- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 noiembrie 2014
- Stat pârât
- BGR
- Articole
- Articolul 3
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
Manolov împotriva Bulgariei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1970. La o dată neespecificată în a doua jumătate a anului 1994, reclamantul a fost arestat și reținut în centrele de detenție din Kyustendil și Sofia în cadrul unei anchete penale împotriva lui. La 25 noiembrie 1994, el a fost transferat la închisoarea Pazardzhik. La 11 iulie 1996, Curtea Regională Kyustendil a declarat reclamantul vinovat de o serie de infracțiuni violente comise între mai 1993 și august 1994 și l-a condamnat la moarte. La 4 februarie 1999, Curtea de Apel Sofia a susținut condamnarea reclamantului, dar, în urma eliminării pedepsei de moarte cu efect de la 27 decembrie 1998 și introducerea concomitentă a condamnării la închisoarea pe viață fără conmutare (a se vedea punctul 30 mai jos), a înlocuit condamnarea cu condamnarea pe viață fără conmutare.
La 27 ianuarie 2000, reclamantul a fost transferat de la închisoarea Pazardzhik la închisoarea Bobov Dol, unde își îndeplinește condamnarea de atunci. Prin ordinea guvernatorului închisorii, el a fost plasat singur într-o celulă încuiată în mod constant, conform dispozițiilor legale care reglementează regimul deținuturilor de viață (a se vedea punctul 30 de mai jos). Într-o decizie din 30 noiembrie 2001, care a devenit finală la 25 aprilie 2002, Curtea de Apel Sofia a hotărât că reclamantul să își îndeplinească condamnarea în temeiul „regimului special” aplicabil prizonierilor de viață în acel moment (a se vedea punctul 30 de mai jos). La 19 aprilie 2007, o comisie specială însărcinată cu decizia de modificare a regimului unui prizonier a hotărât să pună reclamantul în cadrul „regimului consolidat” (a se vedea punctul 30 mai jos).
10. La 1 iunie 2009, când Legea 2009 privind executarea păcilor și a detenției pretrii a înlocuit Legea de execuție a plăcilor din 1969, reclamantul a fost plasat în cadrul regimului „sever” (a se vedea punctul 30 mai jos). A continuat să fie izolat de restul populației de închisoare, așa cum este necesar în mod normal în temeiul dispozițiilor relevante din Legea din 2009 și al regulamentelor de aplicare a acesteia (ibid.). Comisia menționată anterior nu a decis să pună reclamantul împreună cu principala populație de închisoare, așa cum este permisă în aceste dispoziții în anumite condiții (ibid.). 11. În închisoarea Bobov Dol, reclamantul a fost ținut într-o celulă individuală de treisprezece metri și jumătate pătrați.
Guvernul a susținut că nu mai târziu de 2007 s-au îmbunătățit semnificativ această celulă. În special, a fost instalată încălzirea centrală, iar vechile fereastră de lemn au fost înlocuite cu cele moderne care măsoară 138 cm cu 50 cm, oferind suficientă izolare la temperatura și accesul la lumina soarelui. Potrivit dovezilor prezentate la Curtea Administrativă Kyustendil și hotărârea sa din 9 iunie 2011 (a se vedea punctul 28 de mai jos), aceste lucrări au fost finalizate în octombrie sau noiembrie 2006. 12. În toate momentele relevante, celula reclamantului conținea o toaletă în celulă și un robinet de apă. 13. Afirmațiile reclamantului în ceea ce privește condițiile materiale ale detenției sale sunt voluminoase și lipsește claritate în faptul că plângerile aparent legate de diferite perioade de timp nu sunt clar distinse.
În timpul perioadelor neespecificate de încarcerare în închisoarea Bobov Dol, reclamantul a afirmat că a avut următoarele probleme: alimentele erau substandarde și insuficiente în cantitate, cu unele mese care conțin bucăți de plastic, păruri și plăcile de carne adesea care conțin substitut de carne sau nici o carne; plăcile în care alimentele erau servite au fost murdare și greas; apa de robi a fost în noroi; au fost furnizate bucăți de fier care furnizase din spălătorie de pat, care făcea din pat foarte incomod, iar spălarea furnizată era necurată; luarea unui duș (20 de minute pe săptămână) și vizita reclamantului la medic nu a fost furnizată ca parte a activităților sale de aer liber; curtea câinii în care a fost plasat de la mai multe metri de aer la toale nu spă nu a avut loc, care s-a încălzilelelelelelelelelelele, iar s-a s-a să pă nu-a în timp, iar s-a pă s-a pă nu-a să pă nu-a înghea înghea înghea în timp, iar în s-a pă, iar s-a pă nu-a pă.
14. Dovezile prezentate de solicitant în sprijinul acestor acuzații au consistat în propriile sale declarații, o declarație scrisă în aceeași scrisoare ca în toate celelalte scrisori trimise de solicitant, dar co-semnate de alți doi deținuți la o dată neespecificată, precum și copii cu mai mult de cincizeci de plângeri pe care reclamantul le-a trimis administrației închisorii și alte autorități între 2000 și 2009 și dintre unele dintre răspunsurile primite. Marea majoritate a acestor plângeri se referă la alimentele servite în închisoare: cazuri concrete în care reclamantul nu a primit o porție completă, yogurt lipsese, alimentele au avut un gust sau un miros rău, sau carnea nu a fost furnizată sau a fost de calitate scăzută.
Unele dintre aceste plângeri au fost recunoscute și bine fundamentate de administrația închisorii și reclamantul a fost asigurat că vor fi luate măsuri. 15. În unele dintre aceste plângeri, reclamantul a susținut îngrijorări în ceea ce privește calitatea slabă a cărbunelui acordat de deținuților înainte de instalarea unui sistem central de încălzire în octombrie 2006, faptul că lenjeria de pat sau hainele nu au fost spălate în mod corespunzător, alegerea produselor disponibile pentru achiziționare la cantină de închisoare și faptul că un frigider din cantină folosit pentru a stoca articole alimentare personale nu a funcționat pentru o anumită perioadă de timp.
16. Din partea lor, Guvernul a refuzat acuzațiile reclamantului cu privire la condițiile materiale ale detenției sale și a declarat că calitatea și cantitatea de alimente servite deținuților erau pe deplin adecvate și că condițiile de higiene din cantina de la închisoare, inclusiv în ceea ce privește cutleria, au fost menținute în conformitate cu standardele aplicabile. Apă în închisoare nu a fost îngrozită; a venit din aceeași conductă ca apa furnizată orașului Bobov Dol. Deținuții ar putea, de asemenea, să cumpere apă minerală sticlă din cantina de închisoare. Alegația că piese de fier a fost protrudat din patul reclamantului nu era adevărată, iar foile sale de pat au fost schimbate și spălate în fiecare săptămână.
Timpul de baie nu a fost numărat ca parte a timpului de plimbare în aer liber; spre deosebire de alți deținuți, care aveau doar o oră de timp de plimbare în aer liber, prizonierii de viață au fost permise o oră și jumătate de timp. Singurele motive pentru întreruperea că plimbare a fost condusă în aer liber sau vremea proastă; în ultimul caz, mai mult timp în aer liber a fost pus la dispoziție mai târziu. Curtea desemnată pentru plimbarea zilnică în aer liber nu are o toaletă pentru motive de securitate și igienă. O astfel de toaletă nu a fost, în orice caz, necesară pentru că curtea era apropiată de celula reclamantului, care a fost echipată cu o toaletă. Dacă reclamantul ar fi simțit o necesitate urgentă de a merge la toaletă în timpul mersului său zilnic, el ar fi putut întotdeauna utiliza asta, și nu ar fi fost împiedicat să facă acest lucru.
