Kölge împotriva Turciei

Comunicat la 4 noiembrie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 22625/10 Ahmet KÖLGE împotriva Turciei depusă la 30 martie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ahmet Kölge, este un național turc, născut în 1954 și trăiește în Batman. El este reprezentat în fața Curții de către dl Çakan și dl A. Ș. Deniz, avocați practicant în Batman. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului Reclamantul este proprietarul unei proprietăți din zona Toptancılar Sitesi din Batman, situată în apropiere de refinanța de ulei TÜPRAȘ Batman („TÜPRAȘ”). La 3 mai 2004, a avut loc o mare explozie în Toptancılar Sitesi, care a dus la trei morți și multe leziuni.

Explozia și focul care a urmat au deteriorat și multe proprietăți din apropiere, inclusiv cele ale reclamantului. O comisie de constatare a faptelor a fost înființată în urma incidentului de către Biroul Guvernatorului Batman pentru a stabili cauza exploziei. Se pare că investigațiile preliminare conduse de faptul Comisia de constatare, cu ajutorul experților, a stabilit că explozia a fost cauzată de o scurgere de petrol subteran. Sursa scurgerii, totuși, nu a putut fi identificată. Printre suspecții inițiale sunt TÜPRAȘ, un depozit de petrol și aprovizionare administrat de Ministerul Apărării în zona (Mili Savunma Bakanlığı Akaryakıt İkmal ve NATO Pol Tesileri ) și diverse stații de benzină private.

La o dată neespecificată în 2004, unul dintre proprietarii de proprietăți din Toptancılar Sitesi a luat o acțiune în fața Tribunalului Civil Batman de Primă Instanță pentru compensarea daunelor pe care le-a susținut ca urmare a exploziei, atât împotriva TÜPRAȘ, cât și a facilităților Ministerului Apărării. Un raport de experți obținut în cadrul procedurii a identificat sursa scurgerii ca fiind TÜPRAȘ, dar a sugerat, de asemenea, responsabilitatea autorităților de stat, atât în ceea ce privește nedescoperirea și prevenirea scurgerii, care trebuie să se petrecă de peste douăzeci de ani, cât și neglijența acestora în autorizarea stabilirii reședințelor și a locurilor de muncă în astfel de apropiere de rafinărie, în pofida pericolelor aparente.

Pe baza acestui raport de experți, la 21 iulie 2006, instanța de primă instanță a stabilit răspunderea exclusivă a TÜPRAȘ pentru explozie (cazul nr. 2004/966 E.). Hotărârea Tribunalului Civil Batman a fost susținută de Curtea de casă la 30 ianuarie 2007, iar cererea de rectificare a TÜPRAȘ a fost respinsă la 18 iunie 2007. La o dată neespecificată în 2005, reclamantul a introdus o procedură de compensare în fața Tribunalului Civil Batman de Primă Instanță împotriva TÜPRAȘ și a facilităților Ministerului Apărării pentru deprecierea valorii proprietății sale, precum și pierderea închirierii sale în urma exploziei. Un raport de experți prezentat la dosarul de caz la 20 decembrie 2006 a estimat că, având în vedere riscul continuu de explozie în zonă, proprietatea reclamantului a pierdut 60.624.900 lira turcă (TRY) în valoare și 3 850 în venituri închiriate.

De asemenea, acesta a afirmat că explozia din 3 mai 2004, care era echivalentă cu un cutremur de magnitudine 9, a cauzat leziuni structurale asupra proprietății în valoare de 27 426.263. La o dată neespecificată, Tribunalul Civil Batman a ordonat TÜPRAȘ să compenseze reclamantul pentru deprecierea valorii proprietăților sale în valoarea totală indicată în raportul de experți. Cu toate acestea, a respins cererea sa privind venitul închirierii. La 28 martie 2007, reclamantul a introdus o acțiune suplimentară în fața Tribunalului Civil Batman de Primă Instanță, de data aceasta împotriva singurului TÜPRAȘ, și a solicitat compensarea pentru daunele structurale stabilite în raportul de experți (TRY 27,426).

