Comunicat la 13 octombrie 2014 SECȚIUNEA a patra Cerere nr 23685/14 Dagmara BILALOVA împotriva Poloniei, introdusă la 25 martie 2014 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, dl Dagmara Bilalova și cei cinci copii ai săi, sunt resortisanți ruși. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către J. Białas, Consiliul Fundației de la Varșovia. În iunie 2013, soțul reclamantei și tatăl copiilor săi au depus o cerere de acordare a statutului de refugiat. Aceasta se referea, de asemenea, la reclamantă și la copiii cuplului născuți în 2004, 2006, 2008, 2009 și, respectiv, 2010. Procedura, abandonată din cauza plecării familiei în Germania, a fost reluată în august 2013 după întoarcerea în Polonia a singurului soț al recurentei. La 26 noiembrie 2013, reclamanta și copiii săi au fost înmânați autorităților poloneze de către omologii lor germani în conformitate cu procedura prevăzută de Regulamentul Dublin. La 27 noiembrie 2013, Tribunalul Districtual din Kętrzyn a ordonat reținerea acestora într-un centru supravegheat pentru străini. Printr-o decizie din 21 ianuarie 2014, șeful Oficiului Străinilor, hotărând cu privire la cererea soțului reclamantei, a refuzat să-i atribuie statutul de refugiat și să-i acorde protecție subsidiară (ochrona uzupełniająca La 5 martie 2014, soțul reclamantei a fost respins, în urma căreia acesta din urmă a părăsit Polonia, aparent pentru Cecenia. Decizia din 5 martie 2014 a fost notificată recurentei după cinci zile. Între timp, la 23 ianuarie 2014, Tribunalul de District din Kętrzyn reconduce detenția reclamantei și a copiilor săi pentru trei luni consecutive, considerând că această măsură este necesară pentru buna desfășurare a procedurii de expulzare. Într-o acțiune formulată împotriva acestei decizii, recurenta a declarat că ea însăși, precum și copiii săi sunt transferați într-un centru nesupravegheat. Prin invocarea articolului 3 din Convenție și a jurisprudenței Curții în cauza Kanagaratnam Belgia, reclamanta susținea că problema detenției copiilor mici într-un centru supravegheat nu a fost luată în considerare. La 21 februarie 2014, recursul recurentei a fost respins de tribunalul regional din Olsztyn, care se bazase pe certificate medicale că interesele copiilor, în special sănătatea acestora, erau protejate. La 13 martie 2014, recurenta a depus o nouă cerere de acordare a statutului de refugiat. Recurenta a prezentat autorităților naționale un certificat întocmit la 24 martie 2014 de un psiholog, care a indicat fragilitatea stării sale emoționale și a copiilor săi, legat de experiența lor dificilă și de violența domestică de care a fost victima. Observând faptul că detenția avea un impact negativ asupra stării emoționale a celor interesați, avizul reținea transferul acestora într-o structură nesupravegheată în care puteau urma psihoterapie. Printr-o scrisoare din 26 martie 2014, Fundația d'Link l-a rugat pe responsabilul poliției de frontieră să nu deporteze reclamanta înainte de expirarea termenului pentru a introduce o cale de atac împotriva deciziei din 5 martie 2014 (care a expirat după 30 de zile de la notificarea deciziei în cauză). Fundația a informat poliția de frontieră că acțiunea recurentei era în curs de redactare și că eventuala expulzare a acesteia înainte de expirarea termenului menționat anterior ar aduce atingere dreptului său la o instanță. La 28 martie 2014, Fundația a fost informată cu privire la expulzarea reclamantei și a copiilor acesteia la 27 martie 2014. La 4 aprilie 2014, Consiliul recurentei a formulat o acțiune împotriva deciziei din 5 martie 2014 la Tribunalul Administrativ din Varșovia. Invocând art. 3, 5 alin. (1) și (8) din Convenție, recurenta se plânge că problema dacă detenția copiilor săi într-un centru supravegheat pentru străini le-a respectat interesele nu a fost luată în considerare în mod corespunzător și că autoritățile naționale nu au luat în considerare această măsură. Plasarea recurentei și a celor cinci copii ai acesteia în centrul închis pentru străini pe o perioadă de trei luni a constituit un tratament contrar articolului 3 din Convenție Detenția copiilor recurentei a fost legală în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (f) din Convenție Este această detenție o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea vieții lor private și familiale, în sensul art. 8 alin.
