SOCIETA INDUSTRIE OLIVIERI S.P.A. c. ITALIE
SOCIETA INDUSTRIE OLIVIERI S.P.A. c. ITALIE (CtEDO, 2013)
Secțiunea a doua Cerere nr. 4930/09 SOCIETA INDUSTRIE OLIVIERI S.P.A împotriva Italiei introdusă la 17 decembrie 2008 EXPOSAT DEFICIENTA, Società Industrie Olivieri S.p.a., este o societate pe acțiuni italiană cu sediul la Roma. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul G. Beatrice, avocat la Roma. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă deține mai multe creanțe față de municipalitatea Roma, recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și executorii adoptate între 1992 și 2007. În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Decretul legislativ nr. 267 din 18 august 2000 (Legea privind administrațiile publice aflate în dificultate financiară Organia strordinario di lichidazione , în continuare , la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Potrivit alineatului (4) din art. 248 menționat anterior, în perioada în cauză, nicio sumă cu titlu de revalorizare a monedei sau a intereselor corporatiste nu a fost datorată de către administrația în dificultate. Jurisprudența internă (a se vedea decizia Consiliului de Stat nr. 5778 din 30 octombrie 2001) a considerat că decretul legislativ nr. 267 din 2000 nu se referă la creanțele față de o administrație locală care erau sigure și exigibile ca urmare a unei hotărâri pronunțate după declarația de ajutor financiar, chiar dacă acestea ar fi apărut anterior. Prin urmare, se putea iniția o procedură de executare în legătură cu aceste creanțe. La 13 iunie 2004, a intrat în vigoare legea nr. Regulamentul (CE) nr. 1071/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 1). În 2007, societatea reclamantă a inițiat o procedură de executare împotriva primăriei Romei, pentru a acoperi creanțele sale la suma totală de 7 564 122,26 EUR. La 25 iunie 2008 a intrat în vigoare Decretul-lege nr 112 din 2008 (după ce a fost convertit în Legea nr. 133 din 6 august 2008). În conformitate cu art. 78 din acesta, primarul Romei era numit comisar extraordinar al guvernului, însărcinat să verifice situația financiară a comunei și să pregătească un plan de plată a datoriilor acesteia. Gestionarea contabilă a comisarului a fost separată de gestiunea contabilă ordinară a comunei și a inclus activele și datoriile existente la 28 aprilie 2008 printr-o ordonanță din 25 septembrie 2008, la cererea comunei Roma, judecătorul însărcinat cu executarea declara la stingerea procedurii de executare de către reclamantă, în conformitate cu Decretul-lege nr. 112 din 2008. O altă procedură de executare a fost încheiată din aceleași motive la 10 octombrie 2008. GRIEFS invocând articolele 6 alineatul (1) (acces la o instanță judecătorească) și 13 din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140 din 2004 și Decretul-lege nr. 112 din 2008. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI, având în vedere faptul că recurenta se plânge, printre altele, de efectele legii n 140 din 28 mai 2004 (intrarea în vigoare la 13 iunie 2004), că hotărârile definitive care îi recunosc creanțele au fost adoptate între 1992 și 2007 și că rejudecarea a fost introdusă numai la 17 decembrie 2008, s-a depășit termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alin. (1) din Convenție. Presupunând că cererea nu a fost întârziată, la data la care reclamanta a decis să continue o procedură de executare în fața Primăriei Romei a încălcat dreptul de acces la o instanță judecătorească din statul membru în cauză, astfel cum a fost garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Hotărârea Immobiliare Saffi c. Italia, [GC], nr. 2774/93, § 59, CEDO 1999-V) A avut recurenta la dispoziția sa, așa cum prevede art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a art. 6 din Convenție și 1 din Protocolul nr.