CtEDO 23.10.2014 Auto

IDEP S.A. ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
23.10.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IDEP S.A. ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicarea din 23 octombrie 2014 a celei de-a doua SECȚIUNI: 39393/09 INVESTIȚII DYNAMICE ȘI PRUDENTE S.A. (IDEP) și altele împotriva Italiei, introdusă la 16 iulie 2009, EXPOSIT DE FAPTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de societățile solicitante, pot fi rezumate după cum urmează: Insolvența grupului S. Recurentele sunt creanciare ale celor trei societăți care alcătuiesc Grupul Saccarifero Veneto (denumit în continuare "grupul S. mai jos"), care, la începutul anilor '80, era un important grup industrial italian. Grupul care a întâmpinat dificultăți financiare, prin trei hotărâri din 21 decembrie 1983, Tribunalul din Padova a respins cererea societăților din grupul S. de a fi admise la regimul de administrație controlată (amministrazione controllata) și a declarat că acestea erau în stare de insolvență. Aceste societăți au fost astfel gestionate de un comisar ad hoc, dl M., și acest lucru în conformitate cu legea nr. Potrivit recurentelor, condițiile pentru numirea comisarului nu au fost îndeplinite. În plus, acesta ar fi acționat în mod arbitrar și neprevăzător, vânzând la prețuri prea mici unitățile industriale din grupul S. și provocând pierderi financiare ulterioare (și anume, potrivit recurentelor, la aproximativ 225 de miliarde de lire italiene (ITL, aproximativ 116 202 802 EUR) în 1986). A doua reclamantă (PEIZ) Cu toate acestea, dl comisar a respins o altă opțiune (un concordat cu creditorii), care a fost respinsă de către dl comisar. Prima procedură penală Multe plângeri au fost adresate, printre altele, comisarului, ale cărui acțiuni au fost suspectate de a fi fost abuzive. După o lungă investigație preliminară, în cadrul procedurii privind una dintre aceste plângeri, în 1998, Parchetul a prezentat capete de acuzare împotriva lui M. Acesta a fost acuzat, printre altele, de faptul că și-a asumat un interes privat în ceea ce privește evenimentele legate de vânzarea instituțiilor industriale din grupul S., favorizând unul dintre cumpărători, și că a risipit patrimoniul societăților din grupul S, comițând astfel falimentul fraudulos. La sfârșitul procedurii preliminare din 10 mai 2001, domnul M. a fost trimis înapoi în instanță. Recurentele s-au constituit părți civile. Prin hotărârea din 9 ianuarie 2002, tribunalul din Genova a acordat domnului M. de la acuzația de faliment fraudulos, faptele care nu au fost stabilite. Prin hotărârea din 4 martie 2003, Curtea de Casație le-a exonerat pe reclamante de recursul lor. A doua procedură penală Între timp, la 10 iulie 2002, recurentele au solicitat Parchetului Padova să efectueze investigații pentru a verifica dacă alte persoane au fost implicate în faptele delicvente și pentru a determina care a fost destinația produsului (zahărul) societăților din grupul S. Recurentele au efectuat, de asemenea, anchete cu titlu privat, ale căror rezultate au fost comunicate Parchetului, susținând că aceste anchete au fost deosebit de dificile, ținând seama atât de administratorii societăților implicate, cât și de ministru pentru activitățile productive, iar Parchetul din Padova a ordonat apoi Ministerului să prezinte anumite documente. Potrivit recurentelor, acestea au arătat că, în momentul vânzării anumitor unități industriale, domnul a declarat că este în posesia avizului favorabil al Comitetului de supraveghere al grupului S., în timp ce avizul a fost suspendat. În plus, ar fi existat numeroase și grave nereguli în înregistrările contabile ale grupului S. Pe baza acestor elemente, Parchetul a deschis anchete pentru mai multe episoade de fals în scris, peculat și luare de interese private împotriva domnului M. M. și a altor trei persoane. Cu toate acestea, ca urmare a intrării în vigoare, la 8 decembrie 2005, a Legii nr. 251 din 5 decembrie 2005, care prelungise anumite termene de prescripție, toate aceste infracțiuni erau prevăzute în prezent. La 1 februarie 2006, Parchetul a solicitat, prin urmare, clasificarea fără urmări a acuzațiilor și, în același timp, a excitat neconstituționalitatea mai multor dispoziții ale Legii nr. 251 din 2005. La 7 februarie 2006, recurentele s-au opus cererii de clasificare fără consecințe. La 17 iulie 2006, judecătorul de la instanța de judecată în instanță (GIP) De Padova a suspendat procedura și a ridicat în fața Curții Constituționale un incident de constituționalitate. În primul rând, el a reținut că problema era pertinentă (relevantă) deoarece aplicarea legii în cauză ar fi condus la prescrierea unor dispoziții care altfel ar fi putut fi continuate. Potrivit GIP, au existat motive să se creadă că sistemul introdus prin această lege a fost nerațional. În special, art. 6 din lege nu a ținut seama, pentru a calcula termenul de prescripție, de anumite circumstanțe agravante și de circumstanțe atenuante și astfel încât să nu permită modularea timpului necesar pentru a prescrie în raport cu gravitatea și complexitatea comportamentului criminal. În plus, termenele de prescripție au fost reduse pentru încălcări pe care GIP le considera grave, iar disciplina actelor întreruptoare ale prescripției părea să se confrunte cu principiul egalității tuturor în fața legii. În cazul în care, ca urmare a noilor dispoziții, termenele de prescripție sunt mai scurte, aceste dispoziții se aplică procedurilor și proceselor în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția proceselor în primă instanță în care au avut loc dezbaterile, precum și a proceselor [care sunt] în a doua instanță sau în fața Curții de Casație. Acest articol a derogat de la principiul tempus regit actum , care prevede că noile termene de prescripție nu se referă nici la procesele în primă instanță în care s-a declarat de deschidere a dezbaterilor, nici la procesele în curs de recurs sau în fața Curții de Casație. Având în vedere că, în conformitate cu GIP și cu jurisprudența internă, prescripția făcea parte din dreptul penal material și nu din dreptul penal procedural, era necesar să se întrebe dacă dispoziția tranzitorie în cauză îndeplinește cerința de a garanta interesul statului de a pedepsi comportamentele infracționale și al victimelor infracțiunilor de a cunoaște cu certitudine termenul de introducere a unei acțiuni civile în despăgubire. Faptul că noile termene de prescripție au fost aplicate în cazul în care, la fel ca în cazul dlui și al complicilor săi prezumați că nu a avut încă o declarație de deschidere a dezbaterilor părea frustrarea acestui ultim interes. Recurentele s-au pronunțat în cadrul procedurii în fața Curții Constituționale și-au prezentat concluziile în fața Curții Constituționale din 1 aprilie 2008, care a dus la neconstituționalitatea Legii nr. 251 din 2005. printr-o hotărâre nr. 324 din 30 iulie 2008, al cărei text a fost depus la grefă la 1 august 2008, Curtea Constituțională a declarat incidentul constituțional parțial inadmisibil și parțial nefondat. Curtea Constituțională a constatat în special că o eventuală declarație de neconstituționalitate a articolului 6 din Legea nr. 251 din 2005 ar fi încălcat interdicția de a modifica dispozițiile de drept penal material în detrimentul acuzatului. Pe de altă parte, contrar celor susținute de GIP, cerința nu putea fi asimilată unei forme de amnistie, iar decizia de a ține seama, în calculul termenului de prescripție, numai de anumite circumstanțe agravante nu era rezonabilă și intra în marja de apreciere a legiuitorului. În ceea ce privește incidentul constituțional referitor la dispoziția tranzitorie din art. 10 alin. (3), acesta era inadmisibil din următoarele motive. În primul rând, întrebarea era adresată într-un mod obscur și prea general. În al doilea rând, era adevărat că prescripția făcea parte din dreptul penal material Prin urmare, dispoziția tranzitorie incriminată a deviat de la principiul retroactivității legii penale mai dulci. 