în mod evident incorect întemeiat și că trebuie respins, în temeiul articolului 35 litera (a) și al articolului 4 din Convenție. 18. Constatând că, în măsura în care se referă la condițiile materiale de detenție, nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție și că nu se confruntă cu nici un alt motiv de detenție, Curtea îl declară admisibil. Pe fond 19. Reclamantul susține că condițiile materiale ale detenției sale erau contrare articolului 3 din convenție. 20. Guvernul combate această teză. 21. Curtea face trimitere la principiile bine stabilite în jurisprudența sa în materie de condiții materiale de detenție (a se vedea, de exemplu, Muršić c. Croația [GC], n § 7334/13, §§ 96-101, 20 octombrie 2016). Aceasta reamintește în special că o gravă lipsă de spațiu într-o celulă de detenție, luată fie singur, fie combinat cu alte deficiențe, este un factor care trebuie luat în considerare pentru determinarea caracterului 122-141, și Ananyev și alții, cum ar fi Rusia, n 42525/07 și 60800/08, § 149-159, 10 ianuarie 2012). În speță, nu este contestat de guvernul pe care reclamantul l-a dispus în timpul deținerii unui spațiu personal cuprins între 1,6 m2 și 2,4 m2 (punctul 7 de mai sus). Or, Curtea a confirmat deja că norma predominantă în jurisprudența sa, și anume 3 m2 de suprafață la sol per celulă colectivă, este norma minimă aplicabilă în ceea ce privește art. 3 din Convenție ( Muršić, citată anterior, punctul 136). În cazul în care suprafața la sol de care dispune un deținut într-o celulă colectivă este mai mică de 3 m2, lipsa spațiului personal este considerată ca fiind în acest punct grav în care dă naștere unei puternice prezumții de încălcare a articolului 3. Sarcina probei apasă apoi asupra guvernului pârât, care poate, totuși, să respingă prezumția dovedind prezența unor elemente care pot compensa această situație în mod corespunzător ( Muršić, menționat anterior, § 137). România 61667/12 și altele, 25 aprilie 2017, Curtea a concluzionat deja încălcarea articolului 3 din convenție în circumstanțe de fapt similare celor din prezenta cauză 24. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate de către părți, Curtea constată că guvernul nu a prezentat elemente susceptibile să răstoarne prezumția de încălcare a articolului 3 din convenție [punctul 22 de mai sus Muršić , citată anterior, § 138. În plus, aceasta nu percepe niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită de cea a hotărârii pilot Rezimmeeș și alte c. România, citată anterior (punctul 23 de mai sus). Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că condițiile de detenție ale reclamantului erau contrare articolului 3 din convenție. Prin urmare, în speță, s-a încălcat această dispoziție. II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Guvernul indică faptul că nu s-a prezentat nicio justificare pentru a demonstra prejudiciul material pretins; acesta consideră că suma solicitată este exorbitantă și excesivă și că aceasta nu poate fi justificată pentru prejudiciul moral 28. Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu și-a prezentat în niciun fel cererea referitoare la prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 3 000 EUR pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 29. Reclamantul nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. Interese moratorii 30. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L 3 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 3 000 EUR (trei mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru daune morale, pentru a fi convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 30 octombrie 2018, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-01-17
0,95
AFFAIRE CRĂIȚĂ c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE CRĂIŢĂ c. ROUMANIE (Requête n o 41773/09) ARRÊT STRASBOURG 17 janvier 2017 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Crăiţă c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (q
CtEDO 2019-12-03
0,95
AFFAIRE MIHĂILESCU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MIHĂILESCU c. ROUMANIE (Requête n o 32002/15) ARRÊT STRASBOURG 3 décembre 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Mihăilescu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’
CtEDO 2017-02-14
0,95
AFFAIRE FĂGĂRAȘ c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE FĂGĂRAŞ c. ROUMANIE (Requête n o 75431/10) ARRÊT STRASBOURG 14 février 2017 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Făgăraş c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme
CtEDO 2016-11-08
0,95
AFFAIRE GUTĂU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE GUTĂU c. ROUMANIE (Requête n o 41468/10) ARRÊT STRASBOURG 8 novembre 2016 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Gutău c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (qua
CtEDO 2019-10-22
0,95
AFFAIRE STROEA c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE STROEA c. ROUMANIE (Requête n o 76969/11) ARRÊT STRASBOURG 22 octobre 2019 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Stroea c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (q
Sursă