KARA v. TURKEY

Comunicat la 4 noiembrie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 4401/09 Mehmet Nuri KARA împotriva Turciei depusă la 14 ianuarie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mehmet Nuri Kara, este un național turc, născut în 1936 și trăiește în Batman. El este reprezentat în fața Curții de către dl M.M. Erken și dl S. Özevin, avocați practicant în Batman. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 mai 2004, o mare explozie a avut loc în zona Toptancılar Sitesi din Batman, în apropiere de TÜPRAȘ Batman Oil Refineria („TÜPRAȘ”). Explozia a avut ca rezultat trei morți și multe leziuni. Explozia și focul care a urmat a afectat, de asemenea, multe proprietăți din apropiere, inclusiv proprietatea reclamantului, care a fost situată la aproximativ 200-250 de metri de Toptancılar Sitesi. O comisie de constatare a faptelor a fost înființată în urma incidentului de către Biroul Guvernatorului Batman pentru a stabili cauza exploziei. Se pare că investigațiile preliminare conduse de faptul Comisia de constatare, cu ajutorul experților, a stabilit că explozia a fost cauzată de o scurgere de petrol subteran. Sursa scurgerii, totuși, nu a putut fi identificată. Printre suspecții inițiale sunt TÜPRAȘ, un depozit de petrol și aprovizionare administrat de Ministerul Apărării în zona (Mili Savunma Bakanlığı Akaryakıt İkmal ve NATO Pol Tesileri ) și diferite stații de benzină private. Un raport emis de Departamentul de Inginerie Petroleu și Gas Naturală a Scolului Tehnic de Mină din Istanbul la 17 mai 2004 a estimat că scurgerea de petrol s-a răspândit pe o suprafață de 15 demersuri (15 000 de metri pătrați), care are riscul de noi explozii. Procedură de compensare inițiată de reclamant La 16 februarie 2005, reclamantul a introdus o procedură de compensare în fața Tribunalului Civil Batman, atât împotriva TÜPRAȘ, cât și a facilităților Ministerului Apărării pentru deprecierea valorii proprietăților sale. Reclamantul a susținut că, deoarece scurgerea de petrol subteran s-a răspândit pe întregul district, zona în care se afla proprietatea lui a fost la riscul continuu de exploziuni și incendiu. În plus, uleiul a contaminat apa potabilă și mirosul petrolului emanat din gaurile din zonă a provocat mai multă anxietate. Aceste factori au forțat mulți oameni să abandoneze casele și locurile de muncă și au provocat o scădere semnificativă a valorilor proprietăților din zonă. La 25 septembrie 2006, a fost emis un raport de experți cu privire la cererea reclamantului, la cererea Tribunalului Civil Batman de Primă Instanță. Raportul expert a indicat că explozia din 3 mai 2004, echivalentă cu un cutremur de magnitudine 9, a provocat cracare mari în elementele de sprijin ale proprietăților reclamantului. Raportul a afirmat, de asemenea, că condițiile nefavorabile din zonă au cauzat o scădere de 50% a valorii proprietăților din apropiere și a calculat pierderea reclamantului la 35.341.25 lira turcă (TRY) (aproximativ 20.640 euro (EUR)) la data la care a introdus acțiunile de compensare. Se pare că, la 27 februarie 2007, experții au prezentat un raport suplimentar cu privire la ordinea instanței de primă instanță. Deși o copie a raportului suplimentar nu a fost prezentată Curții, informațiile din dosarul de cauză indică faptul că cel de-al doilea raport a evaluat pierderea reclamantului la TRY 32.821.25. La 18 aprilie 2007, Tribunalul Civil Batman a respins cererea de compensare a reclamantului. Acesta a decis că, având în vedere distanța proprietății reclamantului de la locul exploziei, care era de cel puțin 250 de metri, și având în vedere faptul că proprietatea nu a suferit nici un prejudiciu structural din cauza exploziei, nu a fost posibil să dețină că proprietatea în cauză a scăzut în valoare ca urmare a exploziei de 3 La 18 martie 2008, în urma unei audieri, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță și, la 9 iulie 2008, a respins cererea de rectificare a reclamantului. Hotărârea finală a Curții de Casație a fost preluată în fața reclamantului la 25 august 2008. Procedura penală inițiată împotriva executivilor TÜPRAȘ. Potrivit informațiilor limitate din dosarul de caz, a fost inițiată o anchetă penală împotriva anumitor executivi TÜPRAȘ în ceea ce privește explozia care a avut loc la 3 mai 2004. Se pare că rapoartele de experți obținute în cursul anchetei și procesul penal ulterior nu au fost în măsură să asigure sursa scurgerii. În hotărârea sa din 1 mai 2008, Curtea Batman Assize a susținut că, deși apropierea sa cu site-ul exploziei a sugerat responsabilitatea TÜPRAȘ pentru explozie, nu a fost posibil să se