Comunicat la 14 noiembrie 2014 Secțiunea a doua Cerere nr. 24876/07 Luca Lorenzetti împotriva Italiei introdusă la 6 iunie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Luca Lorenzetti, este un resortisant italian născut în 1964 și rezident în Syracuse. Este reprezentat în fața Curții de către dl E.P. Reale, avocat la Syracuse. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un judecător care, la momentul respectiv, a fost atribuit Tribunalului din Modica (Raguse). Procedura penală împotriva recurentului la 7 aprilie 2003, președintele Tribunalului din Modica, domnul C., a adoptat o modificare a tabelelor (tabela) pentru componența secțiunilor Tribunalului.
Printr-o notă din 16 aprilie 2003, reclamantul a informat Consiliul Judiciar în apropierea tribunalului din Catania că, contrar celor prevăzute de o circulară, decizia domnului C. nu i-a fost transmisă pentru observații și, prin urmare, a solicitat transmiterea dosarului către Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare Printr-o notă din 29 aprilie 2003, adresată președintelui Tribunalului de apel din Catania, domnul C. a precizat că afirmațiile reclamantului erau calomnioase și că Õ a fost supus unei proceduri disciplinare. După ce i-a ascultat pe reclamant și pe domnul C., Consiliul Judiciar aproape de tribunalul de apel al Catanei a Validat modificarea tabelelor. El a arătat că această modificare nu avea niciun impact asupra activității reclamantului, care, prin urmare, nu avea niciun interes să o conteste.
Nota reclamantului și replicile domnului C. au fost transmise apoi CSM. La 15 octombrie 2003, CSM, membru al Camerei Plenare, a Validat modificarea tabelelor dorite de dl C. O anchetă penală pentru calomnie a fost deschisă împotriva reclamantului. La 13 noiembrie 2003, acesta din urmă a fost interogat. La 18 martie 2004, Parchetul din Messina a solicitat ca acuzațiile împotriva reclamantului să fie clasate fără întârziere. El a observat că nu a avut nici o dovadă că la o parte a fost conștient de faptul că a acuzat persoane nevinovate. Într-adevăr, era foarte probabil ca reclamantul să nu fi realizat că procedura urmată de dl. era cea a unei modificări urgente a tabelelor, pentru care consultarea preventivă a tuturor magistraților aflați în funcțiune în instanța în cauză nu era obligatorie.
Printr-o ordonanță din 31 martie 2004, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, judecătorul investigațiilor preliminare (în continuare, GIP) al Messina a clasat fără întârziere acuzațiile aduse reclamantului. Între timp, la 14 aprilie 2003, reclamantul a raportat la MSC neregulile pretinse comise de un alt judecător al Tribunalului din Modica, M. A. Potrivit afirmațiilor reclamantului, aceasta din urmă a pronunțat o hotărâre într-o cauză atribuită reclamantului și a cărei ocupație de avocat în același birou judiciar în care fusese numită judecător onorific. La 24 iunie 2003, dl C. l-a informat pe președintele Tribunalului de apel din Catania că, potrivit rezultatelor unei anchete interne, comportamentul dlui A. a fost corect.
Dl C. a considerat că conduita reclamantului era pregătită să fie evaluată din punct de vedere disciplinar. Judecătorul L. l-a ascultat pe reclamant și pe alți magistrați, apoi a întocmit un raport, care fusese transmis procurorului general aproape de Curtea de Casație. La 19 septembrie 2003, acesta inițiase o acțiune disciplinară împotriva reclamantului. La 30 octombrie 2003, reclamantul a fost informat că a fost reproșat că a formulat acuzații de fond împotriva domnului C. și a domnului A., că a formulat fraze amenințătoare împotriva grefierului, domnul G., care i-a solicitat o sumă de bani pentru a face copii și pentru a solicita intervenția carabinierilor pentru a soluționa litigiul cu domnul G. În două memorii din 17 septembrie 2004 și 30 martie 2005, reclamantul a făcut referire la citirea și, prin urmare, la utilizarea declarațiilor făcute de unii martori în cursul fazei preliminare a procedurii disciplinare.
