- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 septembrie 2014
- Stat pârât
- POL
Wołkowicz împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
Comunicat la 1 septembrie 2014 CUARTĂ SECȚIUNE Cererea nr. 34739/13 Mariusz WOå KowICZ împotriva Poloniei depusă la 5 aprilie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Mariusz Wołkowicz, este un național polonez, născut în 1977. El este în prezent reținut în centrul Białystok Remand. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dna M. Rybnik, avocat practicant în Białystok. În 1997 reclamantul a suferit o leziune în coloana vertebrală și a fost legat de un scaun cu rotile. Ca urmare a psihologiei sale, reclamantul a făcut progrese de la un scaun cu rotile până la croșeți. Reclamantul a fost condamnat și, respectiv, condamnat la opt, nouă și trei ani și jumătate de închisoare de către Curtea Regională Białystok în trei seturi separate de proceduri penale.
Se pare că, în timpul concediului din închisoare, reclamantul a fugit în Regatul Unit în 2009. Succesiv, leziunile din coloana vertebrală au revenit și reclamantul a devenit paraplegic. De atunci el a fost legat scaun cu rotile. În plus, reclamantul suferă de strictă uretral. În mai 2011, Curtea Regională Białystok a emis un mandat european de arestare (EAW) pentru arestarea reclamantului pentru 24 de infracțiuni pe care a fost condamnat, inclusiv pentru nereturnarea la închisoare, agresiune, jaf și furt. În august 2012, aceeași instanță din Polonia a emis o a doua EAW pentru arestarea reclamantului pentru infracțiuni de fraudă. În cadrul procedurii de extrădare, reclamantul a susținut că extrădarea sa în Polonia îl va supune la riscul de tratament necorespunzător din cauza condiției sale fizice și mentale.
Cu toate acestea, având în vedere dovezile de experți, instanța britanică a respins argumentele reclamantului și a ordonat extrădarea sa în Polonia. Decizia finală a fost dată la 1 martie 2013. Transferul reclamantului la Polonia la bordul unui avion militar La 14 martie 2013, poliția britanică a escortat reclamantul la aeroport și l-a predat ofițerilor de poliție polonez. Potrivit reclamantului, ofițerii polonezi nu au fost pregătiți pentru transferul unei persoane cu handicap. Ofițerii au încercat să împingă scaunul cu rotile reclamantului în aeronavă. Cu toate acestea, au manipulat greșit mișcarea și reclamantul a căzut de pe scaunul său cu rotile. Reclamantul a urcat pe scaunul cu rotile, dar el a fost ordonat să coboare de pe ea și să se târăsească pe partea din spate a aeronavei.
Când reclamantul a refuzat să urce acest ordin, el a fost împins de pe scaun cu rotile de trei ofițeri de poliție și lovit de unul dintre ei în coaste. După aceea, ofițerii de poliție au târât reclamantul în spatele aeronavei care își ținea picioarele și armele. Potrivit reclamantului, el a fost în durere, dar ofițerii polonezi au refuzat să-i furnizeze asistență medicală. În cele din urmă, transportul a fost anulat din cauza defecțiunii motorului. La 15 martie 2013, avocatul reclamantului a solicitat Curtea Regională Białystok să anuleze transferul reclamantului în Polonia pentru 15 ani. Martie 2013. El a susținut că aeronavele pe care reclamantul urma să fie transportate în Polonia nu erau echipate în mod corespunzător.
În aceeași zi, Curtea Regională a respins cererea. La 15 martie 2013 reclamantul a fost adus din nou la aeroport și livrat ofițerilor polonezi. Ofițerii au târât reclamantul la spate a aeronavei. Reclamantul a fost forțat să iasă de pe scaunul său cu rotile și să ia un loc regulat. Acest lucru a fost contrar recomandarea unui medic britanic care a recomandat că reclamantul a fost de a călători în scaunul său cu rotile. Reclamantul a fost transportat la Centrul Remandat din Varșovia-Mokotów într-o dubă de poliție. A fost ordonat să se târăsească în spatele dubiței care nu era echipat pentru transportul persoanelor cu handicap. Ofițerii de poliție s-au batjocorit de reclamantul când se târăștea.