La 16 mai 2008, Tribunalul Civil Batman a respins cererea reclamantului de compensare suplimentară ca fiind interzisă în timp util. 60 § 1 din Codul Obligațiilor, care a solicitat introducerea de cereri de compensare în termen de un an de la data în care daunele și partea responsabilă pentru daune au fost învățate de victimă și, în orice caz, în termen de zece ani de la actul care a provocat daune. Având în vedere faptul că reclamantul a introdus deja o acțiune de compensare în ceea ce privește explozia în cauză, el trebuie să fi aflat de partea responsabilă pentru daunele sale până la data la care a introdus această acțiune cel târziu. În consecință, acțiunile suplimentare nu au fost introduse în termenul de un an.

La 11 mai 2009, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță și, la 19 noiembrie 2009, a respins cererea de rectificare a reclamantului. Legea internă relevantă În temeiul articolului 60 § 1 din Codul de Obligații în vigoare la momentul material (Legea nr. 818), o acțiune de compensare pentru daune devine timp interzis la un an de la data în care daunele și identitatea autorului au devenit cunoscute ( ıttıla ) sau, cel târziu, la zece ani de la comisionarea actului care a cauzat daune. Fostul Cod de Obligații a fost abrogat la 1 iulie 2012, odată ce noul Cod de Obligații Turce (Legea nr. 6098) a intrat în vigoare. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că a fost refuzat un proces echitabil din cauza concedierii cererii sale de compensare ca fiind în afara timpului, care se bazează pe o interpretare inexactă a articolului 60 § 1 din fostul cod de obligații, precum și pe o evaluare eronată a faptelor.

El susține în continuare, în conformitate cu aceeași dispoziție, că hotărârile din instanța internă nu au avut suficiente motive de raționament. Reclamantul susține că drepturile sale de proprietate, astfel cum sunt protejate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, au fost încălcate din cauza daunelor pe care le-a suferit în urma exploziei din 3 mai 2004, și că nu a fost indemnizat pentru daunele sale. De asemenea, susține că autoritățile de stat nu au îndeplinit obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 de a-și proteja drepturile de proprietate.

În sfârșit, el susține în temeiul acestei dispoziții că restricțiile continuate privind utilizarea sa de bunuri din cauza pericolului continuu de explozie în Toptancılar Sitesi, care rezultă în esență din faptul că autoritățile nu au putut opri scurgerea de petrol și să curețe zona, constituie o încălcare suplimentară a drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 13, că autoritățile nu au luat măsurile necesare pentru a elucida circumstanțele din jurul exploziei, pentru a determina răspunderea și pedepsirea celor responsabile, inclusiv agenților de stat implicați, și că ancheta penală privind incidentul a fost efectuată cu o credință proastă și a fost ineficientă.

Reclamantul a avut un proces echitabil în sensul articolului 6 § 1 din Convenție? În special, demiterea cererii reclamantului de a-și spori cererea de compensare prin intermediul unei acțiuni suplimentare care să încalce dreptul de acces la instanță, implicit garantat prin art. 6 § 1 din Convenție? (a) În sensul articolului 60 §§ 1 din fostul Cod de Obligații, modul în care Tribunalul Civil Batman a calculat termenul de prelungire legal în cazul reclamantului a fost previzibil și în conformitate cu jurisprudența stabilită a Curții de Casație în ceea ce privește aplicarea articolului 60 § 1 din fostul Cod de Obligații?

