Secțiunea a patra Cerere nr. 78244/11 Digirat DZHABRAILOVA împotriva Poloniei introdusă la 15 decembrie 2011 EXPOSAT DEFICIENTA, dl Dargiat Dzhabrailova, este un resortisant rus originar din Daghestan, născut în 1988 și rezident în Pruszków. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul I. Kamiński, jurist al Fundației de landuri Varșovia. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de recurentă, pot fi rezumate după cum urmează: la sosirea sa în Polonia la 14 ianuarie 2011, recurenta a depus o cerere de acordare a statutului de refugiat, declarând că a fost persecutată de serviciile de securitate rusești din cauza mărturisirii sale musulmane. Printr-o decizie din 4 mai 2011, șeful Oficiului pentru Străini (Szef Urzędu do spraw cudzoziemców) stata cu privire la cererea recurentei, refuzând să îi atribuie statutul de refugiat și oferind protecție subsidiară (ochrona uzupełniająca) și ordonând expulzarea acesteia. La 12 mai 2011, recurenta s-a prezentat personal grefei Oficiului pentru Străini, unde a formulat o acțiune împotriva deciziei din 4 mai 2011. La 20 mai 2011, recurenta a fost interpelată de către agenții de securitate ai statului (agencja Bezpieczeństwa Wewnętrznego, ABW Printr-o ordonanță din 21 mai 2011, Tribunalul Districtual Varșovia a dispus plasarea recurentei într-un centru închis pentru străini pentru o perioadă de 90 de zile, considerând că această măsură este necesară pentru menținerea bunei desfășurări a procedurii de expulzare. Tribunalul reține că recurenta era în situație neregulamentară și că afirmațiile sale, potrivit cărora ar fi depus o acțiune împotriva deciziei din 4 mai 2011, nu au fost confirmate de elementele enumerate în baza de date a Oficiului pentru Străini. Într-o acțiune împotriva ordonanței din 21 mai 2011, recurenta a susținut caracterul regulat al șederii sale în Polonia, ținând seama de procedura privind cererea sa de acordare a statutului de refugiat pendinte în fața autorităților. Comisia a prezentat o copie a recursului său împotriva deciziei din 4 mai, cu o semnătură scrisă a agentului lacundat, a tamponului Oficiului pentru Străini și a datei de introducere a acestuia, și anume la 13 mai 2011. La 17 iunie 2011, Tribunalul Regional din Varșovia a respins recursul recurentei și a observat că recursul său împotriva deciziei din 4 iunie 2011. Mai implicase suspendarea expulzării sale, el nu avea nici un impact asupra detenției sale într-un centru pentru străini. Tribunalul a considerat că această măsură era încă necesară pentru menținerea bunei desfășurări a procedurii de expulzare, ținând cont de refuzul recurentei de a părăsi Polonia din proprie voință. Un certificat depus la dosarul cauzei, stabilit la 1 iulie 2011 de către Oficiul Străinilor arată că acțiunea recurentei împotriva deciziei din 4 mai 2011, depusă la 13 mai 2011, a fost înregistrată în baza de date a Oficiului la 25 mai 2011. Printr-o decizie din 25 iulie 2011, șeful Oficiului Străinilor a respins cererea recurentei formulată la 30 iunie 2011 de a o elibera, pe motiv că a fost în măsură să examineze numai cererile referitoare la retențiile ordonate în temeiul articolului 87 din Legea privind protecția străinilor, ceea ce nu era cazul în speță. La 18 august 2011, pe baza articolului 102 alineatul (1) din Legea privind străinii, Tribunalul de District a decis să rețină recurenta într-un centru închis pentru încă 90 de zile. La 8 noiembrie 2011, Consiliul de Refugiați a statuat cu privire la recursul recurentei împotriva deciziei din 4 mai 2011 prin acordarea unui permis de ședere tolerat din motive familiale ( a reținut că persoana care a depus cererea, cu sediul în Polonia, se afla sub protecția internațională a autorităților poloneze; la 15 noiembrie 2011, Consiliul Refugiaților a ordonat eliberarea reclamantei; această decizie a fost aplicată fără întârziere. La o dată care nu a fost precizată în cererea sa, recurenta s-a plâns de reținerea sa la Ombudsmanul care a transmis plângerea sa Oficiului pentru Străini. Prin răspunsul la plângerea sa, autoritățile au recunoscut că întârzierea a avut loc la înregistrarea acțiunii sale