Detenție în Centrul Remandat din Varșovia-Mokotów Reclamantul a început să își îndeplinească condamnarea la Centrul Remandă din Varșovia-Mokotów. La sosire, el a fost transferat la Spitalul Centrului Remand. Cu toate acestea, nu există locuri disponibile la spital. Reclamantul a fost plasat într-o celulă de 7 metri pătrat cu un alt deținut. El nu a putut folosi scaunul său cu rotile în celulă din cauza lipsei de spațiu și a folosi toaleta independent. În toate activitățile el a trebuit să fie asistat de coleg de celulă. Colegul de celulă care a suferit de genunchii răi l-a tras la un scaun și apoi a târât scaunul la pat sau toaleta. Toaleta din celulă nu a fost adaptat la nevoile reclamantului.
Nu au existat railuri de mână și spațiul a fost prea îngust pentru a folosi scaunul cu rotile. reclamantul nu a putut participa la activitățile de aer liber și a trecut tot timpul în celulă. La 17 martie 2013, tentativa de sinucidere a reclamantului a fost împiedicată. El a fost consultat de un psihiatru, dar nu există locuri disponibile la spitalul psihiatru al Centrului Remand. Reclamantul a suferit de incontinență fecală și urinară și a fost recomandat de un medic la duș în fiecare zi. Cu toate acestea, această recomandare nu a fost urmată de administrarea Centrului Remand. Uneori reclamantul nu a putut folosi un duș pentru câteva zile. În plus, dușul nu a fost adaptat la nevoile sale. Reclamantul a fost plasat pe un scaun și a trebuit să fie asistat de un coleg deținut.
În două ocazii, reclamantul a căzut de pe scaun și a trebuit să ia duș în jos. Reclamantul atașat la cererea sa o declarație de la colegul său de celulă, dl RP, care l-a asistat în activitățile sale zilnice. La 3 aprilie 2013, avocatul reclamantului a solicitat administrarea Centrului Remand să-i furnizeze informații cu privire la starea de sănătate a reclamantului și la tratamentul medical al acestuia. El a întrebat, de asemenea, dacă reclamantul a fost plasat într-o celulă adaptată nevoilor unei persoane într-o Scaun cu rotile și dacă recomandarea privind baile zilnice a fost urmată. Avocatul a remarcat că reclamantul a fost paraplegic și a suferit de o boală a tractului urinar care a necesitat introducerea zilnică a unui cateter.
El a fost, de asemenea, incontinent. La 22 aprilie 2013, Directorul Adjunct al Centrului Remand a informat avocatul reclamantului despre situația clientului său. Începând cu 29 martie 2013, reclamantul a fost plasat în celula nr. 26 măsurand 7,18 metri pătrat în pavilionul B situat la etajul de jos. El a fost furnizat cu asistență medicală adecvată. În momentul respectiv nu existau locuri disponibile într-o celulă adaptate nevoilor deținuților cu handicap. Reclamantul a refuzat să fie transferat într-o secție de spital până când un loc într-o celulă specială a devenit disponibil. Reclamantul a primit dușuri zilnice. El a fost consultat de un urologist care a recomandat ca reclamantul să facă o cistoscopie.
Aranjamentele relevante au fost făcute. Reclamantul a fost, de asemenea, consultat de un psihiatru. În ceea ce privește leziunile din coloana vertebrală, reclamantul a fost consultat de trei specialiști care au recomandat un test de RMN. Potrivit reclamantului, Centrul Remand nu i-a oferit îngrijire urologică și neurochirurgica adecvată, precum și fizioterapia. La 13 august 2013, reclamantul s-a plâns la Divizia Penitenciară a Curții Regionale din Varșovia că Centrul de Reglementare nu i-a oferit standarde de viață adecvate și asistență medicală. La 10 septembrie 2013, directorul adjunct al Centrului Remand a informat reclamantul că plângerea sa era nefondată. În ceea ce privește cererea de operare a coloanei vertebrale, reclamantul a suferit o examinare RMN a coloanelor vertebrale și a fost consultat de o serie de specialiști.