(b) A „știu” reclamantul (ıttıla ), în sensul articolului 60 § 1 din fostul Cod de Obligații, identitatea partidului responsabil pentru daunele pe care le-a suferit la momentul în care el a introdus acțiunea inițială de compensare în fața Tribunalului Civil Batman de Primă Instanță, având în vedere faptul că a adus-o împotriva a două societăți diferite? (c) A fost reclamantul, în măsură să evalueze în mod rezonabil domeniul de aplicare și amploarea prejudiciului său înainte de prezentarea raportului instanței, a ordonat experți în cursul procedurii inițiale de compensare? Părțile sunt solicitate să sprijine răspunsurile lor cu exemple din jurisprudența Curții de Casație. Părțile ar trebui să prezinte mai ales exemple care demonstrează atunci când o victimă de un act tortuos este considerată „știe” (ıttıla ) identitatea „tortfeasor” (eșuat ) și daunele suportate și ce înseamnă „daune” în sensul articolului 60 § 1 din fostul Cod de Obligații.

Acestea sunt, de asemenea, solicitate să indice, din nou cu exemple din jurisprudența internă, dacă actul de a aduce o acțiune de compensare constituie o dovadă concludente că cunoștințele necesare au fost achiziționate Părțile sunt, de asemenea, solicitate să prezinte dosarul privind procedurile de compensare în fața Curții Civile Batman de Primă Instanță, atât în ceea ce privește acțiunile inițiale, cât și acțiunile suplimentare, inclusiv cererile depuse de reclamant cu primele instanțe și cu instanțele de recurs A fost încălcat dreptul reclamantului la proprietate, astfel cum este protejat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza scurgerii de petrol care au dus la o explozie la 3 mai 2004? (a) Autoritățile de stat au respectat obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 de a lua măsuri de precauție pentru protejarea proprietății reclamantului (a se vedea Öneryıldız c. Turcia [GC], nr. 48939/99, § 134, CEDO 2004 XII)?

În special: (i) Autoritățile de stat au fost conștienți de scurgerea de petrol înainte de explozia din 3 mai 2004? (ii) A existat un cadru legislativ adecvat pentru a reglementa și a supraveghea înființarea și funcționarea rafinărilor petroliere, inclusiv restricțiile de planificare urbană în apropierea lor? (iii) Autoritățile de stat au efectuat o anchetă oficială eficientă pentru a aprinde circumstanțele din jurul exploziei și pentru a identifica persoanele responsabile pentru aceasta, inclusiv agenții sau autoritățile de stat? (iv) A fost reclamantul furnizat un mecanism juridic adecvat, cu garanțiile procedurale necesare, pentru a-și vindeca în mod eficient drepturile, inclusiv prin reclamarea de daune în ceea ce privește pierderile pe care le-a suportat (a se vedea mutatis mutandis Kotov c. Rusia [GC], nr. 54522/00, §§§ 112-114, 3 aprilie 2012)? (b) Există o restricție continuă asupra utilizării proprietăților sale?

Dacă da, această restricție constituie o interferență? În plus, care este baza juridică pentru această restricție și impune o sarcină disproporționată și excesivă reclamantului? Guvernul este solicitat să indique dacă scurgerea de petrol provenită de la TÜPRA Ș Batman Oil Refinery a fost oprită și să furnizeze informații privind progresele înregistrate în procesul de curățare a scurgerii de petrol subterane. Reclamantul este solicitat să indique dacă s-a aderat la procedura penală împotriva executivilor TÜPRAȘ ca partid civil (müdahil ) și, dacă este cazul, să furnizeze o copie a dosarului penal, inclusiv orice hotărâre a Curții de casă

Communicated on 4 November 2014

SECOND SECTION

Application no. 22625/10 Ahmet KÖLGE against Turkey lodged on 30 March 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ahmet Kölge, is a Turkish national, who was born in 1954 and lives in Batman. He is represented before the Court by Mr A. Çakan and Mr A. Ș. Deniz, lawyers practising in Batman. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Background to the case The applicant is the owner of a property in the Toptancılar Sitesi area of Batman, which is located in close proximity to the TÜPRAȘ Batman Oil Refinery (“TÜPRAȘ”). On 3 May 2004 a big explosion occurred in Toptancılar Sitesi, which resulted in three deaths and many injuries. The explosion and the ensuing fire also damaged many properties in the vicinity, including that of the applicant.

