SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere n 35316/09 prezentată de Marcin BISZCZAK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 25 ianuarie 2011 într-un comitet compus din Ján Šikuta, președinte, Lech Garlicki, Vincent A. de Gaetano, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 17 noiembrie 2010, invitând Curtea să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE cererea a fost depusă de domnul Marcin Biszczak, un resortisant polonez, născut în 1979 și rezident în Mostoles în Spania. Guvernul polonez ( Wołąsiewicz, Ministerul Afacerilor Externe. Prin invocarea articolelor 5 alineatul (3) și 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de durata detenției provizorii pe care a făcut-o între 29 martie 2007 și data care nu a fost indicată exact în noiembrie 2009, precum și durata procedurilor penale îndreptate împotriva sa în cadrul cărora a fost aplicată reținerea provizorie. Procedura penală împotriva reclamantului a început la o dată nespecificată în 1996 și este pendinte în fața Curții Supreme ca urmare a recursului formulat de recurent împotriva hotărârii Tribunalului de apel care îl condamnă la o pedeapsă de trei ani de condamnare penală. Cu toate acestea, până la 30 mai 2006, procedura nu a fost continuată efectiv, dat fiind că reclamantul se afla în străinătate. Prin scrisoarea din 17 noiembrie 2010, guvernul a informat Curtea că intenționează să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de cerere. El a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din Convenție. (...) guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului, precum și durata procedurilor penale care îl privesc. Având în vedere circumstanțele cauzei, guvernul declară că este pregătit pentru Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale (...) Reclamantul s-a opus ofertei guvernului și a solicitat Curții să continue examinarea cauzei. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existență, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Comisia reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate anula o cerere de participare în întregime sau parțial în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă aceasta trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse, care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c) din convenție). Având în vedere cele de mai sus, în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la problema adresată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să fie examinată de către instanță (art. 37 alineatul (1) în fine) Întrucât procedura în cauză este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne, decizia de radiere a Curții nu aduce atingere în niciun fel posibilității de a exercita alte acțiuni în scopul de a obține despăgubiri în cazul în care procedura ar suferi noi întârzieri după data prezentei decizii. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, de a elimina cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Fatoș Arac
Requête n
o
35316/09
présentée par Marcin BISZCZAK
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 25 janvier 2011 en un comité composé de
:
Ján Šikuta,
président,
Lech Garlicki,
Vincent A. de Gaetano,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 juin 2009,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 17
novembre 2010, invitant la Cour à rayer la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requête a été introduite par M. Marcin Biszczak, un ressortissant polonais, né en 1979 et résidant à Mostoles en Espagne. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M.
J.
Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
En invoquant les articles 5 § 3 et 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la détention provisoire dont il a fait l’objet entre le 29
mars 2007 et la date non indiquée précisément en novembre 2009, ainsi que de la longueur de la procédure pénale dirigée contre lui dans le cadre de laquelle la détention provisoire a été appliquée. La procédure pénale contre le requérant a commencé à une date non précisée en 1996 et est pendante devant la Cour suprême suite au pourvoi formé par le requérant contre le jugement de la cour d’appel le condamnant à une peine de trois années de réclusion criminelle. Toutefois, jusqu’au 30 mai 2006, la procédure n’était pas effectivement poursuivie, étant donné que le requérant séjournait à l’étranger.
Sur les griefs tirés de la durée de la détention provisoire du requérant et de la longueur de la procédure pénale à son encontre
Par une lettre du 17 novembre 2010, le gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par la requête. Il a invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention.
La déclaration se lit ainsi
:
«
(...) le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu’il reconnaît la durée excessive de la détention provisoire du requérant ainsi que celle de la procédure pénale le concernant.
Compte tenu des circonstances de la cause, le Gouvernement déclare être prêt à
verser au requérant, au titre de la satisfaction équitable, la somme de 6 000 PLN. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera payable dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37
§
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage
».
(...)
Le requérant s’est opposé à l’offre du gouvernement et a prié la Cour de poursuivre l’examen de l’affaire.
La Cour rappelle que l’article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l’article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
».
Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle dans sa totalité ou en partie en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence, en particulier de l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
[GC], n
o
WAZA Spółka z o.o. c.
Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03).
Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement ainsi que du montant de l’indemnité proposée – qui cadre avec les sommes octroyées dans des affaires analogues – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c) de la Convention).
Eu égard à ce qui précède, et en particulier à l’existence d’une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l’espèce, elle considère que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 § 1
in fine
).
La procédure en cause étant toujours pendante devant les juridictions internes, la décision de radiation de la Cour ne préjuge en rien de la possibilité pour les requérants d’exercer d’autres recours afin d’obtenir réparation si la procédure venait à subir de nouveaux retards après la date de la présente décision.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Fatoș Aracı
Ján Šikuta
Greffière adjointe
Président