Specialiștii nu au recomandat o intervenție chirurgicală, ci fizioterapia în loc în vederea modificărilor avansate ale coloanei vertebrale. În consecință, Centrul Remandă a întrebat cu Wardul de Fizioterapia din închisoarea Čódש. Reclamantul a fost oferit un loc la secția pentru septembrie-octombrie 2013 care a fost ulterior schimbată în noiembrie-decembrie 2013. În ceea ce privește îngrijirea urologică și problemele legate de strictura uretrală, reclamantul a fost informat că a fost consultat frecvent de urologi. În aprilie 2013, el a fost consultat într-un spital civil și a suferit o cistoscopie. Reclamantul a solicitat să facă o intervenție chirurgicală uretroplastică, dar specialiștii au considerat că nu a fost necesar și a recomandat ureterostomia în schimb.
Aceasta ultima operație nu a putut fi efectuată în conformitate cu programul de infecție a tractului urinar al reclamantului. Reclamantul a aranjat în mod privat operația sa preferată la spitalul Wloclawek. Cu toate acestea, el a fost informat că orice astfel de tratament necesită un acord prealabil al directorului Centrului Remand. Potrivit reclamantului, cererea sa de tratament a fost refuzată. La 8 iulie 2013, reclamantul a solicitat permisiunea de a-și îndeplini sentința (przerwa w odbywaniu kary ) pentru a căuta asistență medicală în afara închisoarei. La 29 august 2013, Divizia penitenciară a Curții Regionale de Varșovia și-a refuzat cererea. Acesta a constatat că starea reclamantului este stabilă și că ar putea primi îngrijire adecvată în timpul îndeplinirii condamnării sale.
La 4 noiembrie 2013, Curtea de Apel din Varșovia a anulat decizia și a remis cazul. A constatat că instanța inferioară nu a luat în considerare toate informațiile relevante referitoare la sănătatea reclamantului. Reclamantul nu a furnizat informații cu privire la urmarea acestei decizii. Potrivit reclamantului, starea sa s-a deteriorat cu timpul. În special, îngustarea uretra a făcut cateterul practic imposibil. La 25 august 2013, reclamantul a fost admis la serviciul de urgență al Spitalului Centrului Remand din cauza retenției urinare. Un medic la datorie a fost incapabil de a introduce cateterul după patru ore reclamantul a fost în cele din urmă tratat de un serviciu civil de urgență. La 26 august 2013, reclamantul a fost consultat de un specialist în urologie.
El a recomandat ca problema strictului uretral să fie rezolvată și ca reclamantul să plaseze un cateter într-o poziție de reclinare. Potrivit reclamantului, el nu a avut ecran pe patul său pentru a asigura unele confidențialitate în timpul plasării cateterului. Aprovizionarea cateterelor și dezinfectanților de către Centrul Remandă a fost errmatică. Uneori, reclamantul a trebuit să folosească același cateter pentru câteva zile. Această situație a dus la infecție recurentă a tractului urinar. Aprovizionarea de pastile de incontinență era de asemenea insuficientă. La un moment dat, Directorul Centrului Remandă a convenit că familia reclamantului îi va furniza pads de incontinență. La 27 august 2013, reclamantul a depus o plângere penală împotriva administrației Centrului Remand, susținând că a fost tratat în mod degradant.
El nu a fost informat cu privire la nicio decizie luată în acest sens. Detenție în Centrul Remand Białystok La 30 august 2013, reclamantul a fost transferat la Centrul Białystok Remand. El a fost plasat într-o celulă de trei persoane care nu a fost adaptată la nevoile unei persoane cu handicap. Celulă a fost prea înghețată pentru a folosi scaunul său cu rotile. Pentru a utiliza toaleta reclamantul a trebuit să se mute la un scaun și apoi la o toaletă. Dușurile nu au fost adaptate la nevoile sale. El nu a putut intra în camera de duș cu scaunul său cu rotile și a trebuit să se mute la un scaun. Nu au existat ferate de mână în duș. Reclamantul a folosit dușul așezat, dar frecvent a căzut de pe scaun.
