MAKSIMOVA AND KAPUSTIN v. RUSSIA
MAKSIMOVA AND KAPUSTIN v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 13 octombrie 2014 PRIMEI SECȚIUNE Cererea nr. 43955/11 Rimma Vasilievna MAKSIMOVA și Serghei Mikhailovich KAPUSTIN împotriva Rusiei depusă la 30 iunie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Rimma Vasilyevna Maksimova și dl Sergey Mikhailovich Kapustin, sunt cetățeni germani și ruși, care s-au născut în 1941 și, respectiv, în 1963, locuiesc în Potsdam și Moscova, respectiv. Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl P. Leach, dna Evans și dl B. Bowring, avocați ai Centrului European de Promovare a Drepturilor Omului (EHRAC), o ONG care se află la Londra. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant este mama dlui Maksim Maksimov, care a lucrat în timpul materialului ca jurnalist de investigație în St Petersburg. Al doilea reclamant este vărul dlui Maksimov. În iunie 2004, dl Maksimov a efectuat o anchetă jurnalistică asupra corupției între ofițerii seniori ai Ministerului Internului. În special, el a fost interesat de activitățile dlui M.S., apoi un șef adjunct al unui departament de poliție și subordonaților săi. Pe 29 iunie 2004, la ora 19:30, dl Maksimov și-a sunat prietena, dna A., și i-a spus că va merge la o întâlnire și că se va alătura ei în casa ei de țară imediat după ea. Nici dna A. nici nici nici nici alt prieten sau rudă nu au auzit de dl Maksimov din acel moment. La 30 iunie sau 1 iulie 2004 dna A. s-a dus la poliție pentru a raporta dispariția iubitului ei. Poliția a refuzat să își înregistreze raportul din motivul pentru care nu era membru al familiei. La 6 iulie 2004, prima reclamantă a călătorit de la Potsdam în Rusia pentru a căuta fiul ei. La 9 iulie 2004, a vizitat secția de poliție nr. 78 din St. Petersburg și a raportat dispariția fiului ei. În aceeași dată, ofițerii de poliție în prezența ei au examinat apartamentul dlui Maksimov și au luat un telefon și un hard disk de calculator. La 15 iulie 2004, procurorul districtului Tsentralnyy biroul St Petersburg („oficiul procurorului de district”) a deschis o anchetă penală cu privire la dispariția dlui Maksimov în cazul nr. 747506 în temeiul articolului 105 din Codul Penal Rus („murder”). La scurt timp după ce investigatorii au interogat primul reclamant. La 24 iulie 2004, a fost efectuat un raid de poliție în cursul căruia dl. Telefonul mobil al lui Maksimov a fost confiscat de dl V.M. care a susținut că a cumpărat un telefon de altă mână de la un vânzător necunoscut la o piață de bunuri electrice din St Petersburg. La 28 iulie 2004, mașina abandonată a domnului Maksimov a fost găsită pe o stradă din St Petersburg. La 2 august 2004, primul reclamant a fost acordat statutul de victimă în cazul nr. 747506. În două ocazii, la 15 septembrie și 4 noiembrie 2004, mandatul anchetei a fost prelungit. La 27 decembrie 2004, biroul procurorului de district a decis să suspende ancheta din cauza imposibilității de a identifica infractorii. Primul reclamant nu a fost notificat de decizie. Într-o dată neespecificată, dl I., presupus un informator plătit al dlui M.S., a informat colegii dlui Maksimov că dl M.S. l-a instruit să atragă pe dl Maksimov într-o clădire din St Petersburg, sub pretextul unei întâlniri, unde dl M.S. sau acolitii lui l-au ucis pe dl Maksimov. Apoi dl M.S. și L.P. au dus cadavrul dlui Maksimov într-o pădure și l-au îngropat acolo. Dl I. a indicat, de asemenea, zona aproximată a înmormântării. Ziariștii au dat declarația scrisă dlui I. către investigatori. La 8 aprilie 2005, procurorul adjunct al St. Petersburg a anulat decizia din 27 decembrie 2004 din cauza incompletității anchetei și a indicat o serie de măsuri de investigație care trebuie luate. În special, s-a considerat necesar să se verifice dacă un anumit dl T. a fost implicat în dl Dispariția lui Maksimov; căutarea meciurilor pentru amprentele descoperite în mașina dlui Maksimov în baza de date a amprentelor forense; obținerea și analiza înregistrărilor activității dlui Maksimov. La 13 mai 2005, ancheta nr. 747506 a fost suspendată. A fost reluată la 15 iunie 2005. La 6 iulie 2005, primul reclamant a fost notificat în consecință. Prin scrisoarea din 29 iulie 2005, primul reclamant a fost informat că Procurorul General Adjunct al Rusiei a deschis o anchetă penală în cazul nr. 172604 și a acuzat corupția împotriva dlui M.S., a dlui L.P. și a dlui A.B., ofițeri ai Ministerului Internului. Scrisoarea a declarat, în special, că, în conformitate cu sursele neidentificate, cei trei ofițeri au fost posibil implicați în uciderea dlui Maksimov, că cazurile nr. 172604 și 747506 ar putea fi aderate într-o etapă ulterioră și că primul reclamant va fi informat de orice ulterior progres. La 25 aprilie 2006, Procurorul Federal al Circuitului de Nord-Vest a informat primul reclamant că ancheta privind dispariția fiuului ei a fost în curs de desfășurare și că nu s-a găsit nicio dovadă de implicare a domnului M.S. și a domnului L.P. în infracțiunile în cauză. La 2 mai 2006, biroul procurorului de district a informat primul reclamant că au căutat rămășițele fiului său în pădurile și corpurile de apă din zona St. Petersburg, dar în zadar. La 6 octombrie 2006, primul reclamant a fost informat că ancheta privind dispariția dlui Maksimov a fost prelungită până la 15 noiembrie 2006. La 2 noiembrie 2007, Oficiul Procurorului General al Rusiei a informat primul reclamant că ancheta în cazul nr. 747506 a fost prelungită până la 5 februarie 2007. La 1 februarie 2008, ei au informat primul reclamant că ancheta a fost prelungită din nou până la 5 aprilie. 2007. Se pare că au existat erori clericale în scrisorile, care ar fi trebuit să citească „5 februarie 2008” și, respectiv, “5 aprilie 2008”. La 7 aprilie 2008, ancheta a fost suspendată pentru neidentificarea celor responsabile. În aceeași dată, prima reclamantă a fost notificată în consecință. Ea a fost, de asemenea, informată de oportunitatea ei de a face apel împotriva deciziei de suspendare. La 9 ianuarie 2009, primul reclamant a scris directorului adjunct al Comitetului investigativ al Procurorului din Rusia („comitetul investigativ”) care solicită găsirea infractorilor. La 27 februarie 2009, șeful adjunct a răspuns că toate măsurile necesare au fost luate dar în zadar și a declarat că nu există motive pentru a anula decizia din 7 aprilie 2008. La 17 septembrie 2009, primul reclamant a cerut Biroului Procurorului General al Rusiei să relueze ancheta în cazul nr. 747506. La 18 ianuarie 2010, ancheta a fost reluată pentru o lună și au fost indicate măsurile de investigare necesare, cum ar fi un interogatoriu suplimentar al dlui M.S. și al dlui L.P. La 18 februarie 2010 a fost din nou suspendată. La 30 iulie 2010, ancheta a fost din nou reluată până la 30 octombrie 2010. Mai târziu, termenul de anchetă a fost prelungit până la 30 decembrie 2010. Se pare că, la un moment dat, martorii suplimentare au fost interogați, dar nu s-au înregistrat progrese în stabilirea locației dlui Maksimov. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 2 din Convenție că agenții de stat, și anume S. și P., au fost personal responsabili pentru răpirea și uciderea dlui Maksimov. Ele se plâng în continuare în conformitate cu același cap, precum și în temeiul articolului 13 din Convenție, că ancheta în cazul dlui Maksimov nu a îndeplinit cerințele procedurale prevăzute la art. 2 din Convenția. Primul reclamant se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că dispariția fiului său a provocat profunda ei anxietate și suferință. A existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în ceea ce privește dispariția și presupunerea de ucidere a domnului Maksim Maksimov? În special, statul și-a respectat obligația de a efectua o investigație aprofundată asupra infracțiunii în cauză? A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în ceea ce privește primul reclamant din cauza suferinței ei mintale cauzate de dispariția fiului ei? Poate al doilea reclamant să pretind că este victimă de o presupusă încălcare a articolului 2 din Convenție, adică, ar putea fi considerat o persoană afectată direct de dispariția dlui Maksim Maksimov și de presupunerea crimei (a se vedea, mutatis mutandis Lüdi v. Elveția , 15 iunie 1992 § 34, Serie A nr. 238, și Velikova v. Bulgaria (dec.), nr. 41488/98, 18 mai 1999)?