Administrația închisorii nu a fost sub obligația de a furniza deținuți cu haine impermeabile; atunci când aceste haine au fost furnizate ca o chestiune de cortezie, deținuții au deteriorat foarte repede. Nu era adevărat că câinii de pază au fost păstrați în apropierea celulei reclamantului; câinii nu au fost utilizați deloc în zona în cauză. Nici nu au existat șobolani în celula reclamantului; ușa, ferestrele și tubularea ei au fost construite într-un mod care să nu permită intrarea șobolanilor, iar administrarea închisorii a fost sub obligația regulată de a efectua controlul dăunătoarelor. Celula reclamantului avea încălzire centrală din 2007, iar temperatura în interiorul celulei și baiei erau de aproximativ 18 grade Celsius.
Fereastra celulei, care, la fel ca toate ferestrele din închisoarea Bobov Dol, aveau vechiul cadru de lemn înlocuit cu un nou PVC, nu avea nici o acoperire care să împiedice soarele de a intra și ar putea fi deschisă liber, iar podeaua celulei era acoperită cu linoleum, care era într-o stare bună. Produse de curățare au fost distribuite săptămânal. Televiziune prin cablu era disponibilă în celulă. În sfârșit, au fost în curs de extindere a zonei pentru plimbări în aer liber. 17. Se pare că având în vedere faptul că reclamantul îndeplinește o condamnare la viață fără conmutare, el este întotdeauna încătușat atunci când este scos din celulă, inclusiv în interiorul închisoarei. Cătușele sunt îndepărtate după atingerea destinației, dacă condițiile de securitate permit.
În special, reclamantul este încătușat atunci când este scos din celulă pentru plimbarea zilnică în aer liber, dar cătușele sunt îndepărtate în timpul plimbării. 18. Se pare că reclamantul nu a fost implicat vreodată în incidente violente în închisoare sau disciplinat pentru comportament violent sau agresiv. Nu există nici indiciu că a încercat vreodată să se absoargă din închisoare. 19. Faptele rezumate în prezenta subsecțiunea au fost prezentate de reclamant în două cereri separate la această Curte depuse de el în august 2010 (depunerea nr. 53109/10) și septembrie 2011 (depunerea nr. 67629/11). În aceste cereri, el s-a plâns de diferite chestiuni, cum ar fi o presupusă lipsă de acces la o instanță, rezultatul procedurii pentru daune, imposibilitatea de a vota în alegerile prezidențiale din octombrie 2011 în Bulgaria și o presupusă ingerință în dreptul său la corespondență.
20. Din materialele depuse de solicitant în aceste două cazuri, aceasta transpiră că în 2010-2011 el a introdus o serie de cereri de daune în temeiul articolului 1 din Legea 1988 privind responsabilitatea statului și municipalităților pentru daune (a se vedea punctul 30 mai jos) în fața Curții administrative Kyustendil competente teritorial. Aceste afirmații se referă la zeci de acuzații cu privire la diferite aspecte ale condițiilor de detenție și a incidentelor specifice care se presupune că încălcarea drepturilor sale.
21. Propunerile care se referă direct la subiectul prezentului caz în cauză, printre altele: calitatea presupusă a apei de robinet din închisoarea Bobov Dol; încălzirea presupusă insuficientă; suprafața presupusă insuficientă a zonei de plimbări în aer liber; presupusul eșec al autorităților închisoare de a transfera reclamantul într-o celulă colectivă, în vederea permițării să aibă contacturi cu alți deținuți; presupusul eșec al autorităților de închisoare de a oferi orice curs educațional reclamantului sau de a permite să participe la activități artistice, culturale, sportive, religioase sau de altă natură; faptul că reclamantul a fost bătut în mod normal atunci când a fost scos din celul său; și se presupune că a fost frecvent în căutarea corpului de către gardienii de închisoare.
22. Alte afirmații se referă la chestiuni precum un pretins refuz al autorităților închisoare în 2010 de a furniza reclamantului copii de chitanțe care arată că a plătit pentru poșta trimisă de el; întârzieri și obstacole în ceea ce privește poșta pe care reclamantul a vrut să o trimită; un pretins refuz să permită reclamantului să utilizeze un dispozitiv combinat MP3/radio, în opinia dispozitivelor separate de radio și MP3, care au fost permise; un pretins refuz al administrației închisorii de a spăla lenjeria reclamantului, etc. 23. În ceea ce privește mai multe cereri, Curtea Administrativă Kyustendil a ordonat reclamantului să clarifice legătura dintre faptele descrise în declarația sa de reclamație și daunele presupuse și să prezinte o declarație de mijloace.