A fost imposibil pentru reclamant să participe la activitățile de exterior. Celula lui a fost la primul etaj și accesul la zona de exterior în scaunul cu rotile a fost imposibil. Reclamantul a fost într-un grad mare dependente de asistența colegilor de celulă. Oricând el a vrut să folosească un magazin de telefon sau închisoare el a trebuit să fie transportat de colegii de celulă care a trebuit să plătească cu cafea sau țigări. Reclamantul a solicitat frecvent, dar fără succes, să își îndeplinească condamnarea la închisoare în „regimul terapeutic” pentru persoanele cu handicap fizic care au nevoie de tratament specializat (art. 96 din Codul de Execuție a Condamnărilor Criminale). La 28 octombrie 2013, reclamantul a fost consultat de specialiști în urologie și a recomandat să facă obiectul unei uretroplastii.
Cu toate acestea, reclamantul suferă de o infecție cronică a tractului urinar și nu poate fi supus unei astfel de intervenții chirurgicale. Ar trebui tratat la urologie, dar se pare că niciuna dintre unitățile penitenciare din țară nu dispune de o astfel de echipă. La 31 decembrie 2013, reclamantul s-a plâns la Curtea Regională Białystok cu privire la îngrijirea care i-a fost acordată. Prezenta plângere a fost examinată de către directorul Białystok Regional Inspection of Închisoarea Services, care a informat reclamantul prin scrisoare din 5 decembrie 2013 că plângerea sa era nefondată. La 17 februarie 2014, judecătorul penitenciar al Curții Regionale Białystok a informat Biroul Ombudsmanului că condițiile de detenție a reclamantului și asistența medicală furnizată în Centrul Remand Białystok erau adecvate.
Detenție în închisoarea Przytuły Stare La o dată neespecificată în 2014 reclamantul a fost transferat la închisoarea Przytuły Stare. Reclamantul a solicitat permisiunea de a-și îndeplini condamnarea. La 7 mai 20014 Curtea Regională Ostrołęka i-a acordat o concediu de 3 luni de închisoare. Se baza pe raportul medical prezentat de administrația închisorii care a concluzionat că reclamantul nu a putut fi tratat în închisoare. COMPLAINTS Reclamantul se plânge că a fost transferat în Polonia la bordul unui avion militar polonez care nu a fost adaptat la nevoile persoanei cu handicap și la maltraturile la care a fost supus ofițerilor de poliție polonez în timpul transferului său. El nu a invocat nicio dispoziție specifică a Convenției.
Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 3 din Convenție, că autoritățile poloneze nu i-au furnizat asistență medicală adecvată și furnizarea suficientă de dispozitive medicale (cateter și dezinfectanți), precum și a făcut imposibil pentru el să facă un tratament necesar al strictului său uretral (uretroplastie) pentru care este dispus să plătească. De asemenea, reclamantul susține că condițiile din celulele sale din Varșovia Mokotów și Białystok Remand Centres nu au fost adaptate la handicapul său fizic. El nu a putut muta în jurul celulei în scaunul său și nu a avut acces independent la toaletă. Dușurile nu au fost echipate la nevoile sale. A trebuit să facă duș pe un scaun din care a căzut frecvent.
A trebuit să se bazeze pe ajutorul colegilor săi de celulă și să-i remunereze cu cafea și țigări. Toate cererile sale de a fi transferate într-o celulă adaptată la nevoile deținuților cu handicap sau de a-și îndeplini sentința în “regimul terapeutic” au fost refuzate. Avioanele militare care au transportat reclamantul în Polonia la 15 martie 2013 s-au adaptat la nevoile persoanelor cu handicap? Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant de către oficialii polonezi în timpul transferului său în Polonia la 14 și 15 martie 2013, în încălcarea articolului 3 din Convenție? A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție, având în vedere condițiile inadecvate de detenție a reclamantului în centrele de reținere din Varsovia-Mokotów și Białystok având în vedere natura handicapului reclamantului și nevoile sale speciale?
Se face trimitere D.G. c. Polonia , nr. 45705/07, 12 februarie 2013. A existat o încălcare a articolului. 3 din Convenție din cauza presupuselor deficiențe în calitatea asistenței prestate reclamantului în detenție?