El a susținut în special că aceste declarații fuseseră făcute fără contradicții și că actele de informare din faza preliminară au fost realizate sub controlul dlor și G., care erau implicați în fapt. La opoziția reclamantului a fost respinsă de președintele secțiunii disciplinare a CSM. Două audieri au avut loc în fața secțiunii disciplinare a CSM din 15 La această ultimă dată, trei martori convocați la cererea reclamantului au fost interogați printr-o decizie din 16 septembrie 2005, al cărei text a fost depus la grefă la 8 februarie 2006, secțiunea disciplinară a MSC i-a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară cu privire la o condamnare (Censura) Secțiunea disciplinară a observat că, la 12 aprilie 2003, reclamantul a avut un comportament amenințător împotriva dlui G. și a solicitat carabinierilor să soluționeze un litigiu obișnuit referitor la interpretarea unei circulare administrative.
În cele din urmă, în timpul mandatului său la tribunalul din Modica, reclamantul a dat dovadă de laboriozitate și de angajament profesional. Prin urmare, în pofida gravității comportamentului său disciplinar, sancțiunea care trebuia aplicată putea fi o simplă condamnare. Reclamantul s-a ocupat de casare. În special, la 24 mai 2006, acesta a introdus un recurs în fața secțiunilor civile ale Curții de Casație, iar la 6 iulie 2006 a făcut apel la secțiunile penale ale aceleiași Curți. La data de 26 octombrie 2006, avocatul reclamantului și procurorul general din apropierea Curții de Casație și-au prezentat concluziile. Printr-o hotărâre din 30 noiembrie 2006, al cărei text a fost depus la grefă la 20 decembrie 2006, secțiunile reunite civile ale Curții de Casație, considerând că secțiunea disciplinară a Forumului a motivat în mod logic și corect toate punctele controversate, l-au deranjat pe reclamant de recursul său.
În primul rând, acestea au respectat termenii dispozițiilor interne relevante, interpretate în mod corespunzător, erau competente să se pronunțe asupra recursului reclamantului. Curtea de Casație nu a împărtășit teza reclamantului, potrivit căreia membrii secțiunii disciplinare ar fi trebuit să se abțină de la motiv că sunt deja pronunțați cu privire la chestiunile care fac obiectul procedurii disciplinare, deoarece au fost plasați în camera plenară a CSM, care a validat modificarea tabelelor dorite de dl. În speță, având în vedere natura juridică și neadministrativă a secțiunii [disciplinară] și compoziția acesteia în conformitate cu criterii stabilite direct de lege . În speță, validarea modificării tabelelor se referă numai la organizarea muncii judiciare (finalità mercament organizzatorie) Curtea de Casație a considerat, de asemenea, că citirea și utilizarea documentelor și a declarațiilor obținute în cursul anchetei au fost legitime.
În plus, reclamantul a fost informat în mod corespunzător cu privire la reproșurile care i-au fost făcute și cu privire la modul în care a acționat în decizia secțiunii disciplinare nu încălcau principiul corelației dintre acuzare și judecată. Curtea de Casație a respins, de asemenea, afirmațiile reclamantului conform cărora procedura ar fi trebuit declarată nulă și neavenită pentru nerespectarea anumitor termene și a amintit că nu era competentă să reexamineze faptele, ci doar să se asigure că decizia atacată era motivată în mod logic și adecvat. A fost responsabilitatea judecătorului din fond să evalueze gravitatea conduitei reclamantului și să stabilească măsura sancțiunii disciplinare care trebuie aplicată.
Printr-o ordonanță din 19 iunie 2007, al cărei text a fost depus la grefa din 27 iulie 2007, Curtea de Casație, observând că problema legitimității sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului fusese pronunțată acum prin Hotărârea din 30 noiembrie 2006, a declarat al doilea recurs al reclamantului inadmisibil. Dreptul intern relevant în temeiul articolului 18 din Decretul legislativ nr. 511 din 31 mai 1946, astfel cum este în vigoare la data faptelor, magistratul care își pierde îndatoririle sau care, în cadrul funcțiilor sale sau în afara acestora, are un comportament care îl face nedemn de încredere și de considerația de care trebuie să se bucure, sau care aduce atingere prestigiului ordinii judiciare, face obiectul unei sancțiuni disciplinare (a se vedea, de asemenea, dreptul intern relevant în Maestru c. Italia, n 39748/98, § 18-19, CEDO 2004-I).
GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că secțiunea disciplinară a donului nu era o instanță independentă și imparțială. El ia notă de faptul că CSM este format din membri de drept (printre care prim-președintele Curții de Casație și procurorul general aproape de Curtea de Casație) și din membri aleși de Parlament și de magistrați. Listele pentru această alegere ar reflecta curenții politici ai Asociației Naționale a Magistraților. La propunerea Comitetului de Președinție, unde se află primul președinte al Curții de Casație și procurorul general în apropierea Curții de Casație, MSC alege dintre membrii săi judecătorii secțiunii disciplinare. În plus, la 15 octombrie 2003, Camera Plenară a CSM, din care făceau parte și membrii secțiunii disciplinare, a validat modificarea tabelelor dorite de dl C, respingând astfel obiecțiile reclamantului.
A. (reclamantul nu a luat cunoștință însă de numele persoanelor care au stat în cadrul Forumului în momentul adoptării acestei decizii). Astfel, potrivit afirmațiilor reclamantului, toți membrii secțiunii disciplinare și-au exprimat deja pledoaria cu privire la chestiunile care fac obiectul unor reproșuri disciplinare împotriva sa. Pe de altă parte, Curtea de Casație, competentă să se pronunțe cu privire la recursuri împotriva deciziilor secțiunii disciplinare a Forumului, nu ar fi un organism de jurisdicție deplină, întrucât aceasta nu este competentă să reexamineze sau să reexamineze faptele și evaluarea probelor și nici proporționalitatea sancțiunii aplicate. În plus, aceaceasta este supusă deciziilor Forumului, în raport cu care s-ar afla în poziția de subordonare ierarhică și de lipsă de independență.
Reclamantul ia notă în cele din urmă că un judecător al Curții de Casație era în relații dificile cu judecătorul L., care a efectuat investigații la cererea dlui C. și care era unul dintre martorii acuzării. Având în vedere acuzațiile reclamantului, conform cărora membrii secțiunii disciplinare au examinat deja, atunci când au stat în camera plenară a CSM, legitimitatea conduitei dlui C. și a dlui A., guvernul consideră că temerile reclamantului cu privire la o lipsă de responsabilitate a secțiunii disciplinare a C.C. și A. au fost justificate în mod obiectiv
Communiquée le 14 novembre 2014
Requête n o 24876/07 Luca LORENZETTI contre l’Italie introduite le 6 juin 2007
Le requérant, M. Luca Lorenzetti, est un ressortissant italien né en 1964 et résidant à Syracuse. Il est représenté devant la Cour par M e E.P. Reale, avocat à Syracuse. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant est un juge qui à l’époque des faits était assigné au tribunal de Modica (Raguse). 1. La procédure pénale contre le requérant Le 7 avril 2003, le président du tribunal de Modica, M. C., adopta une modification des tableaux ( tabelle ) pour la composition des sections du tribunal. Par une note du 16 avril 2003, le requérant signala au Conseil judiciaire près la cour d’appel de Catane que, contrairement à ce qui était prévu par une circulaire, la décision de M. C. ne lui avait pas été transmise pour observations.
Il demanda par conséquent la transmission du dossier au Conseil Supérieur de la Magistrature (ci-après, le « CSM »). Par une note du 29 avril 2003, adressée au président de la cour d’appel de Catane, M. C. précisa que les affirmations du requérant étaient calomnieuses et demanda qu’il fût soumis à une procédure disciplinaire. Après avoir entendu le requérant et M. C., le Conseil judiciaire près la cour d’appel de Catane valida la modification des tableaux. Il observa que cette modification n’avait aucune incidence sur le travail du requérant, qui n’avait donc pas intérêt à la contester. La note du requérant et les répliques de M. C. furent ensuite transmises au CSM. Le 15 octobre 2003, le CSM, siégeant en chambre plénière, valida la modification des tableaux voulue par M. C. Une enquête pénale pour calomnie fut ouverte contre le requérant.
Le 13 novembre 2003, ce dernier fut interrogé. Le 18 mars 2004, le parquet de Messine demanda que les accusations contre le requérant fussent classées sans suite. Il observa qu’il n’y avait pas la preuve que l’intéressé était conscient d’avoir accusé des personnes innocentes. Il était en effet fort probable que le requérant ne se fût pas rendu compte que la procédure suivie par M. C. était celle d’une modification urgente des tableaux, pour laquelle la consultation préventive de tous les magistrats en service dans le tribunal concerné n’était pas obligatoire. Par une ordonnance du 31 mars 2004, dont le texte fut déposé au greffe le même jour, le juge des investigations préliminaires (ci-après, le « GIP ») de Messine classa sans suite les accusations portées contre le requérant.
