GIORGIO c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 41702/10 Rodolfo GIORGIO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 25 noiembrie 2014 într-un comitet compus din András Sajó, președinte, Helen Keller, Robert Spano, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 28 mai 2010, Având în vedere declarația oficială de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a intenționat să soluționeze cazul, face următoarea decizie FORMĂ ȘI PROCEDURA La originea cauzei se află o instanță îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Rodolfo Giorgio ( La 28 mai 2010, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului).

Reclamantul a fost reprezentat de domnul L.A. Cucinella, avocat la Napoli. Printr-o scrisoare din 23 septembrie 2014, soția domnului Giorgio, domnul Carmela Paolillo, și cei doi fii ai săi, dnii Alberto și Giampaolo Giorgio, au informat grefa cu privire la decesul soțului și tatălui lor și cu privire la dorința lor de a se constitui în cadrul procedurii în fața Curții. Din motive practice, prezenta decizie va continua să îl cheme pe domnul Giorgio pe reclamant, deși astăzi trebuie să atribuie această calitate moștenitorilor săi. Guvernul italian a fost reprezentat de agentul său, E. Spatafora, și de co-agentul său, domnul G. Mauro Pellegrini.

Reclamantul a fost parte la o procedură civilă a cărei durată a contestat-o prin intermediul acțiunii Invocând art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de durata procedurii La 23 iulie 2014, guvernul a transmis Curții declarația d mai întâi acceptată a propunerii de soluționare amiabilă semnată de moștenitorii reclamantului și de consiliul acestora. Într-adevăr, părțile au ajuns, la nivel național, la un acord bazat pe acordarea sumei forfetare de 200 EUR ca daune morale care decurg din încălcările denunțate, în plus față de sumele Curtea constată că problema ridicată de cerere a fost soluționată în conformitate cu jurisprudența sa în materie (a se vedea Loffredo și alții (dec.), n 10741/10 și alții, 3 decembrie 2013 și Recano și alții (dec.), n 66394/11 și alții, 3 decembrie 2013, precum și referințele pe care le includ).

Prin urmare, nu există motive de a continua examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Abel Campos András Sajó grefier adjunct

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 41702/10 Rodolfo GIORGIO contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 25 novembre 2014 en un comité composé de : András Sajó, président, Helen Keller, Robert Spano, juges, et de Abel Campos, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 28 mai 2010, Vu la déclaration formelle d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

À l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant italien, M. Rodolfo Giorgio (« le requérant »), avait saisi la Cour le 28 mai 2010 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »). Le requérant a été représenté par M e L.A. Cucinella, avocat à Naples. Par une lettre du 23 septembre 2014, l’épouse de M. Giorgio, M me Carmela Paolillo, et ses deux fils, MM. Alberto et Giampaolo Giorgio, ont informé le Greffe du décès de leur mari et père et de leur souhait de se constituer dans la procédure devant la Cour. Pour des raisons d’ordre pratique, la présente décision continuera d’appeler M. Giorgio le « requérant » bien qu’il faille aujourd’hui attribuer cette qualité à ses héritiers.

Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Spatafora, et son coagent, M. G. Mauro Pellegrini. Le requérant a été partie à une procédure civile dont il a contesté la durée au moyen du recours « Pinto ». Il a obtenu par les juridictions « Pinto » une indemnisation à titre de dommage moral, en sus des frais et dépens de la procédure « Pinto ». GRIEFS Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention ainsi que l’article 1 du Protocole n o 1, le requérant se plaint de la durée de la procédure « Pinto » et du retard dans l’exécution de la décision « Pinto ». EN DROIT Le 23 juillet 2014, le Gouvernement a fait parvenir à la Cour la déclaration d’acceptation de la proposition de règlement amiable signée par les héritiers du requérant et par leur conseil.

Les parties sont, en effet, parvenues, au niveau national, à un accord basé sur l’octroi de la somme forfaitaire de 200 EUR à titre de dommage moral découlant des violations dénoncées, en sus des sommes « Pinto » encore dues (majorées des intérêts légaux jusqu’à la date du paiement) et d’un montant forfaitaire à titre de frais et dépens. La Cour constate que la question soulevée par la requête a été résolue conformément à sa jurisprudence en la matière (voir Loffredo et autres (déc.), n o 10741/10 et autres, 3 décembre 2013 et Recano et autres (déc.), n o 66394/11 et autres, 3 décembre 2013, ainsi que les références qu’y figurent). Dès lors, aucun motif ne justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1, in fine ), il convient de la rayer du rôle en application de l’article 37 § 1 b). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle.

Abel Campos András Sajó Greffier adjoint Président