KÜL c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 61168/09 Yusuf KÜL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 noiembrie 2014 într-un comitet compus din András Sajó, președinte, Helen Keller, Robert Spano, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 3 noiembrie 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAPT pe reclamant, Yusuf Kül, este un resortisant turc, născut în 1956 și rezident la Samsun. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul H. Kiper, avocat la Samsun. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La sfârșitul alegerilor locale din 29 martie 2009, reclamantul a fost ales primarul satului Hecinli (Samsun), însă, la 9 aprilie 2009, a fost denunțat în fața Înaltului Consiliu electoral pentru fapte care pun sub semnul întrebării eligibilitatea acestuia. Printr-o decizie din 9 mai 2009, consiliul respectiv a decis să-și anuleze mandatul, având în vedere că avea într-adevăr un cazier judiciar pentru complicitate prin asistență în sechestrare și violare a unei minore și că, prin urmare, era interzis pe viață pentru exercitarea drepturilor sale civile. Cu privire la aceasta, reclamantul a solicitat instanței de judecată să se așeze pe scaun mai întâi, care a fost condamnată în 1983 la reformularea acestor drepturi. Cu toate acestea, instanța a dat curs acestei cereri, convinsă că, de atunci, reclamantul a fost reinserat bine în societate. Susținând această decizie, recurentul a formulat o opoziție în fața Înaltului Consiliu electoral împotriva deciziei din 9 mai 2009, la 25 mai 2009, recursul său a fost respins, pe motiv că decizia instanței judecătorești nu avea niciun efect retroactiv care ar putea remedia neeligibilitatea existentă în momentul alegerilor din 29 martie 2009. Invocând, în esență, articolele 7, 11 și 14 din convenție, reclamantul se plângea că a fost decăzut pe nedrept din mandatul său pe baza unei decizii discriminatorii, o astfel de măsură constând, de asemenea, într-o pedeapsă auxiliară mai grea decât cea aplicată în 1983. Prin scrisoarea din 21 iunie 2013, adresată în temeiul articolului 49 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Curtea l-a invitat pe avocatul reclamantului să-l informeze, până la 21 august 2013, dacă intenționează să mențină cererea și, în acest caz, să prezinte ultimele evoluții privind cauza sa, precizând că, în lipsa acesteia, Curtea putea să șteargă cererea de a-și îndeplini rolul. Întrucât avocatul nu a răspuns, la 7 noiembrie 2013, grefa a trimis o scrisoare de rechemare recomandată, îndemnându-l pe dl Kiper să răspundă la întrebările adresate anterior, până la 10 ianuarie 2014, conform registrelor de monitorizare a poștei, această ultimă scrisoare a fost primită la 25 noiembrie 2013, ora 12:14, însă a rămas, de asemenea, fără răspuns. În lumina celor de mai sus, forța este de a concluziona că reclamantul (n mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) (a se vedea, printre altele, Murat Papuç c. Turcia (dec.), n 11825/08, 7 mai 2013). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Abel Campos András Sajó Grefier adjunct

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

61168/09

Yusuf KÜL

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 4 novembre 2014 en un comité composé de

:

András Sajó,

président,

Helen Keller,

Robert Spano,

juges,

et de Abel Campos,

greffier adjoint de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 3 novembre 2009,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, Yusuf Kül, est un ressortissant turc, né en 1956 et résidant à Samsun. Il a été représenté devant la Cour par M

e

H. Kiper, avocat à Samsun.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

À l’issue des élections locales du 29 mars 2009, le requérant fut élu maire du village de Hecinli (Samsun). Cependant, le 9 avril 2009, il fut dénoncé auprès du Haut conseil électoral pour des faits mettant en cause son éligibilité.

Par une décision du 9 mai 2009, ledit conseil décida de le déchoir de son mandat, observant qu’il avait en effet un casier judiciaire pour complicité par assistance dans la séquestration et le viol d’une mineure et qu’il se trouvait, de ce fait, interdit à vie de l’exercice de ses droits civiques.

Sur ce, le requérant demanda à la cour d’assises – qui l’avait condamné en 1983 – la réformation desdits droits. La cour d’assises donna suite à cette demande, convaincue que depuis lors le requérant s’était bien réinséré dans la société.

Faisant valoir cette décision, le requérant forma opposition devant le Haut conseil électoral contre la décision du 9 mai 2009. Le 25 mai 2009, son recours fut écarté, au motif que la décision de la cour d’assises n’avait aucun effet rétroactif susceptible de remédier au défaut d’éligibilité qui existait au moment des élections du 29 mars 2009.

GRIEF

Invoquant, en substance, les articles 7, 11 et 14 de la Convention, le requérant se plaignait d’avoir été injustement déchu de son mandat sur le fondement d’une décision discriminatoire, pareille mesure consistant par ailleurs en une peine accessoire plus lourde que celle infligée en 1983.

EN DROIT

Par une lettre du 21 juin 2013, adressée en vertu de l’article 49 § 3 du règlement, la Cour a invité l’avocat du requérant à lui faire savoir, jusqu’au 21

août 2013, s’il entendait maintenir la requête et, dans ce cas, relater les derniers développements concernant son affaire, en précisant qu’à défaut, la Cour pouvait rayer la requête de son rôle.

L’avocat n’ayant pas répondu, le greffe a adressé, le 7 novembre 2013, une lettre de rappel recommandée, exhortant M

e

Kiper de répondre aux questions posées précédemment, jusqu’au 10 janvier 2014.

Selon les registres de suivi de la poste, cette dernière lettre a bien été réceptionnée le 25 novembre 2013, à 12 h 14. Or, elle est également restée sans réponse.

A la lumière de ce qui précède, force est de conclure que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 §

1 (voir, parmi d’autres,

Murat Papuç c. Turquie

(déc.), n

o

11825/08, 7

mai 2013).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Abel Campos

András Sajó

Greffier adjoint

Président