Smolik împotriva Poloniei

Comunicat la 10 noiembrie 2014 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 24144/14 Michał SMOLIK împotriva Poloniei introdusă la 21 martie 2014 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Michał Smolik, resortisant polonez născut în 1977, este în prezent deținut la casa din Quéłm. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost încarcerat din 1997. Între luna iulie 2000 și luna octombrie 2002, a fost încarcerat într-o anexă la închisoarea Potulice pentru deținuți cu handicap mintal sau cu tulburări comportamentale. La expirarea acestei perioade, a fost transferat într-o celulă obișnuită non-individuală. În februarie 2011, reclamantul a fost declarat invalid într-un grad moderat din cauza handicapului său.

În martie 2011, acesta a obținut o alocație de ajutor pentru o persoană cu o capacitate redusă de a efectua ea însăși actele obișnuite ale vieții. Un aviz al unui psiholog penitenciar din 14 august 2012 arată că reclamantul era sinucigaș și că acesta trebuia să fie închis într-o anexă la închisoarea Chełm pentru deținuți cu handicap mintal sau cu tulburări comportamentale. În octombrie 2012, reclamantul a inițiat o acțiune împotriva statului reprezentat de responsabilul casei din Varșovia pentru a-și recupera prejudiciul suferit ca urmare a încarcerării sale în condiții incompatibile cu starea sa de sănătate. El susține că, contrar avizului medical din luna mai 2012, el a fost întemnițat în mod constant în celule obișnuite și că a suferit abuzuri din partea deținuților din cauza handicapului său.

În plus, reclamantul s-a plâns de transferul său repetat între diferitele celule din cadrul instituției sale penitenciare care îi provoacă stres și anxietate, având în vedere dificultățile de adaptare datorate handicapului său. Între timp, la 20 aprilie 2013, reclamantul a fost spitalizat la clinica de psihiatrie din cauza crizei epileptice. Un certificat medical eliberat la sfârșitul spitalizării sale a constatat că a trebuit să fie în mod clar în anexa psihiatrică la spitalul penitenciar din Varșovia.

Prin hotărârea din 21 iunie 2013, Tribunalul Regional din Varșovia a acceptat cererea reclamantului într-o anumită măsură (în ceea ce privește faptele care nu au fost anterioare cu mai mult de trei ani, fie termenul de prescripție a acțiunii de despăgubire) și l 000 PLN pentru prejudiciul suferit ca urmare a încălcării demnității sale ca urmare a încarcerării sale în condiții inadecvate; instanța a examinat cererea reclamantului pe teren la articolele 23 și 24 din Codul civil combinat cu art. 448 din acest cod.

Potrivit instanței, s-a stabilit că: între data de 14 iulie 2012, data la care s-au stabilit concluziile medicale conform cărora reclamantul ar trebui să fie încarcerat într-o anexă a închisorii pentru deținuții cu handicap sau suferind de afecțiuni mintale, iar la data de 7 iunie 2013, data la care a fost închis lacul, reclamantul a fost reținut în condiții incompatibile cu starea sa de sănătate, și anume în celule obișnuite în care a suferit abuzuri comise de co-deținuții săi. Tribunalul a respins în mod expres serviciile penitenciare, potrivit cărora reclamantul nu putea fi transferat într-o unitate compatibilă cu starea sa de sănătate, având în vedere faptul că acesta se prezenta în fața autorităților care instituiau o procedură împotriva sa.

Instanța nota quel … În perioada februarie-aprilie 2014, reclamantul a fost spitalizat la clinica de psihiatrie din cauza comportamentului său agresiv și a crizei de epilepsie. Un certificat medical întocmit la sfârșitul spitalizării reclamantului a constatat că spitalizarea sa psihiatrică de urgență nu este sigură. La 10 iunie 2014, Tribunalul de Primă Instanță din Varșovia a respins recursul interjucat de stat împotriva hotărârii din 21 iunie 2013, potrivit documentelor furnizate, reclamantul a fost transportat la casa de judecată din Chełm.

