CtEDO 04.03.2014 Auto

SOCIETA INDUSTRIE OLIVIERI S.P.A. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.03.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SOCIETA INDUSTRIE OLIVIERI S.P.A. c. ITALIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 4930/09 SOCIETA INDUSTRIE OLIVIERI S.P.A împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 martie 2014 într-o cameră compusă din Ișil Karakaș, președinta Guido Raimondi, András Sajó, Nebojša Vučić, Helen Keller, Paul Lempres, Egidijus Kūris, judecători și Stanley Naismith, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 17 decembrie 2008, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, Società Industrie Olivieri S.p.a., este o societate pe acțiuni italiană cu sediul la Roma. Ea este reprezentată în fața Curții de către M. G. Beatrice, avocat la Roma. Guvernul italian ( Societatea reclamantă susține că deține mai multe creanțe față de municipalitatea Roma, care ar fi fost recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și executorii adoptate între 1992 și 2007. Guvernul consideră că această afirmație este incorectă. : în realitate, societatea reclamantă nu ar fi creanciară a comunei Roma, ci a unei societăți cu răspundere limitată, denumită Imobiliare Cometa s.r.l., în conformitate cu art. 248, § 2 din Decretul legislativ nr 267 din 18 august 2000 (Legea privind administrațiile locale aflate în dificultate financiară ) și până la aprobarea conturilor (întocmire iconto), nicio procedură de executare nu putea fi efectuată sau continuată pentru datoriile care intră în competența organismului extraordinar de lichidare (a se vedea nota de subsol de mai jos) (a se vedea nota de subsol 1 de mai sus). În conformitate cu alineatul (4) din art. 248 menționat anterior, în perioada în cauză, nicio sumă cu titlu de dobânzi legale sau de compensare a inflației nu a fost datorată de administrația aflată în dificultate. Jurisprudența internă (a se vedea decizia Consiliului de Stat nr. 5778 din 30 octombrie 2001) a considerat că decretul legislativ nr. 267 din 2000 nu se referă la creanțele față de o administrație locală care au devenit unele și exigibile în virtutea unei hotărâri pronunțate după declarația de ajutor financiar, chiar dacă creanțele menționate anterior au luat naștere anterior. Prin urmare, era posibil să fi fost posibilă o procedură de executare în vederea recuperării lor. La 13 iunie 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 140 din 28 mai 2004. În 2007, societatea reclamantă a inițiat o procedură de executare împotriva comunei Roma, pentru a recupera o serie de creanțe în valoare totală de 7 564 122,26 EUR. Această afirmație este contestată de guvern, care indică faptul că această procedură nu a fost îndreptată împotriva comunei Roma, ci împotriva societății Imobiliare Cometa : aceaceasta este doar ultima care, la rândul ei, se pretindea a fi creatoare a comunei Roma și a inițiat efectiv o procedură de executare individuală împotriva acesteia, înregistrată cu numărul de rol 16344/07. Recurenta ar fi solicitat apoi să i se transfere creanța societății Imobiliare Cometa față de municipalitate. Pentru a-și susține afirmațiile, guvernul produce o hotărâre pronunțată la 27 iunie 2008 de Curtea de Casație în procedura civilă dintre Comuna de la Roma și Societatea Imobiliară Cometa. În esență, această hotărâre a pronunțat că, la 29 august 2003, Tribunalul de la Roma a condamnat municipalitatea să plătească 683 424,04 EUR societății respective și că această decizie a fost parțial confirmată în apelul în cauză că, cu toate acestea, tribunalul nu luase în considerare un element decisiv, și anume că, în executarea unui regulament amiabil, municipalitatea plătise societății Imobiliare Cometa despăgubirile care îi erau datorate. Prin urmare, este necesar să se declare că litigiul a devenit irelevant (Cesazione della Materia del contenere 11. Între timp, la 25 iunie 2008 a intrat în vigoare Decretul-lege nr 112 din 2008 (devenit apoi Legea nr 133 din 6 august 2008). Conform articolului 78 din acesta, primarul Romei era numit comisar extraordinar al guvernului, însărcinat să verifice situația financiară a comunei și să pregătească un plan de plată a datoriilor acesteia. În această calitate, acesta era asimilat unui OSL. Gestionarea contabilă a comisarului a fost separată de gestiunea contabilă ordinară a comunei și a inclus activele și datoriile existente la 28 aprilie 2008 printr-o ordonanță din 25 septembrie 2008, la cererea comunei Roma, judecătorul însărcinat cu executarea declara la stingerea procedurii de executare inițiate de recurentă, în conformitate cu Decretul-lege nr. 112 din 2008. O altă procedură de executare a fost încheiată din aceleași motive la 10 octombrie 2008. Dreptul și practica internă relevantă 13. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în cauza De Luca c. Italia, nr 43870/04, §§ 14-23, 24 septembrie 2013. GRIEF 14. Invocând articolele 6 alineatul (1) (acces la o instanță) și 13 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de la ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 112 din 2008 și-au încălcat dreptul de a avea acces la o instanță, dreptul la o cale de atac eficientă și dreptul la respectarea bunurilor sale, astfel cum sunt garantate prin articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție și prin art. 1 din Protocolul nr. 16. Guvernul contestă această teză. Pe baza hotărârii Curții din 28 mai 2013 în cauza Villani c. Italia 13740/09), guvernul exclude în primul rând întârzierea cererii. Acesta constată că, potrivit tezei recurentei, încălcarea drepturilor sale decurge dintr-o măsură legislativă, și anume decretul-lege nr. 112 din 2008, care a intrat în vigoare la 25 iunie 2008, adică cu mai mult de șase luni înainte de data depunerii cererii, care, potrivit guvernului, ar fi 6 ianuarie 2009.18, recurenta nu a prezentat observații cu privire la acest punct 19. Curtea constată că cererea trebuie privită ca fiind depusă la 17 decembrie 2008, data la care recurenta a trimis grefei Curții o copie a formularului de cerere. Prin urmare, este necesar să se adopte teza guvernului conform căreia punctul de plecare al termenului de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție ar trebui stabilit la 25 iunie 2008, data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 112 din 2008, acest termen ar fi fost oricum respectat. 20. Prin urmare, excepția guvernului întemeiat pe întârzierea cererii nu poate fi primită. Cu excepția guvernului întemeiat pe lipsa de calitate a victimei Guvernul consideră că reclamanta nu poate să-și asume responsabilitatea pentru faptele pe care le-a comis. În primul rând, guvernul observă că, în conformitate cu hotărârea Curții de Casație din 27 iunie 2008 (punctul 10 de mai sus), în mod eronat, societatea Imobiliară Cometa, debitoarea recurentei, a inițiat o procedură de executare în fața comunei Roma, deoarece, în momentul în care acțiunea a fost introdusă, municipalitatea și-a plătit deja datoria. Prin urmare, acesta concluzionează că, la rândul său, recurenta a inițiat o procedură de executare împotriva comunei și a intervenit în procedura de executare pe care debitoarea sa, societatea Imobiliară Cometa o introducese împotriva comunei. Într-adevăr, explică aceasta, ca și datoria comună față de societatea Imobiliare Cometa Dacă ar fi fost deja plătită, toate acțiunile recurentei împotriva comunei ar fi fost respinse și ar fi fost zadarnice. Chiar și fără intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 112 din 2008, lucrurile nu ar fi fost diferite; într-adevăr, în momentul declarației de încetare a procedurii de executare inițiată de reclamantă (punctul 12 de mai sus), creanța societății Imobiliar Cometa față de municipalitate era inexistentă. 22. În al doilea rând, guvernul observă că reclamanta a putut iniția proceduri de executare împotriva societății Imobiliare Cometa , și a obținut, prin aceasta, somații de plată pentru creanțe de o valoare semnificativă (peste 3 milioane EUR). 23. recurenta nu a prezentat observații cu privire la acest aspect. 24. Curtea reamintește că, pentru a putea introduce o cerere în temeiul articolului 34 din Convenție, o persoană fizică, o organizație guvernamentală sau un grup de particulari trebuie să poată pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor recunoscute în Convenție. Pentru a putea pretinde că este victima unei astfel de încălcări, o persoană trebuie să fi suferit direct efectele măsurii în litigiu (Tanase c. Moldova [GC], n 7/08, § 104, CEDH 2010). Prin urmare, existența unei victime afectate personal de încălcarea unui drept garantat de Convenție este o condiție indispensabilă pentru punerea în aplicare a mecanismului de protecție a convenției, chiar dacă acest criteriu nu trebuie să se aplice într-un mod rigid și inflexibil (Bitenc c. Slovenia (dec.), 32863/02, 18 martie 2008). Întrebarea dacă un reclamant poate pretinde sau nu că este victimă a pretinsei încălcări are loc în toate etapele procedurii în temeiul Convenției (Bourdov c. Rusia, nr 59498/00, § 30, CEDO 2002 III 25). Curtea amintește, de asemenea, că interpretează în mod autonom conceptul de victimă, independent de noțiunile interne precum cele de interes sau de calitate pentru a acționa (Sanles Sanles c. Spania (dec.), n 48335/99, CEDH 2000-XI și Occhetto c. Italia (dec.), n 14507/07, 12 noiembrie 2013), chiar dacă trebuie să ia în considerare faptul că reclamantul a fost parte la procedura internă ( Micallef c. Malta [GC], n 17056/06, § 48, CEDH 2009 și Aksu c. Turcia [GC], n 4149/04 4102/04, § 52, CEDH 2012). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , singura debitoare directă a recurentei, a fost deja plătită atunci când, având în vedere existența unei astfel de datorii, recurenta și-a considerat temeiul pentru a introduce, în plus față de partea terță a acesteia, o acțiune directă împotriva societății respective în procedura pe care aceasta o inițiase împotriva comunei. Potrivit guvernului, reclamanta nu era creanciară a comunei Roma (punctul 21 de mai sus 27. Curtea observă că afirmațiile guvernului sunt susținute de documente interne relevante, în special hotărârea Curții de Casație din 27 iunie 2008 (punctul 10 de mai sus), din care reiese că, în executarea unui acord de soluționare amiabilă amiabilă, municipalitatea plătise societății Imobiliare Cometa despăgubirile datorate acesteia și că litigiul era, prin urmare, soluționat. 28. În aceste circumstanțe și în lipsa unei contestații din partea recurentei cu privire la aceste puncte faptice, Curtea nu poate decât să submineze reconstrucția faptelor relevante efectuate de guvern și de Curtea de Casație. Din moment ce reclamanta nu a fost 112 din 2008, în special în ceea ce privește modalitățile de lichidare a datoriilor administrațiilor locale aflate în primejdie; prin urmare, aceasta nu se poate declara victimă, în sensul art. 34 din Convenție, a faptelor pe care le implică. 29. În consecință, cererea este incompatibilă cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (a) și, prin urmare, trebuie respinsă în temeiul art. 35 Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stanley Naismith Ișil Karakaș modular președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-11-04
0,95
ROMANAZZI ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 18931/09 Paolo ROMANAZZI et autres contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 4 novembre 2014 en une Chambre composée de : Işıl Karakaş, présidente, Guido R
CtEDO 2013-04-09
0,94
SAMANTHA IMMOBILIARE S.R.L. ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 43041/02 SAMANTHA IMMOBILIARE S.R.L. contre l’Italie et 2 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 9 avril 2013 en un comité compos
CtEDO 2013-04-11
0,94
SOCIETA INDUSTRIE OLIVIERI S.P.A. c. ITALIE
actifs et les dettes existantes à la date du 28 avril 2008. Par une ordonnance du 25 septembre 2008, à la demande de la commune de Rome, le juge chargé de l’exécution déclara l’extinction de la procédure d’exécution entamée par la requérant
CtEDO 2014-11-25
0,94
SOCIETA EDILIZIA IMMOBILIARE BRAGADIN S.R.L. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 2463/05 SOCIETA EDILIZIA IMMOBILIARE BRAGADIN S.R.L. contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 25 novembre 2014 en un comité composé de : András Sajó, prés
CtEDO 2014-11-25
0,94
GIORGIO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 41702/10 Rodolfo GIORGIO contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 25 novembre 2014 en un comité composé de : András Sajó, président, Helen Keller, Robert
Sursă