A fact-finding commission was established in the aftermath of the incident by the Batman Governor’s Office to ascertain the cause of the explosion. It appears that the preliminary investigations led by the fact ‑ finding commission, with the assistance of experts, established that the explosion had been caused by an underground oil leak. The source of the leak, however, could not be identified. Amongst the initial suspects were TÜPRAȘ, an oil storage and supply facility administered by the Ministry of Defence in the area ( Milli Savunma Bakanlığı Akaryakıt İkmal ve NATO Pol Tesisleri ), and various private petrol stations. On an unspecified date in 2004 one of the property owners in Toptancılar Sitesi brought an action before the Batman Civil Court of First Instance for the compensation of the damages he had sustained as a result of the explosion, against both TÜPRAȘ and the facilities of the Ministry of Defence.

An expert report obtained during the proceedings identified the source of the leakage as TÜPRAȘ, but also suggested the responsibility of the State authorities, both as regards their failure to detect and prevent the leak, which must have been going on for over twenty years, and their negligence in authorising the establishment of residences and workplaces in such close vicinity to the refinery despite the apparent dangers. On the basis of that expert report, on 21 July 2006 the first-instance court established the sole liability of TÜPRAȘ for the explosion (case no. 2004/966 E.).

The judgment of the Batman Civil Court of First Instance was upheld by the Court of Cassation on 30 January 2007, and the rectification request of TÜPRAȘ was rejected on 18 June 2007. 2. Compensation proceedings brought by the applicant On an unspecified date in 2005 the applicant brought compensation proceedings before the Batman Civil Court of First Instance against both TÜPRAȘ and the facilities of the Ministry of Defence for the depreciation of the value of his property as well as his loss of rent in the aftermath of the explosion. An expert report submitted to the case-file on 20 December 2006 estimated that on account of the continuing risk of explosion in the area, the applicant’s property had lost 60,624.900 Turkish liras (TRY) in value and TRY 3,850 in rental income.

It also stated that the explosion of 3 May 2004, which was equivalent to a magnitude 9 earthquake, had caused structural damage to the property in the amount of TRY 27,426.263. On an unspecified date the Batman Civil Court of First Instance ordered TÜPRAȘ to compensate the applicant for the depreciation in the value of his property in the full amount indicated in the expert report. However, it rejected his claim regarding the rental income. On 28 March 2007 the applicant brought an additional action before the Batman Civil Court of First Instance, this time against TÜPRAȘ alone, and requested to be compensated for the structural damage established in the expert report (TRY 27,426). On 16 May 2008 the Batman Civil Court of First Instance rejected the applicant’s request for additional compensation as being time-barred.

The court held that the applicant’s claim concerned a tortious act under Article 60 § 1 of the Code of Obligations, which required compensation claims to be introduced within one year of the date on which the damage and the party responsible for the damage were learned of by the victim, and in any event within ten years of the act that caused the damage. Bearing in mind that the applicant had already brought an action for compensation in relation to the explosion in question, he must have learned of the party responsible for his damage by the date on which he had brought that action at the latest. Accordingly, the additional action had not been brought within the one-year time-limit. On 11 May 2009 the Court of Cassation upheld the judgment of the first ‑ instance court and on 19 November 2009 it dismissed the applicant’s rectification request.

B. Relevant domestic law Under Article 60 § 1 of the Code of Obligations in force at the material time (Law no. 818), an action for compensation for damage becomes time ‑ barred one year after the date on which the damage and the identity of the author thereof became known ( ıttıla ) or, at the latest, ten years after commission of the act having caused the damage. The former Code of Obligations was repealed on 1 July 2012, once the new Turkish Code of Obligations (Law no. 6098) came into force. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that he was denied a fair trial on account of the dismissal of his compensation claim as being out of time, which was based on an inaccurate interpretation of Article 60 § 1 of the former Code of Obligations, as well as an erroneous assessment of the facts.