Communiquée le 13 octobre 2014
Requête n
o
23685/14
Dagmara BILALOVA
contre la Pologne
introduite le 25 mars 2014
Les requérants, M
me
Dagmara Bilalova et ses cinq enfants, sont des ressortissants russes. Ils sont représentés devant la Cour par M
e
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Les requérants sont d’origine tchétchène.
En juin 2013, le conjoint de la requérante et le père de ses enfants déposa une demande d’attribution de statut de réfugié. Celle-ci concernait également la requérante et les enfants du couple nés respectivement en 2004, 2006, 2008, 2009 et 2010. La procédure, abandonnée en raison du départ de la famille en Allemagne, fut reprise en août 2013 après le retour en Pologne du seul conjoint de la requérante.
Le 26 novembre 2013, la requérante et ses enfants furent remis aux autorités polonaises par leurs homologues allemands conformément à la procédure prévue par le Règlement de Dublin. Le 27 novembre 2013, le tribunal de district de Kętrzyn ordonna leur détention dans un centre surveillé pour étrangers.
Par une décision du 21 janvier 2014, le chef de l’Office des étrangers, statuant sur la demande du conjoint de la requérante, refusa de lui attribuer le statut de réfugié et de lui accorder la protection subsidiaire (
ochrona uzupełniająca
). Il ordonna son expulsion. La décision en question concernait également la requérante et les enfants du couple. Le 5 mars 2014, un recours du conjoint de la requérante fut rejeté, suite à quoi ce dernier quitta la Pologne, apparemment pour la Tchétchénie. La décision du 5
mars 2014 fut notifiée à la requérante cinq jours plus tard.
Entretemps, le 23 janvier 2014, le tribunal de district de Kętrzyn reconduisit la détention de la requérante et de ses enfants pour trois mois consécutifs, jugeant cette mesure nécessaire au bon déroulement de la procédure relative à leur expulsion. Dans un recours formé contre cette décision, la requérante demanda qu’elle-même ainsi que ses enfants soient transférés dans un centre non surveillé. En invoquant l’article 3 de la Convention et la jurisprudence de la Cour dans l’affaire
Kanagaratnam
c.
Belgique
, la requérante soutint que la question de savoir si la détention des jeunes enfants dans un centre surveillé respectait leurs intérêts n’avait pas été considérée. Elle se plaignit que la détention occasionnait un danger pour sa propre santé, notamment pour son bien-être mental.
Le 21 février 2014, le recours de la requérante fut rejeté par le tribunal régional d’Olsztyn qui avait estimé en se basant sur des certificats médicaux que les intérêts des enfants, notamment leur santé, étaient protégés.
Le 13 mars 2014, la requérante déposa une nouvelle demande d’attribution de statut de réfugié.
La requérante produisit auprès des autorités nationales un certificat établi le 24 mars 2014 par un psychologue, faisant état de la fragilité de son état émotionnel et de celui de ses enfants, imputable à leur vécu difficile et à la violence conjugale dont l’intéressée avait été victime. Observant que la détention avait une incidence négative pour l’état émotionnel des intéressés, l’avis recommandait leur transfèrement dans une structure non surveillée où ils pourraient suivre une psychothérapie.
Par un courrier du 26 mars 2014, la Fondation d’Helsinki pria le responsable de la police des frontières de ne pas procéder à l’expulsion de la requérante avant l’expiration du délai pour former un recours auprès d’un tribunal administratif contre la décision du 5 mars 2014 (qui expirait au bout de 30 jours à compter de la notification à l’intéressée de la décision en question). La Fondation informa la police des frontières que le recours de la requérante était en cours de rédaction et que son éventuelle expulsion avant l’expiration du délai susmentionné porterait atteinte à son droit à un tribunal.
Le 28 mars 2014, la Fondation fut informée de l’expulsion de la requérante et de ses enfants intervenue le 27 mars 2014.
Le 4 avril 2014, le conseil de la requérante forma un recours contre la décision du 5 mars 2014 auprès du tribunal administratif de Varsovie. La procédure est en cours.
Invoquant les articles 3, 5 § 1 et 8 de la Convention, la requérante se plaint que la question de savoir si la détention de ses enfants dans un centre surveillé pour étrangers respectait leurs intérêts n’a pas été dûment considérée et que les autorités nationales n’ont pas cherché d’alternative à
cette mesure.
1.
Le placement de la requérante et de ses cinq enfants dans le centre fermé pour étrangers pour la durée de trois mois a-t-il constitué un traitement contraire à l’article 3 de la Convention
?
2.
La détention des enfants de la requérante était-elle régulière au sens de l’article 5 § 1 f) de la Convention
?
3.
Cette détention constitue-t-elle une atteinte au droit des requérants au respect de leur vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention
? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2
?