LORENZETTI c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
LORENZETTI c. ITALIE (CtEDO, 2014)
Comunicat la 14 noiembrie 2014 Secțiunea a doua Cerere nr. 24876/07 Luca Lorenzetti împotriva Italiei introdusă la 6 iunie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Luca Lorenzetti, este un resortisant italian născut în 1964 și rezident în Syracuse. Este reprezentat în fața Curții de către dl E.P. Reale, avocat la Syracuse. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un judecător care, la momentul respectiv, a fost atribuit Tribunalului din Modica (Raguse). Procedura penală împotriva recurentului la 7 aprilie 2003, președintele Tribunalului din Modica, domnul C., a adoptat o modificare a tabelelor (tabela) pentru componența secțiunilor Tribunalului. Printr-o notă din 16 aprilie 2003, reclamantul a informat Consiliul Judiciar în apropierea tribunalului din Catania că, contrar celor prevăzute de o circulară, decizia domnului C. nu i-a fost transmisă pentru observații și, prin urmare, a solicitat transmiterea dosarului către Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare Printr-o notă din 29 aprilie 2003, adresată președintelui Tribunalului de apel din Catania, domnul C. a precizat că afirmațiile reclamantului erau calomnioase și că Õ a fost supus unei proceduri disciplinare. După ce i-a ascultat pe reclamant și pe domnul C., Consiliul Judiciar aproape de tribunalul de apel al Catanei a Validat modificarea tabelelor. El a arătat că această modificare nu avea niciun impact asupra activității reclamantului, care, prin urmare, nu avea niciun interes să o conteste. Nota reclamantului și replicile domnului C. au fost transmise apoi CSM. La 15 octombrie 2003, CSM, membru al Camerei Plenare, a Validat modificarea tabelelor dorite de dl C. O anchetă penală pentru calomnie a fost deschisă împotriva reclamantului. La 13 noiembrie 2003, acesta din urmă a fost interogat. La 18 martie 2004, Parchetul din Messina a solicitat ca acuzațiile împotriva reclamantului să fie clasate fără întârziere. El a observat că nu a avut nici o dovadă că la o parte a fost conștient de faptul că a acuzat persoane nevinovate. Într-adevăr, era foarte probabil ca reclamantul să nu fi realizat că procedura urmată de dl. era cea a unei modificări urgente a tabelelor, pentru care consultarea preventivă a tuturor magistraților aflați în funcțiune în instanța în cauză nu era obligatorie. Printr-o ordonanță din 31 martie 2004, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, judecătorul investigațiilor preliminare (în continuare, GIP) al Messina a clasat fără întârziere acuzațiile aduse reclamantului. Între timp, la 14 aprilie 2003, reclamantul a raportat la MSC neregulile pretinse comise de un alt judecător al Tribunalului din Modica, M. A. Potrivit afirmațiilor reclamantului, aceasta din urmă a pronunțat o hotărâre într-o cauză atribuită reclamantului și a cărei ocupație de avocat în același birou judiciar în care fusese numită judecător onorific. La 24 iunie 2003, dl C. l-a informat pe președintele Tribunalului de apel din Catania că, potrivit rezultatelor unei anchete interne, comportamentul dlui A. a fost corect. Dl C. a considerat că conduita reclamantului era pregătită să fie evaluată din punct de vedere disciplinar. Judecătorul L. l-a ascultat pe reclamant și pe alți magistrați, apoi a întocmit un raport, care fusese transmis procurorului general aproape de Curtea de Casație. La 19 septembrie 2003, acesta inițiase o acțiune disciplinară împotriva reclamantului. La 30 octombrie 2003, reclamantul a fost informat că a fost reproșat că a formulat acuzații de fond împotriva domnului C. și a domnului A., că a formulat fraze amenințătoare împotriva grefierului, domnul G., care i-a solicitat o sumă de bani pentru a face copii și pentru a solicita intervenția carabinierilor pentru a soluționa litigiul cu domnul G. În două memorii din 17 septembrie 2004 și 30 martie 2005, reclamantul a făcut referire la citirea și, prin urmare, la utilizarea declarațiilor făcute de unii martori în cursul fazei preliminare a procedurii disciplinare. El a susținut în special că aceste declarații fuseseră făcute fără contradicții și că actele de informare din faza preliminară au fost realizate sub controlul dlor și G., care erau implicați în fapt. La opoziția reclamantului a fost respinsă de președintele secțiunii disciplinare a CSM. Două audieri au avut loc în fața secțiunii disciplinare a CSM din 15 La această ultimă dată, trei martori convocați la cererea reclamantului au fost interogați printr-o decizie din 16 septembrie 2005, al cărei text a fost depus la grefă la 8 februarie 2006, secțiunea disciplinară a MSC i-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară cu privire la o condamnare (Censura) Secțiunea disciplinară a observat că, la 12 aprilie 2003, reclamantul a avut un comportament amenințător împotriva dlui G. și a solicitat carabinierilor să soluționeze un litigiu obișnuit referitor la interpretarea unei circulare administrative. În cele din urmă, în timpul mandatului său la tribunalul din Modica, reclamantul a dat dovadă de laboriozitate și de angajament profesional. Prin urmare, în pofida gravității comportamentului său disciplinar, sancțiunea care trebuia aplicată putea fi o simplă condamnare. Reclamantul s-a ocupat de casare. În special, la 24 mai 2006, acesta a introdus un recurs