Secțiunea a patra Cerere nr. 3125/02 prezentată de Grzegorz SZCZERBOWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 4 iulie 2006 într-o cameră compusă din domnul Nicolas Bratza președinte dl Casadevell Bonello Traja Pavlovski Garlicki, Mijović, judecători și grefier de secțiune al dlui T.L. Early, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 10 iunie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere decizia parțială din 8 decembrie 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă Reclamantul, dl Grzegorz Szczerbowski, este un resortisant polonez, născut în 1974 și rezident la Kraków. Guvernul polonez ( În 2000, suspectat de agresiune, reclamantul a fost arestat de poliție. La 20 octombrie 2000, Tribunalul Districtual Kraków a fost declarat inadmisibil la 1 octombrie 2000. Curtea Regională a confirmat această decizie în ultimă instanță la 17 iulie 2001 la 20 noiembrie 2000, Tribunalul Districtual Kraków l-a pus pe reclamant într-o instituție psihiatrică pentru observație timp de patru săptămâni, care a fost confirmată în apel la 9 ianuarie 2001 de către instanța regională. Judecătorii au constatat că plasarea sa s-a bazat pe opiniile experților psihiatri, exprimându-și îndoieli cu privire la starea de discernământ a persoanei interesate în momentul faptelor. Într-adevăr, potrivit opiniei lor, în trecut a suferit un traumatism și a urmat un tratament neurologic. Judecătorii au subliniat că observarea medicală a reclamantului ar avea drept scop asigurarea unor condiții mai bune de apărare a drepturilor sale, în interesul său. La 25 martie 2002, Tribunalul Districtual Kraków a pronunțat împotriva reclamantului o pedeapsă de închisoare de un an pentru agresiune. La 28 mai 2002, tribunalul districtual Kraków a pronunțat o pedeapsă cu închisoarea de șase luni pentru arestarea unui funcționar public, care a fost confirmată în apel la 6 mai 2003 de către instanța regională. La 11 iunie 2003, tribunalul de district l-a condamnat pe reclamant la 7 zile de închisoare pentru sfidare a magistratului. La 13 iunie 2003, Tribunalul Districtual Kraków (Tamponul tribunalului cu mențiunea "recepție") a emis în mod repetat acuzații false cu privire la aceasta. La 16 iunie 2003, Tribunalul Districtual Kraków (Tamponul Tribunalului cu mențiunea "recepție") și data primirii cererii. Printr-o scrisoare din 18 iulie 2003, reclamantul a solicitat informații cu privire la posibila examinare a apelului său de către instanță. Primirea scrisorii fusese certificată la 21 iulie 2003, de către Tribunalul Regional din Kraków (tamponul Tribunalului cu mențiunea "recuperată" și data). Potrivit președintelui Tribunalului Regional, legea privind organizarea judiciară nu prevedea o cale de atac împotriva hotărârii prin care se pronunță o pedeapsă privativă de libertate pentru sfidarea magistratului. GRIEF Reclamantul se plânge că Tribunalul de District nu a examinat apelul său interjucat împotriva hotărârii Tribunalului de District din 11 iunie 2003, condamnându-l la o pedeapsă cu închisoarea de șapte zile. Cererea a fost comunicată guvernului printr-o scrisoare din 15 decembrie 2005, în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură al Curții, după examinarea preliminară a admisibilității cererii menționate anterior la 8 decembrie 2005, pentru a-și prezenta observațiile în scris cu privire la admisibilitatea și la temeinicia cauzei reclamantului. Prin scrisorile din 15 decembrie 2005 și 2 februarie 2006, Curtea a informat reclamantul că, în conformitate cu art. 36 alineatul (2) și art. 4 din regulament, acesta trebuie să fie reprezentat în această etapă a procedurii de către un consiliu, atrăgând atenția și asupra dispozițiilor privind asistența judiciară. Întrucât aceste scrisori au rămas fără răspuns, Curtea l-a somat pe solicitant, prin două scrisori recomandate cu confirmare de primire din 14 martie și 25 aprilie 2006, să prezinte informațiile solicitate atrăgând atenția asupra termenilor art. 37 alin. În speță, Curtea consideră că circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție decide să șteargă cauza rolului. T.L Early Nicolas Bratza Modulul Președinte
Requête n
o
31225/02
présentée par Grzegorz SZCZERBOWSKI
contre la Pologne
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 4 juillet 2006 en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
MM.
J.
Casadevall
,
G.
Bonello
,
K.