Communicated on 1 September 2014
FOURTH SECTION
Application no. 34739/13 Mariusz WOŁKOWICZ against Poland lodged on 5 April 2013
STATEMENT OF FACTS
The applicant, Mr Mariusz Wołkowicz, is a Polish national, who was born in 1977. He is currently detained in the Białystok Remand Centre. The applicant is represented before the Court by Ms M. Rybnik, a lawyer practising in Białystok. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
Background information In 1997 the applicant suffered a spine injury and was bound to a wheelchair. As a result of his psychotherapy the applicant made progress from a wheelchair to crutches. The applicant was convicted and sentenced respectively to eight, nine and three and a half years of imprisonment by the Białystok Regional Court in three separate sets of criminal proceedings. It appears that while on leave from prison the applicant fled to the United Kingdom in 2009. In 2010 the applicant fell down some stairs. Subsequently, his spine injury recurred and the applicant became paraplegic. Since then he has been wheelchair bound. In addition, the applicant suffers from urethral stricture. In May 2011 the Białystok Regional Court issued a European Arrest Warrant (EAW) for the arrest of the applicant for twenty-four offences which he had been convicted for, including failure to return to prison, assault, robbery and burglary. In August 2012 the same court in Poland issued a second EAW for the applicant’s arrest for the offence of fraud. In the extradition proceedings the applicant claimed that his extradition to Poland would subject him to the risk of ill-treatment due to his physical and mental condition. However, having regard to the expert evidence, the British courts dismissed the applicant’s arguments and ordered his extradition to Poland. The final decision was given on 1 March 2013.
The applicant’s transfer to Poland on board of a military aircraft On 14 March 2013 the British police escorted the applicant to the airport and handed him over to the Polish police officers. According to the applicant, the Polish officers were not prepared for transfer of a disabled person. The officers attempted to push the applicant’s wheelchair into the aircraft. However, they mishandled the move and the applicant fell off his wheelchair. The applicant climbed on to the wheelchair but he was ordered to get off it and to crawl onto the back of the aircraft. When the applicant refused to follow this order, he was pushed off the wheelchair by three police officers and hit by one of them in the ribs. Subsequently, the police officers dragged the applicant to the back of the aircraft holding his legs and arms. According to the applicant, he was in pain but the Polish officers refused to provide him medical assistance. Eventually, the transport was cancelled because of the engine failure. The applicant was returned to the British police. On 15 March 2013 the applicant’s lawyer requested the Białystok Regional Court to annul the applicant’s transfer to Poland scheduled for 15 March 2013. He claimed that the aircraft on which the applicant were to be transported to Poland was not adequately equipped. On the same day the Regional Court dismissed the request. It found that the aircraft could securely transport persons bound to a wheelchair. On 15 March 2013 the applicant was again brought to the airport and handed to the Polish officers. The officers dragged the applicant to the rear of the aircraft. The applicant was forced to get off his wheelchair and take a regular seat. This was contrary to the recommendation of a British doctor who advised that the applicant was to travel seated in his wheelchair. The applicant was transported to the Warsaw-Mokotów Remand Centre in a police van. He was ordered to crawl into the back of the van which was not equipped for transport of disabled persons. The police officers mocked the applicant when he was crawling.
