M.A. împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 48893/15 M.A. împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 11 octombrie 2016 într-un comitet compus din Khanlar Hajiyev, președinte, Faris Vehabović, Carlo Ranzoni, judecători, și Anne-Marie Dougin, g f.f., având în vedere cererea menționată anterior formulată la 6 octombrie 2015, Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl M.A, este un resortisant sudanez născut în 1994 și rezident în Nisa. Președinta secțiunii a acceptat cererea de refuz dezvăluirea identității sale formulate de reclamant [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură].

Acesta a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Z. Oloumi, avocat la Nisa. Guvernul francez ( Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul susținea un risc de încălcare a acestei dispoziții în cazul executării măsurii de trimitere împotriva sa. Invocând art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea de caracterul nesuspensiv al acțiunii sale împotriva hotărârii instanței administrative prin care respingea cererea sa de anulare a cererii de anulare a cererii de înscriere în art. 3 din Convenție. La 7 octombrie 2015, judecătorul care a servit drept președinte al secțiunii căreia i s-a atribuit cauza a decis să informeze guvernul, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, să nu trimită reclamantul în Sudan pe durata procedurii în fața Curții.

După primirea formularului, Curtea a decis să comunice cererea guvernului la 11 ianuarie 2016. La 10 martie 2016, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Curtea le-a transmis reprezentantului reclamantului și a invitat să își prezinte observațiile ca răspuns la observațiile guvernului înainte de 27 aprilie 2016. Printr-o scrisoare recomandată cu aviz de primire din 3 mai 2016, Curtea a atras atenția reprezentantului reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale era mai mic și că nu solicitase prelungirea acestuia. În plus, aceasta a precizat că, în termenii aceluiași articol, ea putea să șteargă o cerere din rol, pe baza articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, atunci când, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționa să o mențină.

Această scrisoare a ajuns bine la reprezentantul reclamantului în conformitate cu avizul de primire întors semnat și a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Aplicarea articoluluiui 39 din regulament se încheie. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 3 noiembrie 2016. Anne-Marie Dougin Khanlar 318/2006yev Modulul adjunct f.f. Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 48893/15 M.A. contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 11 octobre 2016 en un comité composé de : Khanlar Hajiyev, président, Faris Vehabović, Carlo Ranzoni, juges, et de Anne-Marie Dougin, g reffière adjointe de section f.f., Vu la requête susmentionnée introduite le 6 octobre 2015, Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. M.A, est un ressortissant soudanais né en 1994 et résidant à Nice. La présidente de la section a accédé à la demande de non ‑ divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 3 du règlement). Il a été représenté devant la Cour par M e Z. Oloumi, avocat à Nice. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. F. Alabrune, directeur des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant alléguait un risque de violation de cette disposition en cas d’exécution de la mesure de renvoi prise à son encontre. Invoquant l’article 13 combiné avec l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait du caractère non suspensif de son recours contre le jugement du tribunal administratif rejetant sa demande d’annulation de l’arrêté d’expulsion.

Le 7 octobre 2015, le juge faisant fonction de président de la section à laquelle l’affaire avait été attribuée décida d’indiquer au Gouvernement, en application de l’article 39 du règlement de la Cour, de ne pas procéder au renvoi du requérant vers le Soudan pour la durée de la procédure devant la Cour. Après réception du formulaire, la Cour décida de communiquer la requête au Gouvernement le 11 janvier 2016. Le 10 mars 2016, le Gouvernement fit parvenir ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. La Cour transmit ces dernières au représentant du requérant et l’invita à présenter ses observations en réponse à celles du Gouvernement avant le 27 avril 2016. Cette lettre est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec avis de réception du 3 mai 2016, la Cour attira l’attention du représentant du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle précisa en outre qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnaient à penser que le requérant n’entendait pas maintenir celle-ci. Cette lettre est bien parvenue au représentant du requérant selon l’avis de réception retourné signé et est restée sans réponse. EN DROIT À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. L’application de l’article 39 du règlement prend ainsi fin. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français puis communiqué par écrit le 3 novembre 2016. Anne-Marie Dougin Khanlar Hajiyev Greffière adjointe f.f. Président