SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 26275/09 Robert KNOBELSDORF împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 1 octombrie 2013 într-un comitet compus din Päivi Hirvelä, președinte, Ledi Bianku, Paul Mahoney, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere declarația din 14 mai 2013 prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea de rol și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACERI ȘI PROCEDURA Reclamantul, Robert Knobelsdorf, este un resortisant polonez, născut în 1963 și rezident în Varșovia. Guvernul polonez ( A fost reprezentat de agentul său, dna J. Chrzanowska, de la Ministerul Afacerilor Externe. Citând la art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamantul se plângea de durata detenției sale provizorii aplicate între 13 decembrie 2006 și 24 mai 2010. Invocând art. 6 din Convenție, se plângea, de asemenea, de durata procedurilor penale îndreptate împotriva sa. La 21 ianuarie 2013, cererea a fost comunicată guvernului în măsura în care a fost formulată în temeiul articolului 5 alineatul (3) din convenție. Printr-o scrisoare din 14 mai 2013, guvernul a informat Curtea cu privire la intenția sa de a face o declarație unilaterală privind soluționarea problemei ridicate de această parte a cererii. În plus, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din convenție. (...) The Government hereby wish to inesh [...] In aceste circumstante si having priviri la aplicatia care ii distrage atentia as a result of the excesiv length of his detention, the Government declara that they offer to pay the applicant the amount of PLN 8 000 (eight thousand polish zlotys), acordingly to the Court.s proposal, which is to cover any and all pecuniary and moraly damage as well as costs and expenses, plus any tax that maybe încarcable to the aplicant, which they consider to be reasonable in the present circumstances of the case. The above sum will be plata within three months from the data of notification of the decizie taken by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus treie percentage puncte. (...) Printr-o scrisoare din 18 iunie 2013, reclamantul a indicat faptul că a fost nesatisfăcut de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile expuse la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) de la acest articol. În special, art. 37 litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența sa, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, ea poate elimina o cerere din rolul în temeiul articolului 37 litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă aceasta trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse, care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c) din convenție). În plus, având în vedere cele de mai sus și, în special, existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la chestiunea formulată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impun ca aceasta să nu fie supusă examinării acestei părți a cererii [art. 37 alineatul (1) în fine] Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului, atât timp cât se referă la durata detenției provizorii a reclamantului. Alte obiecții Reclamantul se plânge de durata procedurii penale îndreptate împotriva acestuia. Curtea arată că reclamantul nu a demonstrat că a formulat plângerea împotriva duratei procedurilor în temeiul legii din 17 iunie 2004 ( Skarga na naruszenie prawa strony do Rozpoznania sprawy bez nieuzasadniej zwłoki Partant, respinge cauza pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 § 1 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le conține în ceea ce privește interdicția de la art. 5 alin. (3) din Convenție; hotărăște, în temeiul art. 37 lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza din rol, cu condiția ca aceasta să se refere la interdicția de mai sus; declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Päivi Hirvelä Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
26275/09
Robert KNOBELSDORF
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 1er octobre 2013 en un comité composé de
:
Päivi Hirvelä,
présidente,
Ledi Bianku,
Paul Mahoney,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 30 avril 2009,
Vu la déclaration du 14 mai 2013 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle et la réponse du requérant à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Robert Knobelsdorf, est un ressortissant polonais, né en 1963 et résidant à Varsovie.
Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, Mme J. Chrzanowska, du ministère des Affaires étrangères.
Citant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaignait de la longueur de sa détention provisoire appliquée entre le 13 décembre 2006 et le 24 mai 2010. Invoquant l’article 6 de la Convention, il se plaignait en outre de la durée de la procédure pénale dirigée contre lui.
Le 21 janvier 2013, la requête a été communiquée au Gouvernement dans la mesure concernant le grief tiré de l’article 5 § 3 de la Convention.
A.
La durée de la détention provisoire du requérant
Par une lettre du 14 mai 2013, le Gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention.
La déclaration se lit ainsi
:
«
(...) The Government hereby wish to express – by way of unilateral declaration – their acknowledgment of the fact that the length of the applicant’s detention was not compatible with Article 5 § 3 of the Convention. (...) In these circumstances and having regard to the applicant’s distress he allegedly suffered as a result of the excessive length of his detention, the Government declare that they offer to pay the applicant the amount of
PLN 8
000 (eight thousand polish zlotys), accordingly to the Court’s proposal, which is to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that maybe chargeable to the applicant, which they consider to be reasonable in the present circumstances of the case.
The above sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.
(...)
»
Par une lettre du 18 juin 2013, le requérant a indiqué qu’il n’était pas satisfait des termes de la déclaration unilatérale.
La Cour rappelle que l’article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l’article 37
§
1
c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
».
Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37
§
1
c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence, en particulier de l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
[GC], n
o
WAZA Spółka z o.o. c.
Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c.
Pologne
(déc.), n
o
28953/03).
Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement ainsi que du montant de l’indemnité proposée – qui cadre avec les sommes octroyées dans des affaires analogues – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c) de la Convention).
En outre, eu égard à ce qui précède, et en particulier à l’existence d’une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l’espèce, elle considère que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Dès lors, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle, pour autant qu’elle concerne le grief portant sur la durée de la détention provisoire du requérant.
B.
Autres griefs
Le requérant se plaint de la durée de la procédure pénale dirigée contre lui.
La Cour relève que le requérant n’a pas démontré avoir formé la plainte contre la durée des procédures sur le fondement de la loi du 17 juin 2004 (
skarga na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy bez nieuzasadnionej zwłoki
).
Partant, elle rejette le grief pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte
concernant le grief tiré de l’article 5 § 3 de la Convention ;
Décide
, en vertu de l’article 37
§
1
c) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne le grief ci-dessus;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Fatoș Aracı
Päivi Hirvelä
Greffière adjointe
Présidente