CtEDO 13.10.2015 Auto

A.U. c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
13.10.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
A.U. c. FRANCE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 16967/14 A.U. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 13 octombrie 2015 într-un comitet compus din Ganna Yudkivska, președinte, Andrei Potocki, Síofra O Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Președintele secțiunii, dl A.U., este un cetățean rus născut în 1981 și rezident la Paris. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (4) din Regulamentul de procedură]. A fost reprezentat de agentul său, F. Alabrune, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul este originar din K., districtul Grozny. Pretinde că este nepotul A.A., persoană angajată în cauza Cecenă care a făcut obiectul unei arestări arbitrare în 2002 și care a dispărut de atunci. A fost chemat la secție în calitate de martor, iar autoritățile i-au propus să coopereze cu ele. Reclamantul a refuzat să-și denunțe vecinii și a fost apoi victima unei represalii a violenței din partea autorităților. Apoi a decis să ofere ajutor luptătorilor ceceni, sub formă de produse alimentare pe care le transporta pentru ei. În 2010, polițiștii s-au prezentat la domiciliul părinților reclamantului și le-au lăsat o citație pentru el. Reclamantul a părăsit Cecenia și, după ce a trecut prin Polonia, Austria și Belarus, a ajuns în Franța în 2012. În urma depunerii cererii sale de admitere la ședere în temeiul dreptului de azil, autoritățile franceze au sesizat autoritățile poloneze cu privire la o cerere de preluare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. Dublin II, dar acestea din urmă și-au declinat responsabilitatea pentru examinarea cererii de azil a reclamantului și au refuzat să îl readmite pe teritoriul lor. În martie 2013, prefectul a refuzat temporar șederea și-a depus cererea de azil la Oficiul francez de protecție a refugiaților și apatrizi (OFPRA) în cadrul procedurii prioritare. Reclamantul sesizează Curtea cu privire la o cerere de aplicare provizorie a unei măsuri pentru suspendarea expulzării. La 26 februarie 2014, judecătorul care a servit drept președinte al secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a informat guvernul francez, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură al Curții, că era de dorit să nu fie expulzat reclamantul în Rusia pe durata procedurii în fața Curții. Printr-o decizie din 3 iunie 2015, Curtea Națională a Drepturilor de Azil (CNDA) a anulat decizia directorului general al OFPRA din 7 august 2013 și a recunoscut dreptul de protecție subsidiară al reclamantului pe următoarele motive (...) [qu ; că (...) CEDO a concluzionat în repetate rânduri, având în vedere condițiile de detenție din Federația Rusă, care pot fi considerate un tratament inuman și degradant, cu încălcarea articolelor 3 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului ; că [mai multe rapoarte] menționează în unanimitate frecvența torturii și disparițiilor în detenție în Federația Rusă și în regiunea de Nord Caucaz; că, prin urmare, se stabilește că reclamantul va fi expus, în cazul în care se întoarce în țara sa de origine, unei amenințări grave la adresa tratamentelor inumane și degradante (...); că, ulterior, M. A.U. are dreptul de a beneficia de protecție subsidiară ... La 13 iulie 2015, prefectul a abrogat la data de 13 iulie 2013 refuzul de ședere cu o obligație de a părăsi teritoriul francez luat împotriva reclamantului la 13 septembrie 2013. Invocând art. 3 din Convenție, recurentul declară că o trimitere la Rusia era supusă unor tratamente contrare acestei dispoziții. De asemenea, el se temea să facă obiectul unei execuții extrajudiciare și, în această privință, menționează art. 2 din Convenție. Invocând art. 13 coroborat cu art. 2 și cu art. 3 din Convenție, reclamantul susține că prelucrarea cererii sale de azil în procedură prioritară nu i-a permis să aibă acces la o cale de atac eficientă. În observațiile prezentate Curții la 17 iulie 2015, guvernul susține că, întrucât reclamantul a fost admis la protecția subsidiară în temeiul unei hotărâri a CNDA pronunțată la 3 iunie 2015, litigiul este soluționat și că nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Prin urmare, guvernul invită Curtea să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (b) și (c) din Convenție. Reclamantul nu a prezentat nici o declarație în răspuns. Curtea reamintește că nu se poate pronunța în instanță. În sensul articolului 34 din Convenție, cel care a obținut, la nivel național, o redresare adecvată și suficientă a presupuselor încălcări ale Convenției (Gebremedhin [Gaberamadhien] c. Franța (dec.), nr 25389/05, § 36, 10 octombrie 2006). Această regulă este valabilă chiar dacă persoana respectivă obține satisfacție în timp ce procedura este deja inițiată în fața Curții ; astfel, se dorește caracterul subsidiar al sistemului de garanții al Convenției (ibid Curtea constată că, în prezent, admiterea la protecția subsidiară împiedică trimiterea reclamantului către țara sa de origine. Prefectul a abrogat la 13 iulie 2015 la mai 2015 refuzul de ședere cu o obligație de a părăsi teritoriul francez care fusese luat împotriva reclamantului la 13 septembrie 2013. Curtea deduce din cele de mai sus că este suficient de stabilit că reclamantul nu mai riscă să fie retrimis în Federația Rusă. Prin urmare, nu mai poate să se mai prezinte în temeiul articolului 34 din convenție. Prin urmare, cererea este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 5 noiembrie 2015. Milano Blaško Ganna Yudkivska grefier adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă