SZCZERBOWSKI c. POLOGNE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 44025/05 prezentată de Grzegorz SZCZERBOWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 23 august 2011 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, Sour Erik Jebens, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Arac graffiter adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 octombrie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 12 mai 2011, prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINIȚIE Cererea a fost depusă de domnul Grzegorz Szczerbowski, un resortisant polonez, născut în 1974 și rezident în Cracovia. Guvernul polonez ( Invocând art. 5 alineatul (1) și art. 3 din convenție, reclamantul se plânge de caracterul neregulamentar și de durata detenției sale provizorii, dispus într-o procedură penală împotriva sa și fiind extins pe o perioadă de aproximativ un an și două luni, inclusiv opt luni petrecute într-un penitenciar aflat în așteptarea desemnării unei unități de îngrijire psihiatrică care ar putea să îl găzduiască pe solicitant. Citând, în esență, art. 13 din convenție, recurentul impune instanțelor faptul că nu a luat o hotărâre cu privire la acțiunea sa împotriva unei hotărâri din 12 mai 2006 de prelungire a detenției sale. Acuzația în cauză a fost declarată inadmisibilă la 2 iunie 2006, pe motiv că nu mai avea obiect, deoarece reclamantul fusese eliberat între timp în temeiul ordonanței din 29 mai 2006. Cu privire la cauza formulată de art. 5 alin. (1) și (3) din Convenție printr-o scrisoare din 12 mai 2011, guvernul a informat Curtea că intenționează să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de cerere. El a invitat Curtea să șteargă cauza rolului în temeiul art. 37 din Convenție. Declarația se citește astfel. (...) guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște că deținerea reclamantului încalcă dispozițiile art. 5 alin. (1) și (3) din Convenție. Având în vedere circumstanțele cauzei, guvernul declară că este pregătită pentru Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. (...) Într-o scrisoare din 20 mai 2011, reclamantul și-a exprimat dezacordul față de oferta guvernului. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența sa, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii de rejudecare. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, ea poate șterge o cerere din rol în totalitate sau în parte în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) de la Convenția pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În acest caz, pentru a stabili dacă trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar [GC], n 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03. Având în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația guvernului, precum și suma propusă a despăgubirii pentru plata sumelor acordate în cauze similare (inclusiv Kumenda c. Polonia, 2369/09, 8 iunie 2010) Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii (articolul c) din Convenție. Având în vedere cele de mai sus, în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la problema adresată în speță, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale nu prevăd că: ea se referă la examinarea acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (1) in fine Despre În măsura în care recurentul, citând în esență art. 13 din convenție, se plânge că acțiunea sa împotriva ordonanței din 12 mai 2006 nu a făcut obiectul unei examinări pe fond, Curtea constată că, având în vedere motivele de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor pe care le conține, decide, în temeiul art. 37 lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza din rol cu condiția ca aceasta să se refere la tărâmul întemeiat pe art. 1 și 3 din Convenție să declare cererea inadmisibilă pentru surplus. Fatoș Arac. Nicholas Bratza Președinte adjunct

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

44025/05

présentée par Grzegorz SZCZERBOWSKI

contre la Pologne

La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 23 août 2011 en une chambre composée de

:

Nicolas Bratza,

président,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

Sverre Erik Jebens,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Vincent A. De Gaetano,

juges,

et de Fatoș Aracı,

greffière adjointe de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 13 octobre 2005,

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 12 mai 2011, invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requête a été introduite par M. Grzegorz Szczerbowski, un ressortissant polonais, né en 1974 et résidant à Cracovie. Le gouvernement polonais («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M.

J.

Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.

Invoquant l’article 5 §§ 1 et 3 de la Convention, le requérant se plaint du caractère irrégulier et de la longueur de sa détention provisoire, ordonnée dans une procédure pénale contre lui et s’étant étendue sur une année et deux mois environ, dont huit mois passés dans un centre pénitentiaire en attente de la désignation d’un établissement des soins psychiatriques susceptible d’accueillir le requérant.

Citant en substance l’article 13 de la Convention, le requérant impute aux juridictions le fait de n’avoir pas statué sur son recours contre une ordonnance du 12 mai 2006 prolongeant sa détention. Le recours en question a été déclaré irrecevable le 2 juin 2006, au motif qu’il n’avait plus d’objet car le requérant avait été entretemps libéré en vertu de l’ordonnance du 29

mai

2006.

EN DROIT

A.

Sur le grief tiré de l’article 5 §§ 1 et 3 de la Convention

Par une lettre du 12 mai 2011, le gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par la requête. Il a invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention.

La déclaration se lit ainsi

:

«

(...) le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu’il reconnaît que la détention du requérant était en violation de l’article 5 §§ 1 et 3

de la Convention.

Compte tenu des circonstances de la cause, le Gouvernement déclare être prêt à

verser au requérant, au titre de la satisfaction équitable, la somme de 1 500 Eur. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera payable dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article

37

§

1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

(...)

»

Dans une lettre du 20 mai 2011, le requérant s’est opposé à l’offre du gouvernement.

La Cour rappelle que l’article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l’article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque

:

«

pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête».

Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle dans sa totalité ou en partie en vertu de l’article 37 § 1 c) de

la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se

poursuive.

En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se

dégageant de sa jurisprudence, en particulier de l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

[GC], n

o

26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI,

WAZA Spółka z o.o. c.

Pologne

(déc.), n

o

11602/02, 26 juin 2007, et

Sulwińska c. Pologne

(déc.), n

o

28953/03).

Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement ainsi que du montant de l’indemnité proposée – qui cadre avec les sommes octroyées dans des affaires analogues (notamment

Kumenda c. Pologne

, n

o

2369/09, 8 juin 2010) – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article

37

§

1

c) de la Convention).

Eu égard à ce qui précède, et en particulier à l’existence d’une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l’espèce, elle considère que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et

ses protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1

in fine

).

B.

Sur le grief tiré de l’article 13 de la Convention

Dans la mesure où le requérant, citant en substance l’article 13 de la Convention, se plaint que son recours contre l’ordonnance du 12 mai 2006 n’a pas fait l’objet d’un examen sur le fond, la Cour note qu’au vu des motifs d’irrecevabilité de ce recours (l’absence d’objet consécutive à la libération antérieure du requérant), ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte

;

Décide

, en vertu de l’article 37

§

1

c) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne le grief tiré de l’article

5

§§

1 et 3 de la Convention

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Greffière adjointe

Président