M.G. c. BULGARIE

Secțiunea a patra Cerere nr. 59297/12 M.G. împotriva Bulgariei introdusă la 14 septembrie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul își are reședința în Berlin, Germania. Este cetățean rus de origine cecenă. Este reprezentat de dl Pehlivov, avocat în Rusa. În 2004, la o dată nedeterminată, el a intrat în Polonia împreună cu familia sa. La 15 noiembrie 2004, agenția poloneză a refugiaților i-a recunoscut statutul de refugiat din cauza existenței unui risc real de persecuție în țara sa de origine. Din noiembrie 2005, reclamantul își are rezidența în Germania, unde are statutul de refugiat și unde obține eliberarea unui document de identitate și călătorie. La 7 iulie 2012, a fost arestat la frontiera Bulgaro-Roumane în temeiul unui mandat de arestare emis de Tribunalul Penal din Nazran (Ingouchie) și comunicat prin intermediul biroului rus al Interpolului. La 11 iulie 2012, acesta a fost deținut timp de 40 de zile. August 2012, Parchetul General Rusesc a fost extrădat în Rusia pe motiv că a făcut obiectul unei proceduri penale pentru participarea la o organizație armată, terorism și trafic de arme. Cererea de extrădare a fost examinată în primă instanță la 23 august 2012. Tribunalul Regional din Ruse a refuzat să acorde extrădarea pe motiv că reclamantul deținea un statut recunoscut de refugiat în alte două țări membre ale UE, Polonia și Germania, ceea ce, în temeiul Tratatului de funcționare al UE, îi conferia același statut în Bulgaria și astfel, extrădarea sa era interzisă prin legea bulgară. Pe de altă parte, a existat un pericol de a fi supus unor tratamente în conformitate cu art. 3 din țara sa de origine, având în vedere documentele prezentate de autoritățile poloneze, germane și de reprezentantul UNHCR. La 11 septembrie 2012, care se pronuna asupra recursului la Parchet, Tribunalul de apel al lui Veliko Tarnovo a infirmat hotărârea instanței inferioare și a autorizat extrădarea. Comisia a considerat că recunoașterea statutului de refugiat într-o altă țară membră a UE nu a reprezentat o recunoaștere a aceluiași statut în Bulgaria. El nu dispunea de suficiente date pe care ar fi supus unor tratamente inumane și degradante în țara sa de origine, iar autoritățile ruse le oferiseră garanții că își va ispăși pedeapsa eventual în condiții compatibile cu Convenția europeană a drepturilor omului. Statutul său de refugiat în temeiul Convenției de la Geneva nu a reprezentat un obstacol în calea extrădării. Această decizie a fost definitivă. Reclamantul este în prezent încarcerat în spațiile de detenție provizorie din Rusa, așteptând executarea deciziei de extrădare. Având în vedere obiecțiunile reclamantului și documentele care au fost prezentate, ar trebui să se considere că persoana respectivă ar putea fi supusă riscului de a fi supusă unor tratamente contrare articolului 3 din convenție dacă ordinul de returnare către țara sa de origine ar fi pus în aplicare

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

59297/12

M.G. contre la Bulgarie

introduite le 14 septembre 2012

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT

Le requérant réside à Berlin, en Allemagne. Il est citoyen russe d’origine tchétchène. Il est représenté par Me M. Pehlivanov, avocat à Ruse.

En 2004, à une date non déterminée, il entra en Pologne accompagné de sa famille. Le 15 novembre 2004, l’agence polonaise des refugiés lui reconnut le statut de refugié en raison de l’existence d’un risque réel de persécution dans son pays d’origine. Depuis novembre 2005, le requérant réside en Allemagne où il a le statut de refugié et où il obtint la délivrance d’un document d’identité et de voyage.

Le 7 juillet 2012, il fut arrêté à la frontière Bulgaro-Roumaine en vertu d’un mandat d’arrêt délivré par le tribunal pénal à Nazran (Ingouchie) et communiqué via le bureau russe d’Interpol. Le 11 juillet 2012, il fut détenu pour quarante jours.

Le 1

er

août 2012, le parquet général russe demanda l’extradition du requérant vers la Russie au motif qu’il y faisait l’objet d’une procédure pénale pour participation à une organisation armée, terrorisme et trafic d’armes.

La demande d’extradition fut examinée en première instance le 23 août 2012. Le tribunal régional de Ruse refusa d’ordonner l’extradition au motif que le requérant disposait d’un statut reconnu de refugié dans deux autres pays membres de l’UE, Pologne et Allemagne, ce qui, en vertu du Traité de fonctionnement de l’UE, lui conférait le même statut en Bulgarie. Ainsi, son extradition était interdite par la loi bulgare. Il existait par ailleurs un danger qu’il soit soumis à des traitements contraires à l’article 3 dans son pays d’origine au vu des pièces présentées par les autorités polonaises, allemandes et par le représentant du UNHCR.

Le 11 septembre 2012, statuant sur l’appel du parquet, la cour d’appel de Veliko Tarnovo infirma la décision du tribunal inférieur et autorisa l’extradition. Elle estima que la reconnaissance du statut de refugié dans un autre pays membre de l’UE n’équivalait pas reconnaissance du même statut en Bulgarie. Il n’existait pas suffisamment de donnés qu’il serait soumis à des traitements inhumains et dégradants dans son pays d’origine et les autorités russes avaient donné des garanties qu’il purgerait sa peine éventuelle dans des conditions compatibles avec la Convention européenne des droits de l’homme. Son statut de refugié en vertu de la Convention de Genève ne faisait pas obstacle, à lui seul, à l’extradition. Cette décision était définitive.

Le requérant est actuellement incarcéré dans les locaux de détention provisoire à Ruse en attendant l’exécution de la décision de son extradition.

QUESTION

Eu égard aux griefs du requérant et aux documents qui ont été soumis, doit-on considérer que l’intéressé serait confronté au risque d’être soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention si l’ordre d’expulsion vers son pays d’origine était mis à exécution

?