2. La procédure disciplinaire contre le requérant Entre-temps, le 14 avril 2003, le requérant avait signalé au CSM des irrégularités prétendument commises par une autre juge du tribunal de Modica, M me A. Selon les dires du requérant, cette dernière avait prononcé un jugement dans une affaire assignée au requérant et exerçait la profession d’avocate dans le même bureau judiciaire où elle avait été nommée juge honoraire. Le 24 juin 2003, M. C. avait informé le président de la cour d’appel de Catane que selon les résultats d’une enquête interne, le comportement de M me A. avait été correct. M. C. estimait que la conduite du requérant se prêtait à être évaluée du point de vue disciplinaire. Délégué par le président de la cour d’appel de Catane, le juge L. avait entendu le requérant et d’autres magistrats.
Il avait ensuite rédigé un rapport, qui avait été transmis au Procureur Général près la Cour de cassation. Le 19 septembre 2003, ce dernier avait entamé une action disciplinaire à l’encontre du requérant. Le 30 octobre 2003, le requérant avait été informé qu’il lui était reproché d’avoir formulé des accusations dénuées de fondement à l’encontre de M. C. et M me A., d’avoir proféré des phrases menaçantes à l’encontre d’un greffier, M. G., qui lui avait demandé le versement d’une somme pour faire des photocopies et d’avoir sollicité l’intervention des carabiniers pour régler le différend avec M. G. Dans deux mémoires des 17 septembre 2004 et 30 mars 2005, le requérant s’opposa à la lecture, et donc à l’utilisation, des déclarations faites par certains témoins au cours de la phase préliminaire de la procédure disciplinaire.
Il allégua notamment que lesdites déclarations avaient été faites sans contradictoire et que les actes d’instruction de la phase préliminaire avaient été accomplis sous le contrôle de MM. C. et G., qui étaient impliqués dans les faits. L’opposition du requérant fut rejetée par le président de la section disciplinaire du CSM. Deux audiences eurent lieu devant la section disciplinaire du CSM les 15 avril et 16 septembre 2005. À cette dernière date, trois témoins convoqués à la demande du requérant furent interrogés. Par une décision du 16 septembre 2005, dont le texte fut déposé au greffe le 8 février 2006, la section disciplinaire du CSM infligea au requérant la sanction disciplinaire d’un blâme ( censura ). La section disciplinaire observa que le 12 avril 2003, le requérant avait tenu un comportement menaçant à l’encontre de M. G. et avait appelé les carabiniers pour régler un différend banal relatif à l’interprétation d’une circulaire administrative.
En outre, il avait accusé M. C. et M me A. de comportements irréguliers sans procéder aux vérifications préalables nécessaires, en faisant usage d’un ton excessif et polémique. Il avait ainsi violé ses devoirs de bonne conduite et de collaboration avec ses collègues. La section disciplinaire nota enfin que pendant son affectation au tribunal de Modica, le requérant avait fait preuve de laboriosité et d’engagement professionnel. Dès lors, en dépit de la gravité de sa conduite sur le plan disciplinaire, la sanction à infliger pouvait être un simple blâme. Le requérant se pourvut en cassation. Notamment, le 24 mai 2006, il introduisit un pourvoi devant les sections civiles de la Cour de cassation, et le 6 juillet 2006 il s’adressa aux sections pénales de la même cour.
L’audience devant les sections réunies civiles fut fixée au 26 octobre 2006. À cette date, l’avocat du requérant et le Procureur Général près la Cour de cassation présentèrent leurs conclusions. Par un arrêt du 30 novembre 2006, dont le texte fut déposé au greffe le 20 décembre 2006, les sections réunies civiles de la Cour de cassation, estimant que la section disciplinaire du CSM avait motivé de façon logique et correcte tous les points controversés, déboutèrent le requérant de son pourvoi. Elles observèrent en premier lieu qu’aux termes des dispositions internes pertinentes, dûment interprétées, elles étaient compétentes à se prononcer sur le pourvoi du requérant.