Traja
,
S.
Pavlovschi
,
L.
Garlicki,
M
me
L.
Mijović,
juges,
et de M. T.L.
Early,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 juin 2001,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu la décision partielle du 8 décembre 2005,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Grzegorz Szczerbowski, est un ressortissant polonais, né en 1974 et résidant à Kraków. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz du Ministère des Affaires Étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 2000, suspecté d’avoir commis une agression, le requérant fut arrêté par la police. Le 20 octobre 2000, le tribunal de district de Kraków plaça l’intéressé en détention provisoire.
Le requérant interjeta appel à l’encontre de la décision de placement, lequel fut déclaré irrecevable le 1
er
juin 2001 par la même instance, car introduit hors délai. Le tribunal régional confirma cette décision en dernier ressort le 17 juillet 2001.
Le 20 novembre 2000, le tribunal de district de Kraków plaça le requérant dans un établissement psychiatrique pour observation pendant quatre semaines, décision confirmée en appel le 9 janvier 2001, par le tribunal régional.
Les juges constatèrent que son placement était basé sur les opinions des experts psychiatres, ayant exprimé des doutes quant à l′état de discernement de l′intéressé au moment des faits. En effet, selon eux l’intéressé avait subi dans le passé un traumatisme et suivi un traitement neurologique. Les juges soulignèrent que l’observation médicale du requérant aurait pour but de lui garantir de meilleures conditions de défense de ses droits, ceci dans son propre intérêt.
Le 25 mars 2002, le tribunal de district de Kraków prononça à l’encontre du requérant une peine de prison d’un an pour agression. Le 7
février 2003, le tribunal régional renvoya l’affaire pour réexamen. L’affaire est en cours d’examen.
Le 28 mai 2002, le tribunal de district de Kraków prononça à l’encontre du requérant une peine de prison de six mois pour outrage à fonctionnaire public, décision confirmée en appel le 6 mai 2003, par le tribunal régional.
Le 11 juin 2003, le tribunal de district condamna le requérant à une peine de prison de sept jours pour outrage à magistrat.
Celui-ci
avait en effet, formulé, à plusieurs reprises, des fausses accusations à son égard en portant ainsi atteinte à l′autorité de la justice. Le 13 juin 2003, l’intéressé interjeta appel de la décision. La réception de la demande avait été certifiée le 16 juin 2003, par le tribunal de district de Kraków (tampon du tribunal avec la mention “reçu” et la date).
Par un courrier, datant du 18 juillet 2003, le requérant demanda de lui fournir des informations quant à l’examen éventuel de son appel par le tribunal. La réception du courrier avait été certifiée le 21 juillet 2003, par le tribunal régional de Kraków (tampon du tribunal avec la mention “reçu” et la date).
Selon l’intéressé le président du tribunal régional lui précisa que la loi sur l’organisation judiciaire ne prévoyait pas de recours de la décision prononçant une peine privative de liberté pour outrage à magistrat.
GRIEF
Le requérant se plaint du fait que le tribunal de district n’avait pas examiné son appel interjeté à l’encontre de la décision du tribunal de district datant du 11 juin 2003, le condamnant à une peine de prison de sept jours.
La requête a été communiquée par une lettre du 15 décembre 2005, en vertu de l’article 54 § 2 b) du règlement de la Cour au Gouvernement, après l’examen préliminaire de la recevabilité de la requête susmentionnée le 8
décembre 2005, pour qu’il présente ses observations par écrit sur la recevabilité et le bien-fondé du grief du requérant.
Par lettres datées du 15 décembre 2005 et 2 février 2006, la Cour a informé le requérant que conformément à l’article 36 §§ 2 et 4 du règlement il devait à ce stade de la procédure être représenté par un conseil en attirant également son attention sur les dispositions relatives à l’assistance judiciaire. Ces lettres étant restées sans réponse, la Cour a mis en demeure le requérant, par deux lettres recommandées avec accusé de réception des 14
mars et 25 avril 2006, de lui présenter les informations demandées en attirant son attention sur les termes de l’article 37 § 1 (a) de la Convention.
Les accusés de réception indiquent que les courriers n’ont pas été réclamés.
En l’espèce, la Cour estime que les circonstances permettent de conclure que le requérant n’entend plus maintenir sa requête. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles ne justifie de poursuivre l’examen de la requête.
Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article
29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention
;
Décide
de rayer l’affaire du rôle.
T.L
.
Early
Nicolas
Bratza
Greffier
Président