Întrucât reclamantul nu a respectat aceste instrucțiuni, instanța a întrerupt procedura în ceea ce privește unele dintre cererile. 24. În un caz hotărât pe 25 februarie 2011, Curtea Administrativă Kyustendil a respins cererea reclamantului pentru daune cu privire la faptul că apa de rubinet din închisoarea Bobov Dol a fost ocazional nălucită și inaptă pentru băutură. Curtea a remarcat că, deși există dovezi că, uneori, mai ales după ploaie grele, calitatea apei a fost rea, analiza de laborator a confirmat că era sigură pentru băutură.Închisoare era conectat la sistemul general de aprovizionare cu apă și a primit aceeași apă ca cea furnizată gospodăriilor din apropiere. Acuzațiile reclamantului, de exemplu, că a suferit dureri acute de stomac și că a necesitat asistență medicală, nu au fost făcute.
În plus, reclamantul a avut posibilitatea de a cumpăra apă minerală sticlă din cantina de la închisoare sau, dacă nu are mijloacele necesare pentru aceasta, fierbe apă cu robinet folosind un dispozitiv pe care a confirmat că a avut în celulă sau o filtrează. Reclamantul nu a fost examinat de Curtea Supremă de Administrație, deoarece el nu a plătit taxa necesară a BGN 5 pentru prelucrarea recursului (a se vedea оפр. nr. 9496 от 28 ни 2011. δо адм. Nr. 8190/2011., nr. 8190/2011, nr. Cazul hotărât pe fond de către Curtea Administrativă Kyustendil la 1 martie 2011 se referă la un incident specific la 2 septembrie 2009 în care personalul penitenciar a intrat în celula reclamantului pentru o căutare însoțită de un câine instruit pentru găsirea drogurilor.
Curtea a respins afirmația reclamantului că a suportat stresul din cauza fricăi sale de câini. Nu au existat dovezi că câinele, care a fost păstrat pe listă, a fost tratat într-o manieră necorespunzătoare. Cazul s-a încheiat într-o hotărâre a Curții Supreme de Administrație din 14 noiembrie 2011 (nr. 14766 от 14 ноември 2011. Un alt caz a hotărât cu privire la fondul Curții administrative Kyustendil la 17 martie 2011 privind treizeci și trei de acuzații separate referitoare la diferite aspecte ale condițiilor de detenție a reclamantului. Se pare că, în declarația sa de afirmație, reclamantul a formulat afirmații confuze cu privire la perioadele de timp la care aceste afirmații au fost legate și că, în cele din urmă, a reclamat numai prejudiciu moral în ceea ce privește o perioadă limitată de timp în prima jumătate a anului 2010, instanța a respins toate cererile reclamantului.
În ceea ce privește, în special, suprafața zonei pentru plimbări zilnice în aer liber, a constatat că era o sută de metri pătrați. A continuat remarcarea că cercetările corporale la care reclamantul a fost supus nu au implicat nici o atingere necorespunzătoare sau necorespunzătoare a părților sale private, ci o atingere prin îmbrăcăminte, cu scopul de a determina dacă avea sau nu obiecte neautorizate. Încălcarea sistematică a reclamantului nu a fost încălcată de Legea 2009 privind executarea pedepselor și detenția pretrială sau de reglementările de aplicare a acesteia, nu a fost în concordanță cu regimul de închisoare al reclamantului, ar putea fi considerată necesară având în vedere gravitatea infracțiunilor cu privire la care a fost condamnat la închisoare pe viață și nu a fost destinat să umilească reclamantul.