La Cour de cassation ne partagea pas la thèse du requérant, selon laquelle les membres de la section disciplinaire auraient dû s’abstenir au motif qu’ils s’étaient déjà prononcés sur les questions objet de la procédure disciplinaire car ils avaient siégé dans la chambre plénière du CSM qui avait validé la modification des tableaux voulue par M. C. Elle nota qu’aucune incompatibilité ne s’était vérifiée en l’espèce, compte tenu « de la nature juridictionnelle, et non administrative de la section [disciplinaire], et de sa composition selon des critères fixés directement par la loi ». En l’espèce, la validation de la modification des tableaux visait uniquement l’organisation du travail judiciaire ( finalità meramente organizzatorie ). La Cour de cassation estima également que la lecture et l’utilisation des documents et des témoignages obtenus pendant l’enquête étaient légitimes.
Le requérant avait par ailleurs été dûment informé des reproches qui lui avaient été faits et les précisions quant à sa conduite contenues dans la décision de la section disciplinaire ne violaient pas le principe de la corrélation entre l’accusation et le jugement. Le requérant avait donc eu la possibilité de se défendre. La Cour de cassation rejeta également les allégations du requérant selon lesquelles la procédure aurait dû être déclarée nulle et non avenue pour non-respect de certains délais et rappela qu’elle n’était pas compétente à réexaminer les faits, mais simplement à s’assurer que la décision attaquée était motivée de façon logique et adéquate. Il appartenait au juge du fond d’évaluer la gravité de la conduite du requérant et de fixer la mesure de la sanction disciplinaire à infliger.
Par une ordonnance du 19 juin 2007, dont le texte fut déposé au greffe le 27 juillet 2007, la Cour de cassation, observant que la question de la légitimité de la sanction disciplinaire infligée au requérant avait été désormais tranchée par l’arrêt du 30 novembre 2006, déclara le deuxième pourvoi du requérant irrecevable. B. Le droit interne pertinent Aux termes de l’article 18 du décret législatif n o 511 du 31 mai 1946, tel qu’en vigueur à l’époque des faits, le magistrat qui « manque à ses devoirs ou a, dans le cadre de ses fonctions ou en dehors de celles-ci, un comportement qui le rend indigne de la confiance et de la considération dont il doit jouir, ou qui porte atteinte au prestige de l’ordre judiciaire » fait l’objet d’une sanction disciplinaire (voir également l’exposé du droit interne pertinent dans Maestri c. Italie , n o 39748/98, §§ 18-19, CEDH 2004-I).
GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue que la section disciplinaire du CSM n’était pas un tribunal indépendant et impartial. Il note que le CSM est composé de membres de droit (parmi lesquels le Premier Président de la Cour de cassation et le Procureur Général près la Cour de cassation) et de membres élus par le Parlement et par les magistrats. Les listes pour cette élection refléteraient les courants politiques de l’Association Nationale des Magistrats. Sur proposition du Comité de présidence, où siègent le Premier Président de la Cour de cassation et le Procureur Général près la Cour de cassation, le CSM élit parmi ses membres les juges de la section disciplinaire.
En outre, le 15 octobre 2003, la chambre plénière du CSM, dont faisaient partie aussi les membres de la section disciplinaire, avait validé la modification des tableaux voulue par M. C., ainsi rejetant les objections du requérant. La même chose se serait passée en ce qui concerne les objections du requérant quant aux fonctions exercées par M me A. (le requérant n’a cependant pas connaissance des noms des personnes ayant siégé au sein du CSM lors de l’adoption de cette décision). Ainsi, selon les dires du requérant, tous les membres de la section disciplinaire s’étaient déjà prononcés sur les questions qui faisaient l’objet des reproches disciplinaires à son encontre.
Par ailleurs, la Cour de cassation, compétente à se prononcer sur des pourvois contre les décisions de la section disciplinaire du CSM, ne serait pas un organe de pleine juridiction, car elle n’est compétente à réexaminer ni l’établissement des faits et l’évaluation des preuves ni la proportionnalité de la sanction infligée. En outre, elle est assujettie aux décisions du CSM, par rapport auquel elle se trouverait en position de subordination hiérarchique et de manque d’indépendance. Le requérant note enfin qu’un juge de la Cour de cassation était « dans des rapports d’affinité » avec le juge L., qui a accompli des enquêtes à la demande de M. C. et qui était l’un des témoins de l’accusation.
Compte tenu des allégations du requérant, selon lesquelles les membres de la section disciplinaire avaient déjà examiné, lorsqu’ils siégeaient dans la chambre plénière du CSM, la légitimité des conduites de M. C. et M me A., le Gouvernement estime-t-il que les craintes du requérant quant à un manque d’impartialité de la section disciplinaire du CSM étaient objectivement justifiées ?