He further maintains under the same provision that the domestic court decisions lacked sufficient reasoning. The applicant contends that his property rights, as protected under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, were violated on account of the damages he suffered following the explosion of 3 May 2004, and that he was not indemnified for his damages. He also maintains that the State authorities failed to fulfil their positive obligations under Article 1 of Protocol No. 1 to protect his property rights.

He lastly argues under this provision that the continuing restrictions on his use of property due to the ongoing danger of explosion in Toptancılar Sitesi, which essentially results from the authorities’ failure to stop the oil leak and clean up the area, constitutes a further violation of his rights under Article 1 of Protocol No. 1. The applicant complains under Article 13 that the authorities did not take the necessary steps to elucidate the circumstances surrounding the explosion in order to determine liability and punish those responsible, including any State agents involved, and that the criminal investigation into the incident were conducted in bad faith and were ineffective.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant have a fair trial within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the dismissal of the applicant’s request to increase his compensation claim by way of an additional action as being out of time violate his right of access to court, implicitly guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention? (a) Was the manner in which the Batman Civil Court of First Instance calculated the statutory limitation period in the applicant’s case foreseeable and in compliance with the settled jurisprudence of the Court of Cassation regarding the application of Article 60 § 1 of the former Code of Obligations?

(b) Did the applicant “know” ( ıttıla ), within the meaning of Article 60 § 1 of the former Code of Obligations, the identity of the party liable for the damage he had sustained at the time he brought his initial action for compensation before the Batman Civil Court of First Instance, having regard to the fact that he had brought it against two different companies? (c) Was the applicant in a position to reasonably assess the scope and extent of his damage prior to the submission of the report of the court ‑ ordered experts during the initial compensation proceedings? The parties are requested to support their responses with examples from the case-law of the Court of Cassation. The parties should particularly submit examples demonstrating when a victim of a tortious act is considered to “know” ( ıttıla ) the identity of the “tortfeasor” ( fail ) and the damage sustained, and what “damage” means for the purposes of Article 60 § 1 of the former Code of Obligations.

They are also requested to indicate, again with examples from the domestic case-law, whether the act of bringing an action for compensation constitutes conclusive evidence that the requisite knowledge has been acquired . The parties are further requested to submit the case file pertaining to the compensation proceedings before the Batman Civil Court of First-Instance, both in relation to the initial and the additional actions, including the petitions lodged by the applicant with the first-instance and the appeal courts . 2. Was the applicant’s right to property, as protected under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, violated on account of the oil leak that led to an explosion on 3 May 2004? (a) Have the State authorities complied with their positive obligations under Article 1 of Protocol No. 1 to take precautionary measures to protect the applicant’s property (see Öneryıldız v. Turkey [GC], no. 48939/99, § 134, ECHR 2004 ‑ XII)?

In particular: (i) Were the State authorities aware of the oil leak prior to the explosion of 3 May 2004? (ii) Was there an adequate legislative framework in place to regulate and supervise the setting up and the operation of oil refineries, including town planning restrictions in their proximity? (iii) Did the State authorities conduct an effective official investigation to shed light on the circumstances surrounding the explosion and to identify those responsible for it, including any State agents or authorities? (iv) Was the applicant provided with an appropriate legal mechanism, with the necessary procedural guarantees, to vindicate his rights effectively, including by claiming damages in respect of the losses he had sustained (see, mutatis mutandis , Kotov v. Russia [GC], no. 54522/00, §§ 112-114, 3 April 2012)? (b) Is there a continuing restriction on the applicant’s use of his property?

If so, does that restriction amount to an interference? Moreover, what is the legal basis for that restriction and does it impose a disproportionate and excessive burden on the applicant? The Government are requested to indicate whether the oil leak originating from the TÜPRAȘ Batman Oil Refinery has been stopped and to provide information as to the progress made in cleaning up the underground oil leak. The applicant is requested to indicate whether he joined the criminal proceedings against TÜPRAȘ executives as a civil party ( müdahil ) and, if so, to provide a copy of the criminal case file, including any Court of Cassation decisions .