ERGEN c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 3189/09 Aziz ERGEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 septembrie 2014 într-un comitet compus din Helen Keller, președinte, Egidijus Kūris, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 9 ianuarie 2009 După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FACTE de către reclamant, dl Aziz Ergen, este un cetățean turc, născut în 1960 și rezident în Antalya. La 6 aprilie 2007, reclamantul, în calitate de colonel pensionat, s-a dus la centrul de recreere al jandarmeriei din Istanbul; se lăsează que que la un ordin din 13 februarie 2007, a fost interzis accesul la instituțiile sociale militare.

În acest caz, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ Militar în vederea anulării acestei interdicții. În timpul procedurii, el a fost sancționat ca urmare a unei cărți pe care o scrisese, ale cărei pasaje puneau sub semnul întrebării autoritatea comandanților armatei și dezvăluiau în mod nejustificat identitatea unui ofițer care a participat la lupta împotriva terorismului. La 17 aprilie 2008, reclamantul a fost revocat din cererea sa. GRIEFS În cererea sa, reclamantul a denunțat o încălcare a articolelor 6 alineatul (1), 9 și 10 din convenție, pentru că a fost sancționat din cauza opiniilor și a convingerilor sale, fără a beneficia de un proces echitabil care ar putea remedia această situație.

Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze mai întâi prezenta hotărâre, având în vedere o scrisoare din 7 iunie 2014, prin care, domnul Ergen a declarat Renunțăm la judecata pe care o aveam în fața administrației, sub referire (...) Aziz Ergen c. Turcia, nr 3189/09, și vă rugăm să returnați dosarul cauzei mele la adresa indicată mai jos. Având în vedere caracterul neechivoc al acestei declarații, Curtea concluzionează că nu mai intenționează să își mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, prin aceste motive, Curtea decide în unanimitate să șteargă cererea de pe rolul său. Abel Campos Helen Keller Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 3189/09 Aziz ERGEN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 2 septembre 2014 en un comité composé de : Helen Keller, présidente, Egidijus Kūris, Jon Fridrik Kjølbro, juges, et de Abel Campos, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 9 janvier 2009 ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : FAITS Le requérant, M. Aziz Ergen, est un ressortissant turc, né en 1960 et résidant à Antalya. Le 6 avril 2007, le requérant, en sa qualité de colonel en retraite, se rendit au centre de loisirs de la gendarmerie à Istanbul ; on l’informa qu’en vertu d’un ordre du 13 février 2007, il était interdit d’accès aux établissements sociaux militaires.

Le requérant saisit alors le Haut tribunal administratif militaire afin de faire annuler cette interdiction. Lors de la procédure, il s’avéra qu’il avait été sanctionné du fait d’un livre qu’il avait écrit, dont certains passages remettaient en cause l’autorité des commandants de l’armée et révélaient indument l’identité d’un officier ayant participé à la lutte contre le terrorisme. Le 17 avril 2008, le requérant fut débouté de sa demande. GRIEFS Dans sa requête, le requérant dénonçait une violation des articles 6 § 1, 9 et 10 de la Convention, pour avoir été sanctionné en raison de ses opinions et de ses convictions, sans bénéficier d’un procès équitable susceptible de redresser cette situation.

EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant la présente requête, compte tenu d’une lettre du 7 juin 2014, par laquelle, M. Ergen a déclaré : « Je renonce à la requête que j’avais introduite contre l’administration, sous la référence (...) Aziz Ergen c. Turquie, n o 3189/09, et vous prie de retourner le dossier de mon affaire à l’adresse indiquée ci-dessous. » Compte tenu du caractère non-équivoque de cette déclaration, la Cour conclut que l’intéressé n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Abel Campos Helen Keller Greffier adjoint Présidente