determine dacă vreunul dintre suspecții individuali are răspundere pentru aceasta, ținând seama în special de faptul că scurgerea a fost în curs de desfășurare de o cantitate considerabilă de timp. În consecință, Curtea nu dispune de informații suplimentare privind procedura penală, dar se pare că reclamantul nu s-a alăturat la acestea ca partid civil (Müdahil COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura de compensare în fața Tribunalului Civil Batman de Primă Instanță nu a fost corectă deoarece instanța respectivă a respins reclamația de compensare pe baza exclusivă a distanței proprietăților sale de la locul exploziei, fără a explica de ce nu a ținut seama de rapoartele de experți care stabilesc deprecierea în valoarea proprietății sale și fără a furniza nicio explicație pentru daunele structurale suportate proprietăților. Hotărârile Curții de Casație nu au avut nici un raționament. Reclamantul susține în continuare în acest sens că alți oameni în situații similare au fost capabili să primească compensații pentru daunele lor. Reclamantul susține că drepturile sale de proprietate, astfel cum sunt protejate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, au fost încălcate din cauza daunelor pe care le-a suferit în urma exploziei din 3 mai 2004, și că el nu a fost indemnizat pentru daunele sale. El susține, de asemenea, că autoritățile de stat nu au îndeplinit obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 pentru protejarea drepturilor de proprietate. În sfârșit, el susține în temeiul acestei dispoziții că restricțiile continuate privind utilizarea sa de bunuri din cauza pericolului continuu de explozie în zona, care rezultă în esență din neregulile autorităților de a opri scurgerea de petrol și de a curăța zona afectată, constituie o încălcare suplimentară a drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 13, că autoritățile nu au luat măsurile necesare pentru a elucida circumstanțele din jurul exploziei, pentru a determina răspunderea și pedepsirea celor responsabile, inclusiv agenților de stat implicați, și că ancheta penală privind incidentul a fost efectuată cu o credință proastă și a fost ineficientă. Reclamantul a avut un proces echitabil în sensul articolului 6 § 1 din Convenție? În special; (a) Curtea civilă Batman de primă instanță a furnizat suficiente motive pentru hotărârea sa, inclusiv în ceea ce privește motivul pentru care nu a luat în considerare concluziile din rapoartele de experți pe care le-a ordonat din propunerea sa? (b) Tribunalul Civil Batman de Primă Instanță a examinat esența plângerii reclamantului, care a avut ca obiect reducerea valorii proprietăților sale din cauza pericolelor continuate cauzate de scurgerea de petrol? Părțile sunt invitate să furnizeze o copie a celui de-al doilea raport de experți din 27 februarie 2007 prezentat Tribunalului Civil Batman de Primă Instanță, precum și o copie a procesului-verbal al audierii ( durușma tatanağı ) deținută în fața Curții de Casație la 18 martie 2008 și a cererii de recurs depuse în fața instanței respective A fost încălcat dreptul reclamantului la proprietate, astfel cum este protejat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza scurgerii de petrol care au dus la o explozie la 3 mai 2004? (a) Autoritățile de stat au respectat obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 de a lua măsuri de precauție pentru protejarea proprietății reclamantului (a se vedea Öneryıldız c. Turcia) [GC], nr. 48939/99, § 134, CEDH 2004 XII)? În special: (i) Autoritățile de stat au fost conștienți de scurgerea de petrol înainte de explozia din 3 mai 2004? (ii) A existat un cadru legislativ adecvat pentru a reglementa și a supraveghea înființarea și funcționarea rafinărilor petroliere, inclusiv a restricțiilor de planificare urbană în apropierea lor? (iii) Autoritățile de stat au efectuat o anchetă oficială eficientă pentru a aprinde circumstanțele din jurul exploziei și pentru a identifica persoanele responsabile pentru aceasta, inclusiv agenții sau autoritățile de stat? (iv) A fost reclamantul furnizat un mecanism juridic adecvat, cu garanțiile procedurale necesare, pentru a-și vindeca în mod eficient drepturile, inclusiv prin reclamarea de daune în ceea ce privește pierderile pe care le-a suportat (a se vedea mutatis mutandis Kotov c. Rusia [GC], nr. 54522/00, §§§ 112-114, 3 aprilie 2012)? (b) Există o restricție continuă asupra utilizării proprietăților sale? Dacă da, această restricție constituie o interferență? În plus, care este baza juridică pentru această restricție și impune o sarcină disproporționată și excesivă reclamantului?