împotriva deciziei sale din 4 mai 2011 a fost cauzată de o neglijență a unui agent al Oficiului. Dreptul intern și internațional relevant Legea privind străinii (Ustawa o cudzoziemcach) În conformitate cu art. 102 alineatul (1) punctul 1 din lege, astfel cum a fost exprimat la momentul faptei, un străin era plasat într-un centru supravegheat, printre altele, în cazul în care este necesar să se asigure buna desfășurare a procedurii de expulzare sau în caz de teamă întemeiată a autorităților de a-l vedea încercând să scape de expulzare. Legea privind protecția străinilor (Ustawa o ochronie cudzoziemców) În conformitate cu art. 20 alineatul (1) punctul 3 din lege, deschiderea procedurii de acordare a statutului de refugiat implică, în temeiul legii, suspendarea aplicării deciziei privind expulzarea unui străin până în ziua în care i se notifică decizia definitivă în cadrul procedurii în cauză. În conformitate cu art. 87 din lege, nu se procedează la arestarea reclamantului în cadrul procedurii privind atribuirea statutului de refugiat, cu excepția cazului în care este necesar să se stabilească identitatea sa, să se evite deturnarea acestei proceduri și să se păstreze securitatea, sănătatea, viața, proprietatea, securitatea națională și ordinea publică. Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților la art. 32 alineatul (1) din convenție prevede că statele contractante nu vor expulza un refugiat care se află în mod regulat pe teritoriul lor decât din motive de securitate națională sau de ordine publică. Invocând art. 5 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de reținerea sa într-un centru închis pentru străini. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE: privarea de libertate a recurentei, ca urmare a plasării sale și a reținerii sale într-un centru închis pentru străini, a fost ea în mod regulat în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (f) din convenție?
Requête n
o
78244/11
Dagirat DZHABRAILOVA
contre la Pologne
introduite le 15 décembre 2011
La requérante, M
me
Dagirat Dzhabrailova, est une ressortissante russe originaire du Daghestan, née en 1988 et résidant à Pruszków. Elle est représentée devant la Cour par M. I. Kamiński, juriste de la Fondation d’Helsinki de Varsovie.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
A son arrivée en Pologne le 14 janvier 2011, la requérante déposa une demande d’attribution du statut de réfugié en affirmant avoir subi des persécutions de la part des services de sûreté russes en raison de sa confession musulmane.
Par une décision du 4 mai 2011, le chef de l’Office des étrangers (
Szef Urzędu do spraw cudzoziemców
) statua sur la demande de la requérante, en refusant de lui attribuer le statut de réfugié et d’accorder la protection subsidiaire (
ochrona uzupełniająca
) et ordonna son expulsion.
Le 12 mai 2011, la requérante se présenta personnellement au greffe de l’Office des étrangers où elle déposa un recours contre la décision du 4 mai 2011.
Le 20 mai 2011, la requérante fut interpellée par les agents de la sûreté de l’Etat (
Agencja Bezpieczeństwa Wewnętrznego, ABW
).
Par une ordonnance du 21 mai 2011, le tribunal de district de Varsovie ordonna le placement de la requérante dans un centre fermé pour les étrangers pour la durée de 90 jours, jugeant cette mesure nécessaire à la préservation du bon déroulement de la procédure relative à son expulsion. Le tribunal retint que la requérante était en situation irrégulière et que ses dires, selon lesquels elle aurait déposé un recours contre la décision du 4
mai 2011, n’étaient pas corroborés par les éléments répertoriés dans la base des données de l’Office des étrangers.
Dans un recours contre l’ordonnance du 21 mai 2011, la requérante fit valoir le caractère régulier de son séjour en Pologne, compte tenu de la procédure relative à sa demande d’attribution du statut de réfugié pendante devant les autorités. Elle produisit une copie de son recours contre la décision du 4 mai avec une signature manuscrite de l’agent l’ayant réceptionné, le tampon de l’Office des étrangers et la date de son introduction, soit le 13 mai 2011.