În ceea ce privește afirmația că reclamantul nu a fost transferat într-o celulă multiocupantă, în ciuda posibilității de a face acest lucru pentru prizonierii care își îndeplinesc condamnarea pe viață în temeiul regimului „sever”, instanța a constatat că aceste chestiuni intră în discreția comisionului special pentru executarea condamnărilor; prin urmare, nu a existat un eșec din partea autorităților închisoare de a respecta o obligație juridică obligatorie. Același lucru a fost valabil pentru cursurile de educație. Apelul reclamantului privind punctele de drept împotriva acestei hotărâri nu a fost examinat de Curtea Supremă Administrativă, deoarece el nu a plătit taxa necesară de 5 lev bulgare (BGN) (echivalentul de 2,56 euro (EUR) pentru prelucrarea recursului (a se vedea оδр.
nr. 9090 от 23 ни 2011 δ. δо адм. nr. 8057/2011 δ., δ Susținerea reclamantului cu privire la temperaturi presupuse scăzute din celula sa are legătură cu două ierni: perioadele între octombrie 2005 și aprilie 2006, și perioada între octombrie 2006 și aprilie 2007. Curtea a ordonat un raport de experți, care a arătat că cantitatea de cărbune furnizat deținuților din închisoarea Bobov Dol în 2005-2006 era adecvată și că încălzirea centrală a fost instalată în închisoare în octombrie 2006. Într-o hotărâre din 9 iunie 2011, Curtea Administrativă Kyustendil a constatat că administrația închisorii a furnizat reclamantului suficientă cărbune pentru a asigura o temperatură de aproximativ douăzeci de grade Celsius în celula sa în prima perioadă și că încălzirea centrală a fost instalată înainte de a doua perioadă.
Se pare că această hotărâre nu a fost invocată în mod valabil. 29. Din alte materiale depuse de solicitant, se pare că în 2012 a încercat să aducă o serie de cereri suplimentare în temeiul articolului 1 din Legea 1988 privind răspunderea statului și municipalităților pentru prejudicii (a se vedea punctul 30 mai jos) în ceea ce privește diferitele cazuri în care drepturile sale au fost încălcate de către autoritățile închisoare. Niciuna dintre aceste cereri nu a fost acceptată în vederea examinării de către Curtea Administrativă Kyustendil ca urmare a eșecurilor aparente din partea reclamantului de a formula cererile sale în mod corespunzător și de a plăti taxele judiciare necesare. Într-o serie de hotărâri din 2012-2013, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârile instanței inferiore de a nu examina cererile cu privire la fondul.
4. The applicant was born in 1970.
On an unspecified date in the second half of 1994 the applicant was arrested and detained in investigation detention facilities in Kyustendil and Sofia in the framework of a criminal investigation against him. On 25 November 1994 he was transferred to Pazardzhik Prison.
On 11 July 1996 the Kyustendil Regional Court found the applicant guilty of a number of violent offences committed between May 1993 and August 1994 and sentenced him to death. On 4 February 1999 the Sofia Court of Appeal upheld the applicant’s conviction but, following the abolition of the death penalty with effect from 27 December 1998 and the concomitant introduction of the sentence of life imprisonment without commutation (see paragraph 30 below), replaced his sentence with life imprisonment without commutation.
On 27 January 2000 the applicant was transferred from Pazardzhik Prison to Bobov Dol Prison, where he has been serving his sentence ever since. By order of the prison governor, he was placed alone in a constantly locked cell, as required under the legal provisions governing the regime of life prisoners (see paragraph 30 below).
In a decision of 30 November 2001, which became final on 25 April 2002, the Sofia Court of Appeal decided that the applicant was to serve his sentence under the “special regime” applicable to life prisoners at that time (see paragraph 30 below).
On 19 April 2007 a special commission in charge of deciding on changes in a prisoner’s regime decided to place the applicant under the “enhanced regime” (see paragraph 30 below).
On 1 June 2009, when the Execution of Punishments and Pre-Trial Detention Act 2009 superseded the Execution of Punishments Act 1969, the applicant was placed under the “severe” regime (see paragraph 30 below). His continued to be kept isolated from the rest of the prison population, as normally required under the relevant provisions of the 2009 Act and the regulations for its application (ibid.). The above-mentioned commission has apparently not decided to place the applicant together with the main prison population, as permitted under those provisions under certain conditions (ibid.).