în fața secțiunilor civile ale Curții de Casație, iar la 6 iulie 2006 a făcut apel la secțiunile penale ale aceleiași Curți. La data de 26 octombrie 2006, avocatul reclamantului și procurorul general din apropierea Curții de Casație și-au prezentat concluziile. Printr-o hotărâre din 30 noiembrie 2006, al cărei text a fost depus la grefă la 20 decembrie 2006, secțiunile reunite civile ale Curții de Casație, considerând că secțiunea disciplinară a Forumului a motivat în mod logic și corect toate punctele controversate, l-au deranjat pe reclamant de recursul său. În primul rând, acestea au respectat termenii dispozițiilor interne relevante, interpretate în mod corespunzător, erau competente să se pronunțe asupra recursului reclamantului. Curtea de Casație nu a împărtășit teza reclamantului, potrivit căreia membrii secțiunii disciplinare ar fi trebuit să se abțină de la motiv că sunt deja pronunțați cu privire la chestiunile care fac obiectul procedurii disciplinare, deoarece au fost plasați în camera plenară a CSM, care a validat modificarea tabelelor dorite de dl. În speță, având în vedere natura juridică și neadministrativă a secțiunii [disciplinară] și compoziția acesteia în conformitate cu criterii stabilite direct de lege . În speță, validarea modificării tabelelor se referă numai la organizarea muncii judiciare (finalità mercament organizzatorie) Curtea de Casație a considerat, de asemenea, că citirea și utilizarea documentelor și a declarațiilor obținute în cursul anchetei au fost legitime. În plus, reclamantul a fost informat în mod corespunzător cu privire la reproșurile care i-au fost făcute și cu privire la modul în care a acționat în decizia secțiunii disciplinare nu încălcau principiul corelației dintre acuzare și judecată. Curtea de Casație a respins, de asemenea, afirmațiile reclamantului conform cărora procedura ar fi trebuit declarată nulă și neavenită pentru nerespectarea anumitor termene și a amintit că nu era competentă să reexamineze faptele, ci doar să se asigure că decizia atacată era motivată în mod logic și adecvat. A fost responsabilitatea judecătorului din fond să evalueze gravitatea conduitei reclamantului și să stabilească măsura sancțiunii disciplinare care trebuie aplicată. Printr-o ordonanță din 19 iunie 2007, al cărei text a fost depus la grefa din 27 iulie 2007, Curtea de Casație, observând că problema legitimității sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului fusese pronunțată acum prin Hotărârea din 30 noiembrie 2006, a declarat al doilea recurs al reclamantului inadmisibil. Dreptul intern relevant în temeiul articolului 18 din Decretul legislativ nr. 511 din 31 mai 1946, astfel cum este în vigoare la data faptelor, magistratul care își pierde îndatoririle sau care, în cadrul funcțiilor sale sau în afara acestora, are un comportament care îl face nedemn de încredere și de considerația de care trebuie să se bucure, sau care aduce atingere prestigiului ordinii judiciare, face obiectul unei sancțiuni disciplinare (a se vedea, de asemenea, dreptul intern relevant în Maestru c. Italia, n 39748/98, § 18-19, CEDO 2004-I). GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că secțiunea disciplinară a donului nu era o instanță independentă și imparțială. El ia notă de faptul că CSM este format din membri de drept (printre care prim-președintele Curții de Casație și procurorul general aproape de Curtea de Casație) și din membri aleși de Parlament și de magistrați. Listele pentru această alegere ar reflecta curenții politici ai Asociației Naționale a Magistraților. La propunerea Comitetului de Președinție, unde se află primul președinte al Curții de Casație și procurorul general în apropierea Curții de Casație, MSC alege dintre membrii săi judecătorii secțiunii disciplinare. În plus, la 15 octombrie 2003, Camera Plenară a CSM, din care făceau parte și membrii secțiunii disciplinare, a validat modificarea tabelelor dorite de dl C, respingând astfel obiecțiile reclamantului. A. (reclamantul nu a luat cunoștință însă de numele persoanelor care au stat în cadrul Forumului în momentul adoptării acestei decizii). Astfel, potrivit afirmațiilor reclamantului, toți membrii secțiunii disciplinare și-au exprimat deja pledoaria cu privire la chestiunile care fac obiectul unor reproșuri disciplinare împotriva sa. Pe de altă parte, Curtea de Casație, competentă să se pronunțe cu privire la recursuri împotriva deciziilor secțiunii disciplinare a Forumului, nu ar fi un organism de jurisdicție deplină, întrucât aceasta nu este competentă să reexamineze sau să reexamineze faptele și evaluarea probelor și nici proporționalitatea sancțiunii aplicate. În plus, aceaceasta este supusă deciziilor Forumului, în raport cu care s-ar afla în poziția de subordonare ierarhică și de lipsă de independență. Reclamantul ia notă în cele din urmă că un judecător al Curții de Casație era în relații dificile cu judecătorul L., care a efectuat investigații la cererea dlui C. și care era unul dintre martorii acuzării. Având în vedere acuzațiile reclamantului, conform cărora membrii secțiunii disciplinare au examinat deja, atunci când au stat în camera plenară a CSM, legitimitatea conduitei dlui C. și a dlui A., guvernul consideră că temerile reclamantului cu privire la o lipsă de responsabilitate a secțiunii disciplinare a C.C. și A. au fost justificate în mod obiectiv