Le 17 juin 2011, le tribunal régional de Varsovie rejeta le recours de la requérante. Tout en ayant observé que son recours contre la décision du 4
mai avait impliqué le sursis à son expulsion, il n’avait pas d’incidence sur sa rétention dans un centre pour les étrangers. Le tribunal jugea que cette mesure était toujours nécessaire à la préservation du bon déroulement de la procédure d’expulsion, compte tenu du refus de la requérante de quitter la Pologne de son propre gré.
Une attestation versée au dossier de l’affaire, établie le 1
er
juillet 2011 par l’Office des étrangers, fait apparaître que le recours de la requérante contre la décision du 4 mai 2011, déposé le 13 mai 2011, fut répertorié dans la base des données de l’Office le 25 mai 2011.
Par une décision du 25 juillet 2011, le Chef de l’Office des étrangers rejeta la demande de la requérante formulée le 30 juin 2011 de la libérer, au motif qu’il était compètent pour examiner les seules demandes concernant les retentions ordonnées sur le fondement de l’article 87 de la loi sur la protection des étrangers, ce qui n’était pas le cas en l’espèce.
Le 18 août 2011, en se basant sur l’article 102 alinéa 1 de la loi sur les étrangers, le tribunal de district décida de reconduire la rétention de la requérante dans un centre fermé pour 90 jours supplémentaires. Le tribunal nota que la procédure relative au recours de la requérante contre la décision du 4 mai était en cours et qu’en cas de libération, la requérante pourrait tenter de se soustraire à son expulsion.
Le 8 novembre 2011, le Conseil des réfugiés statua sur le recours de la requérante contre la décision du 4 mai 2011, en lui octroyant un titre de séjour toléré pour motif familial (
zgoda na pobyt tolerowany
). Il retint que l’époux de la requérante, domicilié en Pologne, était placé sous la protection internationale des autorités polonaises.
Le 15 novembre 2011, le Conseil des réfugiés ordonna la libération de la requérante. Cette décision fut appliquée sans délai.
A une date non-précisée dans sa requête, la requérante se plaignit de sa rétention auprès du Médiateur qui avait transmis sa plainte à l’Office des étrangers. En répondant à sa plainte, les autorités reconnurent que le retard s’étant produit lors de l’enregistrement de son recours contre la décision du 4 mai 2011 était imputable à une négligence d’un agent de l’Office.
B.
Le droit interne et international pertinent
1.
La loi sur les étrangers (Ustawa o cudzoziemcach)
Selon l’article 102 alinéa 1 point 1 de la loi, tel qu’il était libellé à l’époque des faits, un étranger était placé dans un centre surveillé, entre autres, en cas de nécessité de garantir le bon déroulement de la procédure de son expulsion ou en cas d’une crainte fondée des autorités de le voir tenter de se soustraire à son expulsion.
2.
La loi sur la protection des étrangers (Ustawa o ochronie cudzoziemców)
Selon l’article 20 alinéa 1 point 3 de la loi, l’ouverture de la procédure d’attribution du statut de réfugié implique en vertu de la loi le sursis à l’application de la décision sur l’expulsion d’un étranger jusqu’au jour où il lui est notifiée la décision définitive dans la procédure en question.
Selon l’article 87 de la loi, il n’est pas procédé à l’arrestation du demandeur dans la procédure relative à l’attribution du statut de réfugié sauf en cas de nécessité d’établir son identité, d’éviter le détournement de cette procédure et de préserver la sécurité, la santé, la vie, la propriété d’autrui, la sécurité nationale et l’ordre public.
3.
La Convention de Genève de 1951 relative au statut des réfugiés
L’article 32 alinéa 1 de la Convention prévoit que les États contractants n’expulseront un réfugié se trouvant régulièrement sur leur territoire que pour des raisons de sécurité nationale ou d’ordre public.
GRIEF
Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de sa rétention dans un centre fermé pour les étrangers.
La privation de la liberté de la requérante, consécutive à son placement et à sa rétention dans un centre fermé pour les étrangers, a-t-elle été régulière au sens de l’article 5 § 1 f) de la Convention
?