In Bobov Dol Prison, the applicant was kept in an individual cell measuring thirteen and a half square metres. The Government submitted that not later than 2007 significant improvements had been made to that cell. In particular, central heating was installed and the old wooden window frames were replaced by modern ones measuring 138 cm by 50 cm and providing enough temperature isolation and access to sunlight. According to evidence put before the Kyustendil Administrative Court and its judgment of 9 June 2011 (see paragraph 28 below), those works were completed in October or November 2006.
At all relevant times the applicant’s cell contained an in-cell toilet and a water tap.
The applicant’s assertions in respect of the material conditions of his detention are voluminous and lack clarity in that grievances apparently relating to different periods of time are not clearly distinguished. The applicant alleged that during unspecified periods of his incarceration in Bobov Dol Prison he had encountered the following problems: food had been substandard and insufficient in quantity, with some meals containing pieces of plastic, hairs and fur, and the meat meals often containing meat substitutes or no meat at all; the plates in which the food was being served had been dirty and greasy; tap water had been muddy; there had been iron pieces bulging from the bed-spring which had made his bed very uncomfortable, and the bedding provided had been unclean; the taking of a shower (twenty minutes per week) and applicant’s visits to the doctor had been counted as part of his daily outdoor activities; the yard in which he took his daily outdoor exercise had not had toilet facilities, which had prevented him from relieving his needs before the end of the exercise period, and inmates had not been provided with waterproof clothing when spending time outdoors; guard dogs had been placed several metres from the window of the applicant’s cell and with their constant barking at night had prevented him from sleeping; other inmates and the applicant himself had found and killed rats in the cells; the temperature in the applicant’s cell had not risen above twelve degrees Celsius in winter and the heating coal provided in winter had been insufficient; there had been no heating in the bathroom and inmates had been freezing when taking showers in winter; the applicant’s cell lacked sufficient sunlight; for a long time the cell’s floor had been left riddled with holes and not covered with linoleum; and the cleaning products provided for the in-cell toilet had been insufficient, consisting of a mere two spoonfuls of chlorine a month, which had made the smell unbearable as the main part of the cell was only separated from the toilet area by a screen.
The evidence submitted by the applicant in support of those allegations consisted of his own statements, a statement written in the same handwriting as in all other letters sent by the applicant but co-signed by two other inmates on an unspecified date, and copies of more than fifty complaints that the applicant had sent to the prison administration and various other authorities between 2000 and 2009 and of some of the replies received. The vast majority of those complaints concerned the food served in prison: concrete instances in which the applicant had allegedly not received a full portion, yoghurt had been missing, the food had had a bad taste or smell, or meat had not been provided or had been of low quality. Some of those complaints had been acknowledged as well-founded by the prison administration and the applicant had been assured that measures would be taken.
In some of those complaints the applicant raised concerns in relation to the poor quality of coal given to inmates before the installation of a central heating system in October 2006, the fact that bed linen or clothes had not been properly washed, the choice of products available for purchase at the prison canteen, and the fact that a refrigerator in the canteen used to store personal food items had not functioned for a certain period of time.
