AYGUN c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 13409/05 prezentată de Musa AYGÜN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 12 octombrie 2010 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Kristina Pardalos, judecători, și Francoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea prezentată mai sus la 30 martie 2005, După ce a deliberat, pronuna următoarea decizie de procedură Cererea a fost formulată de domnul Musa Aygün, un resortisant turc, născut în 1978 și rezident la Istanbul. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Pașao Invocând articolele 6 și 14 din convenție, reclamantul se plângea de lipsa independenței și imparțialității Înaltului Tribunal Administrativ Militar, de lipsa posibilității de recurs și de recurs în rectificarea deciziilor acestuia din urmă în fața unei alte instanțe decât aceasta, precum și de durata procedurii. Cererea a fost comunicată guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 5 mai 2009, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și că nu a solicitat prelungirea acesteia. În plus, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, poate anula o cerere privind rolul în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns la aceasta. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate prin convenție sau prin protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din convenție. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

13409/05

présentée par Musa AYGÜN

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 12 octobre 2010 en un comité composé de

:

Dragoljub Popović,

président,

András Sajó,

Kristina Pardalos,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 30 mars 2005,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

PROCÉDURE

La requête a été introduite par M. Musa Aygün, un ressortissant turc, né en 1978 et résidant à Istanbul. Il est représenté devant la Cour par M

e

A.

Pașaoğlu, avocat à Ankara. Le gouvernement turc («

le

Gouvernement

») est représenté par son agent.

Invoquant les articles 6 et 14 de la Convention, le requérant se plaignait du manque d'indépendance et d'impartialité du Haut tribunal administratif militaire, de l'absence de possibilité de pourvoi et de recours en rectification contre les décisions de ce dernier devant un tribunal autre que celui-ci ainsi que de la durée de la procédure.

La requête a été communiquée au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 5 mai 2009, sur le fondement de l'article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l'attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'il n'en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu'aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n'entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n'y a pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n'entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l'absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu'il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête, au sens de l'article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Greffière adjointe

Président