Detention in the Warsaw-Mokotów Remand Centre The applicant started serving his prison sentence at the Warsaw-Mokotów Remand Centre. Upon arrival he was to be transferred to the Remand Centre’s Hospital. However, no places were available at the hospital. The applicant was placed in a cell measuring 7 metres square with one other detainee. He could not use his wheelchair in the cell because of lack of space and use the toilet independently. In all activities he had to be assisted by his cellmate. The fellow cellmate who suffered from bad knees pulled him to a chair and then dragged the chair to the bed or the toilet. The toilet in the cell was not adapted to the needs of the applicant. There were no handrails and the space was too cramped to use the wheelchair. The applicant could not participate in the outdoor activities and passed all his time in the cell. On 17 March 2013 the applicant’s attempted suicide was prevented. He was consulted by a psychiatrist but there were no places available at the psychiatric ward of the Remand Centre’s hospital. The applicant suffered from faecal and urinary incontinence and was recommended by a doctor to shower every day. However, this recommendation was not followed by the administration of the Remand Centre. Sometimes the applicant could not use a shower for a few days. In addition, the shower was not adapted to his needs. The applicant was placed on a stool and needed to be assisted by a fellow inmate. On two occasions the applicant fell off the stool and had to take shower lying down. The applicant attached to his application a statement from his cellmate, Mr RP, who had assisted him in his daily activities. On 3 April 2013 the applicant’s lawyer requested the administration of the Remand Centre to provide him with information about the state of the applicant’s health and his medical treatment. He also inquired whether the applicant was placed in a cell adapted to the needs of a person in a wheelchair and whether the recommendation regarding daily baths was followed. The lawyer noted that the applicant was paraplegic and suffered from an ailment of his urinary tract which necessitated daily insertion of a catheter. He was also incontinent. On 22 April 2013 the Deputy Director of the Remand Centre informed the applicant’s lawyer about the situation of his client. From 29 March 2013 the applicant was placed in the cell no. 26 measuring 7.18 metres square in pavilion B located on the ground floor. He was provided with adequate medical care. At the relevant time there were no places available in a cell adapted to the needs of disabled prisoners. The applicant refused to be transferred to a hospital ward until a place in a special cell had become available. The applicant received daily showers. He was consulted by an urologist who recommended that the applicant undergo a cystoscopy. The relevant arrangements had been made. The applicant was also consulted by a psychiatrist. With regard to his spine injury, the applicant was consulted by three specialists who recommended an MRI test. According to the applicant, the Remand Centre did not provide him with adequate urological and neurosurgical care as well as physiotherapy. On 13 August 2013 the applicant complained to the Penitentiary Division of the Warsaw Regional Court that the Remand Centre did not provide him with adequate living standards and medical care. The complaint concerning medical care was transmitted to the administration of the Remand Centre. On 10 September 2013 the Deputy Director of the Remand Centre informed the applicant that his complaint was unfounded. With regard to his request for a spine surgery, the applicant underwent an MRI examination of his spine and was consulted by a range of specialists. The specialists did not recommend a surgery but physiotherapy instead in view of the advanced changes in the spine. Accordingly, the Remand Centre inquired with the Physiotherapy Ward of the Łódź Prison. The applicant was offered a place at the ward for September-October 2013 which was subsequently changed to November-December 2013. With regard to the urological care and problems related to urethral stricture, the applicant was informed that he had been frequently consulted by urologists. In April 2013 he was consulted in a civilian hospital and underwent a cystoscopy. The applicant requested that he undergo an urethroplasty surgery but the specialists considered that it was unnecessary and recommended the ureterostomy instead. The latter surgery could not be performed as scheduled due to the infection of the applicant’s urinary tract. The applicant privately arranged his preferred surgery at the Wloclawek Hospital. However, he was informed that any such treatment required prior agreement of the Director of the Remand Centre. According to the applicant, his request for such treatment was refused. On 8 July 2013 the applicant requested leave from serving his sentence ( przerwa w odbywaniu kary ) to seek medical care outside prison. On 29 August 2013 the Penitentiary Division of the Warsaw Regional Court refused his request. It found that the applicant’s condition was stable and that he could receive adequate care while serving his sentence. The applicant appealed. On 4 November 2013 the Warsaw Court of Appeal quashed the decision and remitted the case. It found that the lower court did not take into account all relevant information concerning the applicant’s health. The applicant did not provide information about the follow-up to this decision. According to the applicant his condition deteriorated over time. In particular, the narrowing of the urethra made the use of catheter practically impossible. On 25 August 2013 the applicant was admitted to the emergency service of the Remand Centre’s Hospital due to urinary retention. A doctor on duty was unable to insert the catheter and the applicant was in severe pain. After four hours the applicant was eventually treated by a civilian emergency service. On 26 August 2013 the applicant was consulted by a specialist in urology. He recommended that the issue of urethral stricture should be resolved and that the applicant should place a catheter in a reclining position. According to the applicant, he had no screen on his bed in order to ensure some privacy during the placement of catheter. The supply of catheters and disinfectants by the Remand Centre was erratic. Sometimes the applicant had to use the same catheter for a few days. This situation led to recurring urinary tract infection. The supply of incontinence pads was also insufficient. At some time the Director of the Remand Centre agreed that the applicant’s family would supply him with incontinence pads. On 27 August 2013 the applicant filed a criminal complaint against the administration of the Remand Centre, alleging that he had been treated in a degrading manner. He was not informed about any decision taken in this regard.