For their part, the Government denied the applicant’s allegations concerning the material conditions of his detention. They said that the quality and quantity of food served to inmates had been fully adequate, and that hygienic conditions in the prison canteen, including in relation to cutlery, had been maintained in line with the applicable standards. Water in the prison had not been muddy; it came from the same pipeline as the water supplied to the town of Bobov Dol. Inmates could also buy bottled mineral water from the prison canteen. The allegation that iron pieces had protruded from the applicant’s bed was not true, and his bed sheets had been changed and washed every week. Bathing time had not been counted as part of the outdoor walk time; unlike other inmates, who had only had one hour of daily outdoor walk time, life prisoners had been allowed one and a half hours. The only reasons for interrupting that walk had been rowdy conduct or bad weather; in the latter case, more outdoor time had been made available later on. The yard designated for the daily outdoor walk did not have a toilet for security and hygiene reasons. Such a toilet was in any event not needed because that yard was adjacent to the applicant’s cell, which was equipped with a toilet. If the applicant had felt an urgent need to go to the toilet during his daily walk, he could have always used that one, and would have never been prevented from doing so. The prison administration was not under a duty to provide inmates with waterproof clothing; when such clothing had been provided as a matter of courtesy, the inmates had very quickly damaged it. It was not true that guard dogs had been kept near the applicant’s cell; such dogs had not been used at all in the zone at issue. Nor had there been rats inside the applicant’s cell; its door, windows and piping had been built in a way not permitting rats to come in, and the prison administration was under a duty regularly to carry out pest control. The applicant’s cell had had central heating since 2007, and the temperature inside the cell and the bathroom had been around eighteen degrees Celsius. The cell’s window, which, like all windows in Bobov Dol Prison, had had its old wooden frame replaced with a new PVC one, did not have any covers preventing sunlight from coming in and could be freely opened, and the cell’s floor was covered with linoleum which was in a good condition. Cleaning products were distributed weekly. Cable television was available in the cell. Lastly, works were under way for enlargement of the area for outdoor walks.
Apparently in view of the fact that the applicant is serving a sentence of life imprisonment without commutation, he is always handcuffed when taken out of his cell, including inside the prison. The handcuffs are removed once the destination has been reached, if security conditions permit. In particular, the applicant is handcuffed when taken out of his cell for his daily outdoor walk, but the handcuffs are removed during the walk.
It does not appear that the applicant has ever been involved in violent incidents in prison or disciplined for violent or aggressive conduct. There is no indication that he has ever tried to abscond from prison either.
The facts summarised in this subsection were set out by the applicant in two separate applications to this Court lodged by him in August 2010 (application no. 53109/10) and September 2011 (application no. 67629/11). In those applications he complained about various issues, such as an alleged lack of access to a court, the outcome of proceedings for damages, the impossibility to vote in the October 2011 presidential elections in Bulgaria, and an alleged interference with his right to correspondence.
From the materials submitted by the applicant in those two cases it transpires that in 2010-11 he brought a number of claims for damages under section 1 the State and Municipalities Liability for Damage Act 1988 (see paragraph 30 below) before the territorially competent Kyustendil Administrative Court. Those claims concerned dozens of allegations concerning various aspects of the conditions of his detention and specific incidents allegedly breaching his rights.
The claims that directly relate to the subject matter of the present case concerned, inter alia: the allegedly poor quality of tap water in Bobov Dol Prison; the allegedly insufficient heating; the allegedly insufficient surface of the area for outdoor walks; the alleged failure of the prison authorities to transfer the applicant to a collective cell with a view to enabling him to have contacts with other inmates; the alleged failure of the prison authorities to provide any educational courses for the applicant or to enable him to take part in artistic, cultural, sport, religious or other activities; the fact that the applicant had been routinely handcuffed when taken out of his cell; and allegedly frequent body searches by prison guards.
Other claims concerned matters such as an alleged refusal of the prison authorities in 2010 to provide the applicant with copies of receipts showing that he had paid for mail sent by him; alleged delays and obstacles in respect of mail that the applicant had wished to send; an alleged refusal to allow the applicant to use a combined MP3/radio device as opposed to separate radio and MP3 devices, which were allowed; an alleged refusal of the prison administration to wash the applicant’s underwear, etc.
In relation to several claims, the Kyustendil Administrative Court instructed the applicant to clarify the link between the facts described in his statement of claim and the alleged damage, and to submit a declaration of means. As the applicant did not comply with those instructions, the court discontinued the proceedings in respect of some of the claims.
At least four cases proceeded to judgment on the merits.
In a case decided on the merits on 25 February 2011, the Kyustendil Administrative Court dismissed the applicant’s claim for damages concerning the fact that tap water in Bobov Dol Prison had on occasions been muddy and unfit for drinking. The court noted that although there was evidence that sometimes, especially after heavy rains, the quality of that water had been bad, the laboratory analysis had confirmed that it had been safe for drinking. The prison was connected to the general water supply system and got the same water as that supplied to households nearby. The applicant’s allegations, for instance that he had endured acute stomach pain and had required medical assistance, had not been made out. Moreover, the applicant had had the possibility to buy bottled mineral water from the prison canteen or, if he did not have the necessary means for that, boil tap water using a device which he confirmed that he had in his cell, or filter it. The applicant’s appeal on points of law against that judgment was not examined by the Supreme Administrative Court as he failed to pay the requisite fee of BGN 5 for the processing of the appeal (see опр. № 9496 от 28 юни 2011 г. по адм. д. № 8190/2011 г., ВАС, ІІІ о.).
