SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 64753/11 Łucja MITKA-MASŁOWSKA împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 18 decembrie 2012 într-un comitet compus din Päivi Hirvelä, președinte, Ledi Bianku, Paul Mahoney, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 28 septembrie 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA recurenta, Łucja Mitka-Masłowska, este o resortisantă poloneză născută în 1939 și rezidentă în Płock. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul K. Kowalska, avocat la Varșovia. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plângea de durata excesivă și de lipsa de diligență a autorităților în desfășurarea procedurii în legătură cu plângerea sa privind încălcarea integrității sale fizice, ca urmare a intervenției medicale pe care a făcut-o. În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 28 septembrie 2012, guvernul a informat Curtea că intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. (...) guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște încălcarea dreptului reclamantei la respectarea vieții sale private și de familie, în sensul art. 8 din Convenție, din cauza neregulilor intervenite în desfășurarea procedurii legale referitoare la cauza reclamantei și din cauza duratei excesive a acestei instrucțiuni. Având în vedere circumstanțele cauzei, guvernul declară că este pregătit pentru Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. (...) Prin scrisoarea din 9 noiembrie 2012, reclamanta a indicat că nu este satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze cu atenție declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 ; și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, și având în vedere în special jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea (articolul in fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Prend act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 8 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Fatoș Arac
Requête n
o
64753/11
Łucja MITKA-MASŁOWSKA
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 18 décembre 2012 en un comité composé de
:
Päivi Hirvelä,
présidente,
Ledi Bianku,
Paul Mahoney,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 octobre 2011,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 28
septembre 2012 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Łucja Mitka-Masłowska, est une ressortissante polonaise née en 1939 et résidant à Płock. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. J. Wołąsiewicz, succédé par Mme J. Chrzanowska, du ministère des Affaires étrangères.
Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée excessive et de l’absence de diligence des autorités dans la conduite de l’instruction relative à sa plainte pour atteinte à son intégrité physique, consécutive à l’intervention médicale dont elle avait fait l’objet.
La requête avait été communiquée au Gouvernement sur le terrain de l’article 8 de la Convention
.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 28
septembre 2012, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
(...) le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale
‑
qu’il reconnaît la violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 de la Convention, du fait des irrégularités intervenues dans la conduite de l’instruction relative à l’affaire de la requérante et du fait de la durée excessive de ladite instruction.
Compte tenu des circonstances de la cause, le Gouvernement déclare être prêt à
verser à la requérante, au titre de la satisfaction équitable, la somme de 4 000 Eur. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera payable dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37
§
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
(...)
»
Par une lettre du 9 novembre 2012, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale
.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
A cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin 2007
; et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 8 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fatoș Aracı
Päivi Hirvelä
Greffière adjointe
Présidente