Dreptul intern relevant din Codul civil din art. 23 din Cod prevede dispoziții relevante din Codul civil din 20 iunie 2013. Drepturile personalității, cum ar fi dreptul la sănătate, libertate, reputație, libertate de conștiință, nume sau patroni, la adresa, secretul corespondenței, la inviolabilitatea domiciliului, la activitatea științifică, artistică și la cercetare, beneficiază de protecția dreptului civil, indiferent de cea care le este acordată în temeiul altor dispoziții ale legii La art. 24 din Codul civil se poate citi astfel atunci când drepturile personalității ale căror drepturi ale unei persoane fizice sunt considerate titulare sunt susceptibile de a fi încălcate de acțiunea unei terțe părți, acest particular poate solicita încetarea acestei acțiuni, cu excepția cazului în care aceaceasta este ilegală.

În cazul în care o încălcare a drepturilor în cauză este deja produsă, victima poate, de asemenea, să solicite autorului încălcării unei acțiuni necesare pentru a elimina consecințele încălcării, în special să facă o declarație adecvată. În conformitate cu dispozițiile prezentului cod, victima poate solicita, de asemenea, acordarea unei indemnizații sau poate solicita ca o sumă să fie plătită unui organism de binefacere. În cazul în care o încălcare a dreptului de personalitate ar fi cauzat un prejudiciu material, este posibil să se solicite despăgubiri conform principiilor general aplicabile.

(...) La art. 448 din Codul civil dispune În cazul încălcării unui drept de personalitate, instanța poate acorda titularului acestui drept o sumă adecvată pentru a remedia prejudiciul suferit sau, la cererea sa, poate decide că o sumă adecvată va fi plătită într-un scop social indicat de persoana vătămată, indiferent de adoptarea altor măsuri care pot fi indispensabile pentru eliminarea efectelor încălcării. GRIFS Invocând articolele 3 și 5 din Convenție, reclamantul se plânge de încarcerarea sa în condiții care nu țin cont de starea sa de sănătate. Întemnițarea reclamantului în celule obișnuite - în loc de o instituție pentru persoanele care suferă de tulburări mentale - constituie aceasta o privare de libertate în mod regulat, în sensul art. 5 alin. (1) din Convenție

Communiquée le 10 novembre 2014

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 24144/14 Michał SMOLIK contre la Pologne introduite le 21 mars 2014

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Michał Smolik, ressortissant polonais né en 1977, est actuellement détenu à la maison d’arrêt de Chełm. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant est incarcéré depuis 1997. Entre le mois d’août 2000 et le mois d’octobre 2002, il était incarcéré dans une annexe de la prison de Potulice pour détenus handicapés mentaux ou atteints de troubles comportementaux. A l’expiration de cette période, il fut transféré dans une cellule ordinaire non individuelle. En février 2011, le requérant fut déclaré invalide à un degré modéré en raison de son handicap. En mars 2011, il obtint une allocation d’aide pour personne ayant une capacité réduite d’accomplir elle-même les actes ordinaires de la vie.

Un avis d’un psychologue carcéral du 14 août 2012 établit que le requérant était suicidaire et qu’il devait être incarcéré dans une annexe de la prison de Chełm pour détenus handicapés mentaux ou atteints de troubles comportementaux. En octobre 2012, le requérant engagea contre l’État représenté par le responsable de la maison d’arrêt de Varsovie une action pour se faire indemniser du préjudice subi du fait de son incarcération dans les conditions incompatibles avec son état de santé. Il soutint que, contrairement à l’avis médical du mois d’août 2012, il était continuellement incarcéré dans des cellules ordinaires et qu’il subissait des sévices de la part des codétenus en raison de son handicap.

Le requérant se plaignit en outre de ses transferts répétés entre les différentes cellules au sein de son établissement pénitentiaire lui occasionnant du stress et de l’angoisse, compte tenu de ses difficultés d’adaptation dues à son handicap. Entretemps, le 20 avril 2013, le requérant fut hospitalisé à la clinique psychiatrique en raison de sa crise d’épilepsie. Un certificat médical établi à l’issue de son hospitalisation constatait qu’il aurait besoin d’être soigné à l’annexe psychiatrique de l’hôpital carcéral de Varsovie. Par un jugement du 21 juin 2013, le tribunal régional de Varsovie accueillit la demande du requérant dans une certaine mesure (quant aux faits non antérieurs de plus de trois ans, soit délai de prescription de l’action indemnitaire) et l’indemnisa à la hauteur de 20 000 PLN pour le préjudice subi du fait d’une atteinte à sa dignité consécutive à son incarcération dans les conditions inadéquates.