Detention in the Białystok Remand Centre On 30 August 2013 the applicant was transferred to the Białystok Remand Centre. He was placed in a three-person cell which was not adapted to the needs of a disabled person. The cell was too cramped to use his wheelchair. In order to use the toilet the applicant had to move to a chair and then to a toilet. The showers were not adapted to his needs. He could not enter the shower room with his wheelchair and had to move to a chair. There were no handrails in the shower. The applicant used the shower seated but frequently fell off the chair. It was impossible for the applicant to participate in the outdoor activities. His cell was on the first floor and access to the outdoor area in the wheelchair was impossible. The applicant was to a large degree dependent on the assistance of his cellmates. Anytime he wanted to use a telephone or prison shop he had to be carried by his cellmates who he had to pay with coffee or cigarettes. The applicant frequently but unsuccessfully requested to serve his prison sentence in the “therapeutic regime” for persons with physical disabilities who required specialist treatment (Article 96 of the Code of Execution of Criminal Sentences). On 28 October 2013 the applicant was consulted by specialists in urology and recommended to undergo an urethroplasty. However, the applicant suffers from a chronic urinary tract infection and cannot undergo such a surgery. He should be treated at urology ward but it appears that none of the penitentiary establishments in the country disposes of such a ward. On 31 December 2013 the applicant complained to the Białystok Regional Court about the care provided to him. This complaint was examined by the Director of the Białystok Regional Inspection of Prison Services who informed the applicant by letter dated 5 December 2013 that his complaint was unfounded. On 17 February 2014 the penitentiary judge of the Białystok Regional Court informed the Ombudsman’s Office that the conditions of the applicant’s detention and the medical care provided in the Białystok Remand Centre were adequate.
Detention in the Przytuły Stare Prison On an unspecified date in 2014 the applicant was transferred to the Przytuły Stare Prison. The applicant requested leave from serving his sentence. On 7 May 20014 the Ostrołęka Regional Court granted him a 3 ‑ month leave from prison. It relied on the medical report submitted by the prison administration which concluded that the applicant could not be treated in prison. COMPLAINTS 1. The applicant complains that he was transferred to Poland on board of a Polish military aircraft which was not adapted to the needs of disabled person and about the ill-treatment to which he was subjected by the Polish police officers during his transfer. He did not invoke any specific provision of the Convention. 2. The applicant complains under Article 3 of the Convention that the Polish authorities did not provide him with adequate medical care and sufficient supply of medical devices (catheters and disinfectants) as well as made it impossible for him to undergo a necessary treatment of his urethral stricture (urethroplasty) for which he is willing to pay. He was further refused leave from serving his sentence to seek medical care outside prison. The applicant also alleges that the conditions in his cells in Warsaw ‑ Mokotów and Białystok Remand Centres were not adapted to his physical disability. He could not move around the cell in his wheelchair and had no independent access to the toilet. Showers were not equipped to his needs. He had to take shower seated on a chair from which he frequently fell. He had to rely on the assistance of his cellmates and remunerate them with coffee and cigarettes. All his requests to be transferred to a cell adapted to the needs of disabled prisoners or serve his sentence in the “therapeutic regime” were refused.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Was the military aircraft which transported the applicant to Poland on 15 March 2013 adapted to the needs of disabled persons? 2. Has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment by the Polish officials during his transfer to Poland on 14 and 15 March 2013, in breach of Article 3 of the Convention? 3. Has there been a breach of Article 3 of the Convention on account of the inadequate conditions of the applicant’s detention in the Warsaw-Mokotów and Białystok Remand Centres having regard to the nature of the applicant’s disability and his special needs? Reference is made to D.G. v. Poland , no. 45705/07, 12 February 2013. 4. Has there been a breach of Article 3 of the Convention on account of the alleged deficiencies in the quality of care provided to the applicant in detention?