A.A.A. c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere n 26735/15 A.A. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 4 iulie 2017 într-un comitet compus din Mārti 368/š Mits, președinte, André Potocki, Latif Hüseynov, judecători, și Anne-Marie Dougin, graffière de section f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 3 iunie 2015, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamantul, dl A.A.A., este un resortisant sudanez născut în 1990 și rezident la Paris. Președintele secțiunii a accesat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (4) din Regulamentul de procedură] și este reprezentat în fața Curții de către dl A. Thiebaut, avocată la Paris. La scurt timp după sosirea sa în Franța, prefectul de poliție a luat împotriva sa un ordin de obligație de a părăsi teritoriul francez, precum și o măsură de plasare într-un centru de detenție administrativă și a formulat o acțiune împotriva acestor măsuri în fața Tribunalului Administrativ din Paris, care l-a respins la 18 mai 2015. La 3 iunie 2015, Tribunalul a înaintat Curții o cerere de măsură provizorie. La iunie 2015, instanța care a servit drept președinte al secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a informat guvernul francez, în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură, să nu expulzeze reclamantul în Sudan pe durata procedurii în fața Curții. La 18 septembrie 2015, reclamantul a depus o cerere de azil, pe care Oficiul Francez pentru Protecția Refugiaților și Apatridi ( Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul declară că se temea, în caz de trimitere la Sudan, de a fi supus unor tratamente abuzive din partea autorităților sudaneze. ÎN Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 10. Prin memoriul din 22 mai 2017, guvernul a informat Curtea că reclamantul a primit recunoașterea statutului de refugiat și a solicitat eliminarea cauzei din rolul Curții. 11. Curtea constată că statutul de refugiat împiedică trimiterea reclamantului către țara sa de origine. Prin urmare, nu mai poate pretinde că este victima presupuselor încălcări ale Convenției (a se vedea mutatis mutandis Gebremedhin [Gaberamadhien] c. Franța (dec.), n 25389/05, § 36, 10 octombrie 2006 și Ka.R. c. Franța (dec.), n 27777,/08, 27 martie 2012). 12. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. 13. În plus, niciun motiv întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenție sau a protocoalelor sale na . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 39 din regulament. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și comunicat în scris la 20 iulie 2017. Anne-Marie Dougin Mārti

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

26735/15

A.A.A.

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 4 juillet 2017 en un comité composé de

:

Mārtiņš Mits,

président,

André Potocki,

Lәtif Hüseynov,

juges,

et de Anne-Marie Dougin,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 3 juin 2015,

Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

1.

Le requérant, M. A.A.A., est un ressortissant soudanais né en 1990 et résidant à Paris. Le président de la section a accédé à la demande de non

‑

divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 4 du règlement). Il est représenté devant la Cour par M

e

A. Thiebaut, avocate à Paris.

2.

Le requérant, appartenant à une tribu non

‑

arabe du Darfour, quitta son pays par crainte de subir des mauvais traitements.

3.

Peu après son arrivée en France, le préfet de police pris à son encontre un arrêté portant obligation de quitter le territoire français ainsi qu’une mesure de placement en centre de rétention administrative.

4.

Il forma contre ces mesures un recours devant le tribunal administratif de Paris, qui le rejeta le 18 mai 2015.

5.

Le 3 juin 2015, il saisit la Cour d’une demande de mesure provisoire. Le

5

juin

2015, la juge faisant fonction de président de la section à laquelle l’affaire avait été attribuée décida d’indiquer au Gouvernement français, en application de l’article 39 de son règlement, de ne pas expulser le requérant vers le Soudan pour la durée de la procédure devant la Cour.

6.

Le 18 septembre 2015, le requérant déposa une demande d’asile, que l’Office français de protection des réfugiés et apatrides («

OFPRA

») rejeta le 18

décembre

2015.

7.

Le 28

mars

2017, la Cour nationale du droit d’asile («

CNDA

») annula cette décision et reconnut au requérant la qualité de réfugié.

GRIEFS

8.

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant dit craindre, en cas de renvoi vers le Soudan, de subir des mauvais traitements de la part des autorités soudanaises.

EN DROIT

9.

Le requérant allègue qu’un renvoi vers son pays d’origine, le Soudan, l’exposerait à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention, qui est ainsi libellé

:

Article 3

«

Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants.

»

10.

Par un mémoire du 22 mai

2017, le Gouvernement a informé la Cour que le requérant s’était vu reconnaître le statut de réfugié et a sollicité la radiation de l’affaire du rôle de la Cour.

11.

La Cour constate que le statut de réfugié fait obstacle au renvoi du requérant vers son pays d’origine. Par conséquent, il ne peut plus se prétendre victime des violations alléguées de la Convention (voir,

mutatis mutandis, Gebremedhin [Gaberamadhien] c.

France

(déc.), n

o

25389/05, §

36, 10 octobre 2006 et

Ka.R. c. France

(déc.), n

o

27717/08, 27 mars 2012).

12.

Au vu de ce qui précède, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c) de la Convention).

13.

En outre, aucun motif tiré du respect des droits de l’homme garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)

in fine

de la Convention).

14.

En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article

39 du règlement.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Fait en français puis communiqué par écrit le 20 juillet 2017.

Anne-Marie Dougin

Mārtiņš Mits

Greffière adjointe f.f.

Président