CtEDO 18.11.2014 Auto

MAKSIMOVA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
18.11.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MAKSIMOVA v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 18 noiembrie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 46219/12 Natalya Viktorovna MAKSIMOVA împotriva Rusiei depusă la 4 iulie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Natalya Viktorovna Maksimova, este un național rus, născut în 1982 și locuiește în Volgograd. Ea este reprezentată în fața Curții de către A.V. Polonskiy, avocat practicant în Volgograd. La 28 ianuarie 2003, poliția a arestat fratele reclamantului, dl A.V. Polonskiy, cu suspiciune de posesie ilegală de arme și falsificare a documentelor de identitate și l-a adus la departamentul de poliție nr. 2 din Volgograd. La 30 ianuarie 2003, fratele reclamantului s-a plâns la investigatorul responsabil cu cazul că, la 28 și 29 ianuarie 2003, a fost bătut de ofițeri de poliție. La 28 martie 2003, poliția l-a arestat pe reclamant și a adus-o în departamentul Internului din regiunea Volgograd. Poliția T. a interogat pe reclamant toată noaptea. Reclamantul susține că în timpul întrebării el a bătut-o să o facă să depună mărturie împotriva fratelui ei. Potrivit certificatului emis la 31 martie 2003 de la stația de urgență a spitalului ambulator Volgograd, personalul unității a examinat reclamantul la ora 11.52 în acea zi și a înregistrat vânătăi pe piept și regiunea lombară. De asemenea, reclamantul a fost diagnosticat cu commoție cerebrală. Cu toate acestea, biroul procurorului a refuzat să inițieze proceduri penale împotriva acestui polițist. În august 2005, fratele reclamantului, A.V. Polonskiy, a depus o cerere la Curtea în care s-a plâns, printre altele, de maltrat de către poliție în ianuarie 2003, iar autoritățile nu au efectuat o anchetă eficace cu privire la plângerile sale de maltrat. La 19 martie 2009, Curtea a pronunțat o hotărâre în cazul Polonskiy c. Rusia (n. 30033/05, § 121-125, 19 martie 2009). Curtea a constatat că statul a fost responsabil în temeiul articolului 3 din cauza torturei de către poliție a fratelui reclamant și că a existat o încălcare a dispoziției respective și că autoritățile nu au efectuat o investigație penală eficientă în ceea ce privește acuzațiile sale privind maltraturile. Reclamantul susține că, după eliberarea acestei hotărâri, autoritățile au inițiat proceduri penale împotriva ofițerului de poliție T. Reclamantul și fratele ei au primit statutul de victimă în aceste proceduri. În cursul acestor proceduri penale, reclamantul și fratele ei au depus cereri civile de compensare a prejudiciilor morale suportate ca urmare a acțiunilor T... Fiecare dintre acestea a solicitat 100.000 de ruble ruse (RUB). La 20 octombrie 2011, Curtea de District Tsentralnyy din Volgograd („Curtea de District”) a declarat că T. este vinovat de abuzul de poziție comis cu utilizarea violenței și l-a condamnat la trei ani și două luni de închisoare. Curtea de District a stabilit, în special, că, la 28 martie 2003, reclamanta a fost adusă în departamentul regional de interior, unde a fost interogată de polițist T. La 1 am la 29 martie 2003 T. a lovit reclamantul de cel puțin de două ori pe cap și corpul ei și a cauzat suferințe fizice. Prin acțiunile sale T. au încălcat drepturile reclamantului și interesele legale prevăzute de articolele 21 și 22 din Constituția Federației Ruse și dispozițiile Legii Federale „Pentru Poliția” din 18 Aprilie 1991 interzicerea recurgerii la tortură, violență și alte forme de tratament neuman și degradant. Curtea de District a susținut că vina lui T. a fost confirmată, în special, de mărturia reclamantului și de un certificat medical emis la 31 martie 2003 de secția de urgență a spitalului ambulator Volgograd. În aceeași dată, Curtea de District a susținut că în conformitate cu articolele 151 și 1064 din Codul Civil, cererea civilă a reclamantului ar trebui acordată în parte. Având în vedere principiul proporționalității, Curtea de District a acordat RUB 5.000 în compensare pentru prejudiciu moral care urmează să fie plătită reclamantului de către polițist T. În apelul său împotriva acestei hotărâri, reclamantul a susținut, în special, că sentința impusă T., precum și atribuirea pentru prejudiciu moral au fost disproporționate față de acțiunile comise de el în ceea ce privește ea. La 6 februarie 2012, Curtea regională Volgograd („Curtea regională”) a examinat apelurile depuse de reclamant și T. și a eliberat T condițional. Curtea regională a susținut, de asemenea, că compensarea pentru prejudiciu moral a fost determinată în conformitate cu articolele 151 și 1101 din Codul Civil, a fost proporțională cu suferințele fizice și morale ale victimei și a fost echitabilă și rezonabilă. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție că la 28 și 29 martie 2003 ofițerul de poliție T. a bătut-o, autoritățile nu au efectuat o anchetă eficientă privind plângerile sale de tratament necorespunzător, instanța internă a impus o sentință disproporționată ofițerului de poliție T. și a acordat compensații inadecvate pentru prejudiciile morale suportate ca urmare a presupuselor nedreptăți. Având în vedere concluziile Curții de district Tsentralnyy din Volgograd în hotărârea sa din 20 octombrie 2011 în cadrul procedurii penale împotriva poliției T., reclamantul a fost supus unei torture sau unui tratament inuman sau degradant la 28 și 29 martie 2003, în încălcarea articolului 3 din convenție? Guvernul este solicitat să furnizeze o copie a certificatului medical emis la 31 martie 2003 de către unitatea de urgență a spitalului ambulatoriu Volgograd. Având în vedere protecția procedurală împotriva torturii, tratamentelor inumane sau degradante, a fost ancheta în acest caz efectuată de autoritățile interne, conform articolului 3 din Convenție (a se vedea El-Masri v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei [GC], nr. 39630/09, §§ 182-185, ECHR 2012)? A avut reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficient pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 conform articolului 13 din Convenție? Guvernul este solicitat să furnizeze o copie a materialelor cazului penal împotriva polițistului T. care s-a încheiat la 12 februarie 2012. Având în vedere hotărârea Curții de District din 20 octombrie 2011 în cadrul procedurii penale împotriva poliției T., reclamantul poate încă pretinde că este o victimă în sensul articolului 34 din Convenție în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 3 cu privire la evenimentele din 28 și 29 Martie 2003? În special, au recunoscut autoritățile, fie în mod explicit, fie în substanță, și au oferit o soluție adecvată pentru, presupusa încălcare a Convenției?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă