A fost comunicată la 15 octombrie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 64965/09 Ceyhun GÖKSUN împotriva Turciei introdusă la 4 decembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Reclamanții au moștenit în 1996 un teren situat la Istanbul, în cartierul Ortaköy, care a fost înscris în registrul funciar în numele Nevim Șaml În 1969, 1973, 1975 și 1976, Hotărârea Generală Drumuri Naționale a expropriat terenul reclamanților din motive de interes public, și anume utilizarea rutieră. În urma exproprierii, administrația a împărțit terenul în două parcele (n 128 și 129) și terenul a fost înscris în registrul funciar în numele comorii publice. După mai multe operațiuni de sigilare desfășurate de administrație, terenul în litigiu a inclus parcela nr 157. După ultima diviziune care a avut loc la 27 iunie 2006, terenul a fost ulterior înscris în numele unei societăți aparținând statului (Tütün, Tütün Mamulleri, Tuz ve Alkol Alkoleteri A.Ș.).
La 8 iunie 2007, ca urmare a unei cereri de oferte lansate de Înaltul Consiliu de Privatizare (Özellestirma Yüksek Kurulu) , acesta din urmă a vândut terenul în litigiu unei societăți private de construcții. La 11 martie 2008, reclamanții au sesizat instanța în instanță în mare măsură în fața unei cereri de despăgubire a prejudiciului lor, și anume valoarea adăugată a terenului vândut. Ei au susținut că operațiunea de amenajare planificată nu fusese realizată până în prezent și că terenul fusese vândut din motive pur financiare și au cerut să fie compensat pentru valoarea cea mai mare pe care ar fi generat-o vânzarea terenului.
Prin hotărârea din 3 iulie 2008, tribunalul i-a exonerat pe reclamanți de cererea lor și a precizat că dreptul de retrocesiune era un drept garantat prin legea privind exproprierea, dar că, în circumstanțele cauzei, nu putea intra în joc deoarece, în temeiul articolului 23 din Legea privind exproprierea (Legea nr. 2942) bunurile expropriate care au fost utilizate timp de mai mult de 5 ani conform motivului de utilitate publică nu pot face obiectul unei retrocesionări dacă au fost ulterior destinate altor scopuri. Tribunalul concluzionează apoi că, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile de retrocesiune, o cerere de despăgubire nu poate fi considerată întemeiată.
(9) Prin hotărârea din 24 februarie 2009, Curtea de Casație a respins recursul în casație formulat de reclamanți pe motiv că hotărârea atacată era Prin hotărârea din 29 iunie 2009, Curtea de Casație a respins această acțiune pe motiv că, în conformitate cu condițiile de rectificare a hotărârii din 29 iunie 2009, nu erau întrunite GRIEFS Invocând art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție și cu art. 6 din Convenție, reclamanții denunță o încălcare disproporționată a dreptului lor de proprietate. Ei susțin că o expropriere nu corespunde unei privări obișnuite de proprietate, deoarece, în opinia lor, o expropriere nu poate interveni decât din motive de interes public. Această garanție legală ar continua după ce a avut loc exproprierea.
Potrivit reclamanților, în cazul în care bunul expropriat nu primește destinația prevăzută în declarația de interes public, este legitim ca proprietarul expropriat să poată recupera proprietatea asupra acestuia. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al reclamanților, atunci când proprietatea nu a fost afectată destinației prevăzute inițial, care a justificat exproprierea, fostului proprietar trebuie să i se acorde un drept de prioritate în temeiul căruia să poată cumpăra bunul nagur expropriat. Potrivit acestora, judecând altfel, instanțele naționale au încălcat atât dispozițiile articolului 1 din Protocolul nr. 1, cât și cele ale articolului 6 din convenție. Aliye Hülya Göksun este un resortisant turc născut în 1945 și reprezentat de D. Bollecker, E.-M.
Bollecker (Franța) și R. Saban (Turcia). A fost încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 în special, în circumstanțele din speță, se poate considera că a existat o utilitate publică în vânzarea terenului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr Refuzul de a retroceda terenul expropriat a impus reclamanților o sarcină excesivă
Communiquée le 15 octobre 2014
Requête n o 64965/09 Ceyhun GÖKSUN contre la Turquie introduite le 4 décembre 2009
1. La liste des parties requérantes figure en annexe.
2.Les requérants ont hérité en 1996 d’un terrain situé à Istanbul, dans le quartier d’Ortaköy qui était inscrit au registre foncier au nom de Nevim Șamlı, leur ascendant.
3.En 1969, 1973, 1975 et 1976, la direction générale des routes nationales expropria le terrain des requérants pour des motifs d’utilité publique, à savoir l’usage routier. Suite à l’expropriation, l’administration divisa le terrain en deux parcelles (n os 128 et 129) et le terrain fut inscrit au registre foncier au nom du trésor public.
4.Après plusieurs opérations de parcellisation menées par l’administration, le terrain litigieux intégra la parcelle n o 157. Suite à la dernière division qui eut lieu le 27 juin 2006, le terrain fut ensuite inscrit au nom d’une société appartenant à l’État (Tütün, Tütün Mamulleri, Tuz ve Alkol İșletmeleri A.Ș.).
5.Le 8 juin 2007, à la suite d’un appel d’offres lancé par le Haut Conseil de Privatisation (Özelleștirme Yüksek Kurulu) , ce dernier vendit le terrain litigieux à une société privée de construction.
6.Le 11 mars 2008, les requérants saisirent le tribunal de grande instance d’Istanbul d’une demande en indemnisation de leur préjudice, à savoir la plus-value du terrain vendu. Ils soutinrent que l’opération d’aménagement prévue n’avait pas été réalisée à ce jour et que le terrain avait été vendu pour des raisons purement financières. Ils demandèrent alors à être indemnisés pour la plus-value que la vente du terrain aurait générée.
7.Par un arrêt du 3 juillet 2008, le tribunal débouta les requérants de leur demande. Il précisa que le droit de rétrocession était un droit garanti par la loi relative à l’expropriation mais que, dans les circonstances de la cause, il ne pouvait pas entrer en jeu car aux termes de l’article 23 de la loi relative à l’expropriation (loi n o 2942) les biens expropriés ayant été utilisés pendant plus de 5 ans conformément au motif de l’utilité publique ne peuvent pas faire l’objet d’une rétrocession s’ils ont été ultérieurement destinés à d’autres fins.
8.Le tribunal conclut ensuite que dans le cas où les conditions de rétrocession ne sont pas remplies, une demande d’indemnisation ne saurait être considérée comme fondée.
9.Par un arrêt de 24 février 2009, la Cour de cassation rejeta le pourvoi en cassation formé par les requérants au motif que le jugement attaqué était « conforme au droit et à la procédure ».
10.Les requérants firent un recours en rectification de l’arrêt, soutenant que la vente du terrain litigieux à une société de construction n’était pas d’utilité publique.
11.Par un arrêt du 29 juin 2009, la Cour de cassation rejeta ce recours au motif que « les conditions de rectification de l’arrêt n’étaient pas réunies ». GRIEFS 1. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention et l’article 6 de la Convention, les requérants dénoncent une atteinte disproportionnée à leur droit de propriété. 2. Ils soutiennent qu’une expropriation ne correspond pas à une privation de propriété ordinaire, car, selon eux, une expropriation ne peut intervenir que pour des motifs d’utilité publique. Cette garantie légale perdurerait une fois l’expropriation intervenue. 3. Selon les requérants, si le bien exproprié ne reçoit pas la destination prévue dans la déclaration d’utilité publique, il est légitime que le propriétaire exproprié puisse en recouvrer la propriété. 4. Autrement dit, de l’avis des requérants, lorsque l’expropriant n’a pas affecté le bien à la destination initialement prévue qui avait justifié l’expropriation, l’ancien propriétaire doit alors se voir concéder un droit de priorité en vertu duquel il peut racheter le bien naguère exproprié. 5. Toujours d’après eux, en jugeant autrement, les juridictions nationales ont porté atteinte tant aux dispositions de l’article 1 du Protocole n o 1 qu’à celles de l’article 6 de la Convention. ANNEXE Ceyhun Göksun est un ressortissant turc né en 1949 et représenté par D. Bollécker, E.-M. Bollécker (France) et R. Saban (Turquie). Aliye Hülya Göksun est une ressortissante turque née en 1945 et représentée par D. Bollécker, E.-M. Bollécker (France) et R. Saban (Turquie). İlhan Göksun est un ressortissant turc né en 1954 et représenté par D. Bollécker, E.-M. Bollécker (France) et R. Saban (Turquie).
1. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? 2. Plus particulièrement, dans les circonstances de l’espèce, peut-on considérer qu’il y avait une utilité publique dans la vente du terrain, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? 3. Le refus de la rétrocession des terrains expropriés a-t-il imposé aux requérants une charge excessive ?