Communicated on 4 November 2014

SECOND SECTION

Application no. 4401/09

Mehmet Nuri KARA

against Turkey

lodged on 14 January 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Mehmet Nuri Kara, is a Turkish national, who was born in 1936 and lives in Batman. He is represented before the Court by Mr

M.M.

Erken and Mr S. Özevin, lawyers practising in Batman.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

1.

Background to the case

On 3 May 2004 a big explosion occurred in Toptancılar Sitesi area of Batman, in close proximity to the TÜPRAȘ Batman Oil Refinery (“TÜPRAȘ”). The explosion resulted in three deaths and many injuries. The explosion and the ensuing fire also damaged many properties in the vicinity, including the property of the applicant, which was located approximately 200-250 metres from Toptancılar Sitesi.

A fact-finding commission was established in the aftermath of the incident by the Batman Governor’s Office to ascertain the cause of the explosion. It appears that the preliminary investigations led by the fact

‑

finding commission, with the assistance of experts, established that the explosion had been caused by an underground oil leak. The source of the leak, however, could not be identified. Amongst the initial suspects were TÜPRAȘ, an oil storage and supply facility administered by the Ministry of Defence in the area (

Milli Savunma Bakanlığı Akaryakıt İkmal ve NATO Pol Tesisleri

), and various private petrol stations.

A report issued by the Department of Petroleum and Natural Gas Engineering of the Istanbul Technical University School of Mines on 17

May 2004 estimated that the oil leak had spread over an area of 15

decares (15,000 square metres), which area was at risk of new explosions.

2.

Compensation proceedings brought by the applicant

On 16 February 2005 the applicant brought compensation proceedings before the Batman Civil Court of First Instance against both TÜPRAȘ and the facilities of the Ministry of Defence for the depreciation in the value of his property. The applicant contended that since the underground oil leak had spread across the whole district, the area where his property was located was at continuing risk of explosions and fire. Moreover, the oil had contaminated the drinking water and the smell of petroleum emanating from the manholes in the area caused further anxiety. These factors had forced many people to abandon their houses and workplaces and had caused a significant drop in the property values in the area.

On 25 September 2006 an expert report was issued regarding the applicant’s claim, upon the request of the Batman Civil Court of First Instance. The expert report indicated that the explosion of 3 May 2004, which was equivalent to a magnitude 9 earthquake, had caused large cracks in the support elements of the applicant’s property. The report also stated that the unfavourable conditions in the area had caused a 50% drop in the value of the properties in the vicinity, and calculated the applicant’s loss at 35,341.25 Turkish liras (TRY) (approximately 20,640 euros (EUR)) as of the date on which he brought the action for compensation.

It appears that on 27 February 2007 the experts submitted an additional report upon the order of the first-instance court. While a copy of that additional report has not been submitted to the Court, the information in the case file indicates that the latter report assessed the applicant’s loss at TRY

32,821.25.

On 18 April 2007 the Batman Civil Court of First Instance dismissed the applicant’s compensation request. It ruled that in view of the distance of the applicant’s property from the site of explosion, which was at least 250 metres, and having regard to the fact that the property had sustained no structural damage on account of the explosion, it was not possible to hold that the property in question had declined in value as a result of the explosion of 3

May 2004. The applicant appealed against this judgment.