Le tribunal examina la demande du requérant sur le terrain des articles 23 et 24 du code civil combiné avec l’article 448 de ce code. Selon le tribunal, il avait été établi qu’entre le 14 d’août 2012, date d’établissement des conclusions médicales constatant que le requérant devrait être incarcéré dans une annexe de la prison pour détenus handicapés ou atteints de troubles mentaux, et le 7 juin 2013, date de clôture de l’audience, le requérant avait été détenu dans les conditions incompatibles avec son état de santé, à savoir dans des cellules ordinaires où il subissait des sévices infligés par ses codétenus. Le tribunal rejeta l’argument des services pénitentiaires, selon lequel le requérant ne pouvait être transféré dans un établissement compatible avec son état de santé, compte tenu du fait qu’il comparaissait devant les autorités instruisant une procédure à son encontre.

Le tribunal nota qu’il n’avait pas été démontré que le transfèrement du requérant était susceptible d’entraver la procédure concernée. Il jugea que la manière dont le requérant était traité par les services pénitentiaires portait atteinte à sa dignité et était susceptible de conduire à la détérioration de son état de santé. Entre février et avril 2014, le requérant fut hospitalisé à la clinique psychiatrique en raison de son comportement agressif et de sa crise d’épilepsie. Un certificat médical établi à l’issue de l’hospitalisation du requérant constatait que son hospitalisation psychiatrique d’urgence ne s’imposait pas. Le 10 juin 2014, la cour d’appel de Varsovie rejeta l’appel interjeté par l’État contre le jugement du 21 juin 2013. Selon les documents fournis, le requérant a été transporté à la maison d’arrêt de Chełm.

B. Le droit interne pertinent Dispositions pertinentes du code civil L’article 23 du code prévoit : « Les droits de la personnalité, tels qu’en particulier le droit à la santé, à la liberté, à la réputation, à la liberté de conscience, au nom ou au patronyme, à l’image, au secret de la correspondance, à l’inviolabilité du domicile, à l’activité scientifique, artistique et à la recherche, bénéficient de la protection du droit civil indépendamment de celle qui leur est accordée en vertu d’autres dispositions de la loi ». L’article 24 du code civil se lit ainsi : « 1. Lorsque les droits de la personnalité dont un particulier s’estime titulaire sont susceptibles d’être violés par l’action d’un tiers, ce particulier peut demander à ce qu’il soit mis fin à cette action, sauf dans le cas où si celle-ci est illégale.

Lorsqu’une violation des droits en question s’est déjà produite, la victime peut également demander à l’auteur de la violation d’accomplir une action indispensable pour effacer les conséquences de la violation, notamment de faire une déclaration appropriée. Conformément aux dispositions du présent code, la victime peut également demander l’octroi d’une indemnité pécuniaire ou exiger qu’une somme soit versée à un organisme de bienfaisance. 2. Au cas où une violation d’un droit de la personnalité aurait provoqué un préjudice matériel, il est possible d’en demander le dédommagement selon les principes généralement applicables.

(...) ». L’article 448 du code civil dispose : « En cas de violation d’un droit de la personnalité, le tribunal peut accorder au titulaire de ce droit une somme adéquate pour réparer le préjudice qu’il a subi ou, à sa demande, décider qu’une somme adéquate sera versée dans un but social indiqué par la personne lésée, indépendamment de l’adoption d’autres mesures pouvant s’avérer indispensables pour effacer les effets de la violation. » GRIEFS Invoquant les articles 3 et 5 de la Convention, le requérant se plaint de son incarcération dans les conditions ne tenant pas compte de son état de santé.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. En l’espèce, l’incarcération du requérant a-t-elle lieu dans les conditions compatibles avec l’article 3 de la Convention ? 2. L’incarcération du requérant dans des cellules ordinaires - au lieu d’un établissement pour personnes atteintes de troubles mentaux – constitue-t-elle une privation de liberté régulière, au sens de l’article 5 § 1 de la Convention ?