SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 24008/11 Lucja TODOROW împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 ianuarie 2013 într-un comitet compus din David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 19 octombrie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA recurenta, M Łucja Todorow, este resortisant polonez, născută în 1949 și rezidentă în Guvernul polonez a fost reprezentat de agentul său, J. Wołąsiewicz, succesor al dnei J. Chrzanowska de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 5 din Convenție, reclamanta se plângea de detenție într-o instituție penitenciară care nu se potrivește stării sale de sănătate și refuzului instanțelor interne din Cererea a fost comunicată guvernului pe teren la art. 5 alineatul (1) și la art. 5 alineatul (5) din Convenție. ÎN DREPT printr-o scrisoare din 19 octombrie 2012, guvernul a informat Curtea cu privire la intenția sa de a formula o declaraie unilaterală pentru a soluiona problema ridicată de rejudecare. În plus, el a invitat Curtea să o șteargă pe aceasta din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenie. Declarația a fost astfel formulată (...) guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște încălcarea art. 5 alin. (1) lit. (e) și (5) din Convenție, datorită deținerii reclamantei între 14 aprilie și 23 iulie 2008. să plătească recurentei suma de 6 000 zloți polonezi (PLN). Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunui impozit; aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 21 noiembrie 2012, reclamanta a indicat că nu este satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze cu atenție declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Având în vedere natura concesiunilor pe care le cuprinde declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, având în vedere considerațiile de mai sus și având în vedere în special jurisprudenței sale clare și abundente în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 5 alin. (1) lit. (e) și 5 din Convenție, precum și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.
Requête n
o
24008/11
Lucja TODOROW
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 22 janvier 2013 en un comité composé de
:
David Thór Björgvinsson,
président,
Vincent A. De Gaetano,
Krzysztof Wojtyczek,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 31 mars 2011,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 19 octobre 2012 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Łucja Todorow, est une ressortissante polonaise, née en 1949 et résidant à Żary. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
J.
Jaroszewicz-Bortnowski, avocat à Żary.
Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») a été représenté par
son agent, M. J. Wołąsiewicz, succédé par Mme J. Chrzanowska du
ministère des Affaires étrangères.
Invoquant l’article 5 de la Convention, la requérante se plaignait de
sa
détention dans un établissement carcéral non adapté à son état de santé et du refus des juridictions internes de l’indemniser à ce titre.
La requête avait été communiquée au Gouvernement sur le terrain de
l’article 5 §§ 1 et 5 de la Convention.
Par une lettre du 19 octobre 2012, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la
question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle
‑
ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
(...) le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale
‑
qu’il reconnaît la violation de l’article 5 §§ 1 (e) et 5 de la Convention, du
fait de la détention de la requérante intervenue entre le 14 avril et 23 juillet 2008.
Compte tenu des circonstances de la cause, le Gouvernement déclare être prêt à
verser à la requérante, au titre de la satisfaction équitable, la somme de 6 000 zlotys polonais (PLN). Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera payable dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37
§
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de
règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de
l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
»
Par sa lettre du 21 novembre 2012, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale
.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de
poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la
base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si
le
requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin 2007
; et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du
Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en
particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et
ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 § 1
in fine
).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 5 §§ 1 (e) et 5 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de
la Convention.
Fatoș Aracı
David Thór Björgvinsson
Greffière adjointe
Président