393 din 2006, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională că este neconstituțională în ceea ce privește următorii termeni: mai precis, în cazul proceselor în primă instanță în care a avut loc o declarație de deschidere a dezbaterilor, precum și că alegerea de a stabili, în momentul declarației de deschidere a dezbaterilor, termenul pentru a beneficia de dispozițiile mai favorabile ale legii nr. 251 din 2005 a fost irațional, deoarece deschiderea dezbaterilor n mai a avut nici o legătură semnificativă cu prescrierea (a se vedea, printre altele, Previti c Italia (dec.), 1845/08, §§ 31-32, 12 februarie 2013). 393 din 2006 era limitat la cenzurarea alegerii privind deschiderea dezbaterilor fără a afirma că principiul retroactivității legii penale mai dulci putea fi deturnat doar pentru a proteja interesele de o valoare echivalentă. La 5 august 2008, primele trei recurente au solicitat corectarea hotărârii Curții Constituționale, pe motiv că, în opinia acestora, Curtea Constituțională nu a abordat unele dintre întrebările care îi fuseseră adresate, în special cea referitoare la o posibilă încălcare, prin art. 10 alineatul (3) din Legea nr. În special, Curtea Constituțională ar fi trebuit să precizeze dacă aceste interese aveau o importanță suficientă pentru a justifica o derogare de la principiul retroactivității legii penale mai ușoare. La 30 septembrie 2008, președintele Curții Constituționale a dispus transmiterea dosarului la arhivele grefei. El a remarcat că primele trei recurente au solicitat, în principal, revizuirea motivelor în sprijinul hotărârii din 30 iulie 2008. Or, în temeiul articolului 137 alineatul (3) din Constituție, acesta nu putea formula obiectul niciunei acțiuni. În orice caz, o astfel de cerere, formulată de părți private, era inadmisibilă. Prin ordonanța din 27 martie 2009, GIP de la Padova, care a luat act de hotărârea Curții Constituționale, a clasat fără urmă acuzațiile împotriva dlui M. și a suspecților săi, faptele constitutive ale infracțiunilor fiind prescrise. 251 din 2005 și art. 10 alin. (3), în special în ceea ce privește o posibilă încălcare a drepturilor victimelor infracțiunilor. Curtea Constituțională considerase aceste chestiuni în părți inadmisibile și parțial nefondate, ceea ce împiedică revenirea la ele. Dreptul la despăgubire în consecință a unui fapt ilegal este prevăzut la cinci ani după data în care se verifică faptele. În ceea ce privește repararea prejudiciilor cauzate de circulația oricărui tip de vehicul, taxa se prescrie în termen de doi ani. În orice caz, în cazul în care actul este considerat de lege ca fiind o infracțiune și în cazul în care termenul de prescripție este mai lung, acest termen se aplică, de asemenea, acțiunii civile. Cu toate acestea, în cazul în care actul este șters (estinto) ) pentru o cauză diferită de prescripție sau dacă a existat o hotărâre definitivă în cadrul procesului penal, dreptul la despăgubire este prevăzut în termenele indicate la primele două paragrafe, care încep de la data la care a încetat încălcarea dreptului penal sau [de la] de la data la care hotărârea a devenit definitivă. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurentele se plâng de clasificarea fără consecințe, din motive de prescripție, a acuzațiilor aduse împotriva domnului M. și a complicilor săi prezumați în cadrul celei de-a doua proceduri penale. Recurentele susțin că, sesizate cu un incident de constituționalitate de către GIP din Padova, Curtea Constituțională nu a examinat legitimitatea legii nr. 251 din 2005 în comparație cu problema protecției drepturilor victimelor. Într-adevăr, această lege, citită în legătură cu art. 2947 alineatul (3) din CC, a redus nu numai termenul de prescripție pentru infracțiuni, ci și termenul de introducere a unei acțiuni civile în despăgubire împotriva persoanei vinovate. În acest caz, acest termen a crescut de la 22 de ani și șase luni la 12 ani și șase luni. 251 din 2005, mai mult de 12 ani și șase luni și au trecut de la Comisia pentru fapte pretins delictuoase, recurentele au fost lipsite de posibilitatea nu numai de a obține condamnarea la penalitate a persoanelor responsabile, ci și de a le atribui în fața instanței civile pentru a solicita despăgubiri. RĂSPUNSURI LA GUVERN LA ÎNDEPLINIREA Legii nr. 251 din 2005, coroborată cu art. 2947 alineatul (3) din CC, a redus termenul de prescripție pentru orice acțiune civilă în despăgubire pe care reclamantele ar fi dorit să o introducă împotriva persoanelor responsabile cu gestionarea patrimoniului grupului S. În . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A existat o dispoziție tranzitorie pe care recurentele ar fi putut să o susțină pentru a-și introduce acțiunea civilă în despăgubire chiar și după intrarea în vigoare a Legii nr. 251 din 2005 ținând cont de răspunsurile la întrebările anterioare și de afirmația recurentelor conform căreia termenul de prescripție pentru acțiunea civilă, astfel cum a fost redus prin legea nr. 251 din 2005, a expirat deja la data intrării în vigoare a acesteia, a existat o încălcare a dreptului recurentelor de a avea acces la o instanță, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenția privind anexa INVESTIȚII DYNAMICE ȘI PRUDENTS S.A. (IDEP) este o societate pe acțiuni belgiană, având sediul la BRUXELLES; aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul V. Fasce, avocat la Genova PATRONATO PICOLI AZIONISTI INDUSTRIA ZACHERI (Paiz) este o societate italiană cu sediul la Genova; este reprezentată în fața Curții de către domnul S. Greco, avocat la Cagliari IDEP S.P.R.L. este o societate belgiană, având sediul la BRUXELLES; este reprezentată în fața Curții de către domnul V. Poli, avocat la Milano SOCIETUL GENERAL DE SUCRERIE S.A. este o societate pe acțiuni belgiană, având sediul la BRUXELLES; aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul B. Rossini, avocat la Milano.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2015-10-20
0,96
IDEP S.A. ET AUTRES c. ITALIE
du groupe S. d’être admises au régime d’administration contrôlée ( amministrazione controllata ) et déclara qu’elles étaient en état d’insolvabilité. Lesdites sociétés furent partant gérées par un commissaire ad hoc, M. M., et ce aux termes
CtEDO 2009-03-10
0,92
AFFAIRE PUZELLA ET COSENTINO c. ITALIE
et ses coagents, MM. V. Esposito et F. Crisafulli, ainsi que par son coagent adjoint, M. N. Lettieri. 3. Le 13 mars 2007, le président de la deuxième section a décidé de communiquer les griefs tirés des articles 6 § 1, 8 et 13 de la Convent
CtEDO 2015-01-05
0,92
MANDELLI c. ITALIE
complices avaient déclaré l’avoir payée la somme, estimée exorbitante, de 70 milliards ITL et auraient occulté la différence. Les requérants furent renvoyés en jugement devant le tribunal de Piacenza. Par un jugement du 26 février 2004, ce
CtEDO 2014-03-04
0,92
SOCIETA INDUSTRIE OLIVIERI S.P.A. c. ITALIE
1, la requérante se plaint de l’impossibilité d’obtenir, envers la commune de Rome, l’exécution forcée de ses créances, et ce à cause de l’entrée en vigueur de la loi n o 140 de 2004 et du décret-loi n o 112 de 2008. EN DROIT 15. La requéra
CtEDO 2015-02-17
0,92
VIRGILIO S.P.A. c. ITALIE
tions d’État. Dès lors, les sommes restant dues pour 1989 et 1992 s’élevaient seulement à 24 357 000 ITL (environ 12 579 EUR) et 20 546 000 ITL (environ 10 611 EUR) respectivement. Le 30 novembre 2000, la requérante sollicita auprès des aut
Sursă