On 18 March 2008, following a hearing, the Court of Cassation upheld the judgment of the first-instance court, and on 9 July 2008 it rejected the applicant’s rectification request. The final decision of the Court of Cassation was served on the applicant on 25 August 2008.

3.

Criminal proceedings initiated against TÜPRAȘ executives

According to the limited information in the case-file, a criminal investigation was initiated against a number of TÜPRAȘ executives in relation to the explosion that took place on 3 May 2004. It appears that the expert reports obtained during the investigation and the ensuing criminal trial were not able to ascertain the source of the leak.

In its judgment dated 1 May 2008 the Batman Assize Court held that while its proximity to the site of explosion suggested the responsibility of TÜPRAȘ for the explosion, it was not possible to determine whether any of the individual suspects bore liability for it, particularly bearing in mind that the leak had been ongoing for a considerable amount of time. The assize court accordingly acquitted the TÜPRAȘ executives.

The Court has no further information regarding the criminal proceedings, but it appears that the applicant had not joined them as a civil party (

müdahil

).

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the compensation proceedings before the Batman Civil Court of First Instance were not fair because that court rejected his compensation claim on the sole basis of the distance of his property from the site of explosion, without explaining why it did not take into account the expert reports establishing the depreciation in the value of his property and without providing any explanation for the structural damage sustained to the property. The decisions of the Court of Cassation had similarly lacked reasoning. The applicant further alleges in this connection that other people in similar situations were able to receive compensation for their damages.

The applicant contends that his property rights, as protected under Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention, were violated on account of the damages he suffered following the explosion of 3 May 2004, and that he was not indemnified for his damages. He also maintains that the State authorities failed to fulfil their positive obligations under Article 1 of Protocol No. 1 to protect his property rights. He lastly argues under this provision that the continuing restrictions on his use of property due to the ongoing danger of explosion in the area, which essentially results from the authorities’ failure to stop the oil leak and clean up the affected area, constitutes a further violation of his rights under Article 1 of Protocol No.

1.

The applicant complains under Article 13 that the authorities did not take the necessary steps to elucidate the circumstances surrounding the explosion in order to determine liability and punish those responsible, including any State agents involved, and that the criminal investigation into the incident were conducted in bad faith and were ineffective.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair trial within the meaning of Article 6 §

1 of the Convention? In particular;

(a)

Did the Batman Civil Court of First Instance provide sufficient reasoning for its judgment, including as to why it disregarded the findings in the expert reports which it had ordered of its own motion?

(b)

Did the Batman Civil Court of First Instance examine the essence of the applicant’s complaint, which concerned the reduction in the value of his property on account of the continuing hazards caused by the oil leak?

The parties are requested to provide a copy of the second expert report dated 27 February 2007 submitted to the Batman Civil Court of First Instance, as well as a copy of the minutes of the hearing (

durușma tutanağı

) held before the Court of Cassation on 18 March 2008 and the appeal request submitted to that court

.

2.

Was the applicant’ s right to property, as protected under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, violated on account of the oil leak that led to an explosion on 3 May 2004?

(a)

Have the State authorities complied with their positive obligations under Article 1 of Protocol No. 1 to take precautionary measures to protect the applicant’s property (see

Öneryıldız v. Turkey

[GC], no. 48939/99, §

134, ECHR 2004

‑

XII)? In particular:

(i)

Were the State authorities aware of the oil leak prior to the explosion of 3 May 2004?

(ii)

Was there an adequate legislative framework in place to regulate and supervise the setting up and the operation of oil refineries, including town planning restrictions in their proximity?

(iii)

Did the State authorities conduct an effective official investigation to shed light on the circumstances surrounding the explosion and to identify those responsible for it, including any State agents or authorities?

(iv)

Was the applicant provided with an appropriate legal mechanism, with the necessary procedural guarantees, to vindicate his rights effectively, including by claiming damages in respect of the losses he had sustained (see,

mutatis mutandis

,

Kotov v.

Russia

[GC], no.

54522/00, §§

112-114, 3

April

2012)?

(b)

Is there a continuing restriction on the applicant’s use of his property? If so, does that restriction amount to an interference? Moreover, what is the legal basis for that restriction and does it impose a disproportionate and excessive burden on the applicant?