Primă secțiune decizia nr. 25701/11 Žarko MILOSAVLJEVI împotrivă Croației Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 4 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Linos-Alexandre Sicilianos, Ksenija Turković, judecători și Søren Prebensen, grefierul adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererea depusă la 14 aprilie 2011, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Žarko Milosavljević, este un național croat, care s-a născut în 1936 și locuiește în Osijek. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl K. Vukšić, un avocat practicant în Osijek. Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului reclamantului Faptele care constituie fundalul cazului reclamantului sunt prezentate în cazul Kovačević și alții v. Croația (dec.), nr. 45903/08, §§§ 4-15, 8 iulie 2014). Procedura în cazul reclamantului Retragerea se retrage la 1 iulie 1992. În 2005, HPB-Invest, o societate privată de investiții responsabilă cu gestionarea Fondului pensionarilor din care se plătea compensația pentru așa-numita „datorie de pensie”, a informat reclamantul că suma datorată acestui cont era egală cu zero; cu alte cuvinte, el nu avea dreptul la nicio compensație. La 25 ianuarie 2006, reclamantul a solicitat Biroului Regional Osijek al Fondului croat de pensii ( Hrvatski zavod za mirovinsko osiguranje, područna služba u Osijeku ) să recalculeze suma de compensare datorată acestuia. Prin decizia din 27 februarie 2006, Biroul Regional Osijek a declarat cererea reclamantului inadmisibilă pentru lipsa competenței. Partea relevantă a acestei decizii se menționează după cum urmează: „Secțiunea 1 alineatul (2) din [Legea de punere în aplicare] prevede că compensarea trebuie obținută printr-un fond special. Având în vedere că, în conformitate cu respectiva lege, compensația nu trebuie obținută prin intermediul Fondului croat de pensii, ci prin intermediul Fondului pensionarilor, această autoritate nu are competența de a decide asupra cererii prezentate.” La 4 aprilie 2006, Oficiul Central al Fondului de Pensiuni Croat ( Hrvatski zavod za mirovinsko osiguranje – Središnja služba ) a respins apelul reclamantului și a susținut decizia de primă instanță, repetând motivele pe care le-a prezentat. Reclamantul a introdus apoi o acțiune de reexaminare judiciară în instanța administrativă (Upravni sud Republike Hrvatske 10. Prin hotărârea din 12 februarie 2008, Curtea Administrativă a respins acțiunea reclamantului, susținând motivele furnizate de Fond. 11. Prin decizia din 16 martie 2011 Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske ) a declarat inadmisibilă plângerea constituțională ulterioară a reclamantului. În cazul Kovačević și alții v. Croația (citat mai sus, §§ 50-85). COMPLAINT 13. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că a fost privat de acces la instanță, deoarece nu a putut contesta, în temeiul legislației interne, calculul cuantumului compensației pe care îl datorează datoria pensiilor. Curtea remarcă că prezentul caz nu diferă în niciun caz de cazul Kovačević și alții c. Croația (citată mai sus) declarată inadmisibilă, vădit nefondată la 8 iulie 2014. (a) din Convenție, vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 4 din Convenția. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Søren Prebensen Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al Registrului interimar
Application no. 25701/11
Žarko MILOSAVLJEVIĆ
against Croatia
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 4
November 2014 as a Committee composed of:
Mirjana Lazarova Trajkovska,
President,
Linos-Alexandre Sicilianos,
Ksenija Turković,
judges,
and Søren Prebensen,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 14 April 2011,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Žarko Milosavljević, is a Croatian national, who was born in 1936 and lives in Osijek. He was represented before the Court by Mr K. Vukšić, a lawyer practising in Osijek.
2.
The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Š. Stažnik.
A.
The circumstances of the case
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
1.
Background to the applicant’s case
4.
The facts forming the background to the applicant’s case are set out in the case of
Kovačević and Others v. Croatia
((dec.), no. 45903/08, §§ 4-15, 8 July 2014).
2.
Proceedings in the applicant’s case
5.
The applicant retired on 1 July 1992.
6.
In 2005, HPB-Invest, a private investment company in charge of the management of the Pensioners’ Fund from which the compensation for the so-called “pension debt” was being paid, informed the applicant that the amount owed to him on that account equalled zero; in other words, he was not entitled to any compensation.
7.
On 25 January 2006 the applicant requested the Osijek Regional Office of the Croatian Pension Fund (
Hrvatski zavod za mirovinsko osiguranje, područna služba u Osijeku
) to re-calculate the amount of compensation owed to him.
8.
By a decision of 27 February 2006 the Osijek Regional Office declared the applicant’s request inadmissible for lack of jurisdiction. The
relevant part of that decision reads as follows:
“Section 1 paragraph 2 of [the Implementation Act] provides that compensation is to be obtained through a special fund. Given that, pursuant to the said Act, the ... compensation is not to be obtained through the Croatian Pension Fund but through the Pensioners’ Fund, this authority does not have jurisdiction to decide on the request submitted.”
9.
On 4 April 2006 the Central Office of the Croatian Pension Fund (
Hrvatski zavod za mirovinsko osiguranje – Središnja služba
) dismissed the applicant’s appeal and upheld the first-instance decision, repeating the reasons given therein. The applicant then brought an action for judicial review in the Administrative Court (
Upravni sud Republike Hrvatske
).
10.
By a judgment of 12 February 2008 the Administrative Court dismissed the applicant’s action, endorsing the reasons given by the Fund.
11.
By a decision of 16 March 2011 the Constitutional Court (
Ustavni sud Republike Hrvatske
) declared inadmissible the applicant’s subsequent constitutional complaint.
B.
Relevant domestic law and practice
12.
The relevant domestic law and practice are set out in the case of
Kovačević and Others v. Croatia
(cited above, §§ 50-85).
13.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that he had been deprived of access to court as he had been unable to contest, under the domestic law, the calculation of the amount of compensation he was due for the pension debt.
14.
The Court notes that the present case does not differ in any respect from the case of
Kovačević and Others v. Croatia
(cited above) declared inadmissible as manifestly ill-founded on 8 July 2014. It sees no reason to hold otherwise in the instant case.
15.
It follows that the present application is also inadmissible under Article
35
§
3
(a) of the Convention as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article
35
§
4 thereof.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares
the application inadmissible.
Søren Prebensen
Mirjana Lazarova Trajkovska
Acting Deputy Registrar
President