CASE OF HARMATI v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE HARMATI v. HUNGARY (Declarația nr. 63012/10) JUDGMENT STRASBOURG 21 octombrie 2014 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Harmati v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, András Sajó, Robert Spano, judecători și Abel Campos, secretar adjunct al secțiunii, După deliberarea în particular la 30 septembrie 2014, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 63012/10) împotriva Republicii Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dl Sándor Harmati („reclamantul”), la 11 octombrie 2010. Reclamantul a fost reprezentat de dl J. Fiala-Butora, avocat practicant la Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 pentru o interferență nejustificată cu drepturile sale electorale. La 25 iunie 2012, cererea a fost comunicată Guvernului. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Érd. Reclamantul suferă de handicap intelectual. La 4 octombrie 2000, el a fost plasat sub tutela plenară de către Curtea de District Budapesta II/III. Ca o consecință automată care curge din art. 70(5) din Constituție, ca în vigoare la momentul material, el a fost șters din registrul electoral. Prin urmare, el nu a putut vota în alegerile generale care se desfășoară în Ungaria la 11 aprilie 2010. DREPTUL Reclamantul s-a plâns că a fost dezfrancat din cauza handicapului său, în încălcarea art. 3 din Protocolul nr. 1. El s-a bazat pe jurisprudența Curții, astfel cum a fost anunțată în hotărâre. Alajos Kiss c. Ungaria (nr. 38832/06, 20 mai 2010). Guvernul nu a contestat argumentele reclamantei. Curtea consideră că circumstanțele prezentei cereri sunt practic identice cu cele ale sasului Alajos Hotărârea (citată mai sus) și nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz. Rezultă că s-a constatat o încălcare a articolului 3 din Protocolul nr. 1 privind art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat 5.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 10. Guvernul a contestat reclamația. 11. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral, hotărând pe baza capitalului propriu, i-a atribuit 2,700 EUR sub acest cap. 12. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 2.000 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 13. Guvernul a contestat reclamația. 14. jurisprudența, Curtea acordă 1 000 de euro sub acest cap. 15. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 3 din Protocolul nr. 1; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 2,700 EUR (2 mii șapte sute de euro), plus orice impozit care poate fi impunător, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 1 000 EUR (1 mie de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei de default plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 21 octombrie 2014, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Abel Campos Helen Keller Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

CASE OF

HARMATI v. HUNGARY

(Application no. 63012/10)

JUDGMENT

STRASBOURG

21 October 2014

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Harmati v. Hungary,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of:

Helen Keller,

President,

András Sajó,

Robert Spano,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 30 September 2014,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 63012/10) against the Republic of Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Hungarian national, Mr Sándor Harmati (“the applicant”), on 11 October 2010.

2.

The applicant was represented by Mr J. Fiala-Butora, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr Z. Tallódi, Agent, Ministry of Public Administration and Justice.

3.

The applicant complained under Article 3 of Protocol No. 1 about an allegedly unjustified interference with his electoral rights.

4.

On 25 June 2012 the application was communicated to the Government.

THE FACTS

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicant was born in 1957 and lives in Érd.

6.

The applicant suffers from an intellectual disability. On 4

October

2000 he was placed under plenary guardianship by the Budapest II/III District Court. As an automatic consequence flowing from Article

70(5) of the Constitution, as in force at the material time, he was deleted from the electoral register. Consequently, he could not vote in the general elections held in Hungary on 11 April 2010.

THE LAW

7.

The applicant complained that he was disenfranchised on account of his disability, in breach of Article 3 of Protocol No. 1. He relied on the Court’s case-law as enounced in the judgment

Alajos Kiss v. Hungary

(no.

38832/06, 20

May 2010).

The Government did not dispute the applicant’s arguments.

8.

The Court considers that the circumstances of the present application are virtually identical to those of the

Alajos Kiss

judgment (cited above) and sees no reason to reach a different conclusion in the present case. It follows that there has been a violation of Article 3 of Protocol No. 1.

9.

Relying on Article 41 of the Convention, the applicant claimed 5,000

euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage.

10.

The Government contested the claim.

11.

The Court considers that the applicant must have sustained some non-pecuniary damage. Ruling on the basis of equity, it awards him EUR

2,700 under that head.

12.

The applicant also claimed EUR 2,000 for the costs and expenses incurred before the Court.

13.

The Government contested the claim.

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its

case-law, the Court awards EUR 1,000 under this head.

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Declares

the application admissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 3 of Protocol No. 1;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 2,700 (two thousand seven hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 1,000 (one thousand euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 21 October 2014, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Abel Campos

Helen Keller

Deputy Registrar

President