A case decided on the merits by the Kyustendil Administrative Court on 1 March 2011 concerned a specific incident on 2 September 2009 in which prison staff had entered the applicant’s cell for a search accompanied by a dog trained to find narcotic drugs. The court dismissed the applicant’s claim that he had endured stress because of his fear of dogs. There was no evidence that the dog, which had been kept on a leash, had been handled in an inappropriate manner. That case ended in a judgment of the Supreme Administrative Court of 14 November 2011 (реш. № 14766 от 14 ноември 2011 г. по адм. д. № 8803/2011 г., ВАС, ІІІ о.) whereby the applicant’s appeal on points of law against the Kyustendil Administrative Court’s judgment was dismissed.
Another case decided on the merits by the Kyustendil Administrative Court on 17 March 2011 concerned thirty-three separate allegations relating to various aspects of the conditions of the applicant’s detention. It appears that in his statement of claim the applicant had made confused assertions about the periods of time to which those claims related and that he eventually only claimed non-pecuniary damages in respect of a limited period of time in the first half of 2010. The court dismissed all of the applicant’s claims. With regard, in particular, to the surface of the area for daily outdoor walks, it found that it was one hundred square metres. It went on to note that the bodily searches to which the applicant had been subjected had not involved any undressing or inappropriate touching of his private parts but patting, through his clothes, with a view to determining whether or not he had had on him any unauthorised items. The systematic handcuffing of the applicant was not in breach of the Execution of Punishments and PreTrial Detention Act 2009 or the regulations for its application, was not inconsistent with the applicant’s prison regime, could be considered necessary in view of the seriousness of the offences in relation to which he had been sentenced to life imprisonment, and had not been intended to humiliate the applicant. With regard to the claim that the applicant had not been transferred to a multi-occupancy cell despite the possibility to do so for life prisoners serving their life sentence under the “severe” regime, the court found that those matters fell within the discretion of the special commission for the execution of sentences; there had therefore not been a failure on the part of the prison authorities to observe a binding legal obligation. The same went for educational courses. The applicant’s appeal on points of law against that judgment was not examined by the Supreme Administrative Court as he failed to pay the requisite fee of 5 Bulgarian levs (BGN) (the equivalent of 2.56 euros (EUR)) for the processing of the appeal (see опр. № 9090 от 23 юни 2011 г. по адм. д. № 8057/2011 г., ВАС, ІІІ о.).
The applicant’s claim concerning the allegedly low temperatures in his cell related to two winters: the periods between October 2005 and April 2006, and the period between October 2006 and April 2007. The court ordered an expert report, which showed that the amount of coal provided to inmates in Bobov Dol Prison in 2005-06 had been adequate and that central heating had been installed in the prison in October 2006. In a judgment of 9 June 2011 the Kyustendil Administrative Court found that the prison administration had provided the applicant with enough coal to secure a temperature of approximately twenty degrees Celsius in his cell during the first period, and that central heating had been installed before the second period. The applicant’s claim was therefore dismissed. That judgment was apparently not validly appealed against.
From other materials submitted by the applicant it appears that in 2012 he tried to bring a number of further claims under section 1 of the State and Municipalities Liability for Damage Act 1988 (see paragraph 30 below) in relation to various instances in which his rights had allegedly been breached by the prison authorities. None of those claims was accepted for examination by the Kyustendil Administrative Court as a result of apparent failures on the part of the applicant to formulate his claims properly and pay the requisite court fees. In a series of decisions given in 2012-13 the Supreme Administrative Court upheld the lower court’s decisions not to examine the claims on the merits.